ÎCCJ, decizie (scj.ro #82775)

Acțiune pentru anularea înregistrării unei

mărci, potrivit art.48 din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile

geografice.

Competența materială

În raport cu natura actului litigios,

soluționarea acțiunii este de competența instanței comerciale și nu a celei

civile.

Secția civilă, decizia nr.4400 din 3 decembrie 2002

Reclamanta Spirits Internațional N.V.T.E. Rotterdam, prin mandatar

ROMINVENT SA, a chemat în judecată pârâtele S.C. „Prodal 94” SRL și Oficiul de

Stat pentru Invenții și Mărci pentru ca, prin sentința ce instanța va pronunța,

să dispună anularea mărcii înregistrate „STALINSKAYA”, marcă verbală nr.depozit

38.330 nr.de marcă 25674, eliberată de Oificiul pentru Invenții și Mărci și

obligarea acesteia la radierea mărcii.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că mandatara este titulara mărcii

„STOLICHNAYA RUSSIAN VODKA” nr.571311, înregistrată pe cale internațională prin

intermediul Aranjamentului de la Madrid, la 21 ianuarie 1991, având ca țară

desemnată și România. Realizând un scurt istoric al apariției primului lot de

„VODKA STOLICHNAYA” produsă în U.R.S.S. ca țară de origine, la distileria

Leningrad, reclamanta învederează că pârâta S.C. „Prodal 94” SRL a înregistrat

marca „STALINSKAYA”, OSIM-ul acordându-i acesteia certificatul de înregistrare,

cu încălcarea dispozițiilor legale, generând astfel o confuzie cu marca

originală „STOLICHNAYA”.

Se mai susține că pârâta SC „Prodal 94” SRL cu rea-credință a promovat o

politică de acaparare a  pieții de desfacere cu produsul „STALINSKAYA” .

Prin sentința civilă nr.1417din 19 noiembrie 2001 Tribunalul București- Secția

a III-a civilă  a respins acțiunea, reținând, în considerentele sentinței,

că marca „STALINSKAYA” a fost înregistrată la 8 februarie 1996, acțiunea în

anulare putând fi exercitată în termen de 5 ani, conform art.48 din Legea 84/15

aprilie 1998, astfel că este prescris dreptul material la acțiune, față de data

introducerii acesteia, 30 mai 2001.

Prin decizia 155 A din 25 martie 2002 a Curții de Apel București - Secția a

III-a civilă s-a admis apelul declarat de reclamantă, s-a anulat sentința

primei instanțe iar, pe fond, s-a respins excepția prescripției dreptului material

la acțiune, s-a admis acțiunea dispunându-se anularea mărcii înregistrate

„Stalinskaya”, marcă verbală nr.depozit 38330 – nr.marcă 25673, emisă de

O.S.I.M. și obligând pe pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci să

radieze  marca „Stalinskaya” nr.25673 din Registrul Național al Mărcilor.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta S.C. „Prodal 94” SRL criticând

soluția instanței cu privire la  aplicarea greșită a legii, în

circumscrierea motivului prevăzut de art.304 pct.9 din Codul de procedură

civilă.

În concret, sunt aduse critici referitoare la: stabilirea datei de la care

începe să curgă termenul de prescripție al dreptului material la acțiune în

anularea unei mărci, aprecierea greșită a existenței relei-credințe a pârâtei

SC Prodal 94 SRL în raport de similitudinile ce caracterizează cele două mărci:

„Stalinskaya” și „Stolichnaya” și a împrejurării că aceasta a fost pe deplin

dovedită;  omisiunea cercetării  cauzelor de nulitate ale

înregistrării mărcii în raport de prevederile legale care reglementau

condițiile de formă și de fond pe care trebuia să le îndeplinească marca în

puterea Legii 28/1967; nepronunțarea  instanței asupra înscrisurilor

existente la dosar, ignorând astfel apărările formulate în cauză, (art.304 pct

10 din Codul de procedură civilă).

Prealabil analizei motivelor de recurs, Curtea apreciază incidența în cauză a

prevederilor art.3o6 alin (2) din Codul de procedură civilă,  punând

în  dezbaterea părților motivul de ordine publică al competenței materiale

de  soluționare a cauzei.

Astfel, în raport de obiectul acțiunii introductive de instanță, de natura

raporturilor juridice ce caracterizează acțiunea în anularea mărcii, urmează a

se admite recursul, a se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză,

constatând necompetența materială a instanțelor civile care au judecat

pricina față de prevederile Legii 84/1998, publicate în Monitorul Oficial

nr.161din 23 aprilie 1998 ce reglementează regimul mărcilor și indicațiilor geografice.

Marca este definită, în art.3 al Legii nr.84/1998, ca fiind un semn susceptibil

de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau a serviciilor unei

persoane fizice sau juridice de  cele aparținând altor persoane.

În înțelesul conturării raporturilor ce deservesc activități comerciale,

generate de scopul pentru care sunt create producția proprie și a unor terți

-import, export, publicitate și reclamă, transport, îmbuteliere, depozitare, -

este notorie funcția de comercialitate.

Subiectele raportului juridic sunt subiecte de drept comercial, desfășurând

fapte de comerț, în speță comercializarea băuturilor industriale și naturale,

în înțelesul prevăzut de art.3 din Codul comercial.

În  chiar cererea înregistrată la 8 februarie 1996, pârâta S.C. Prodal 94

SRL se individualizează ca subiect de înregistrare a mărcii constând din

denumirea „STALINSKAYA” cu element figurativ pentru clase de produse și/sau

servicii: clasa 33:  băuturi alcoolice industriale și naturale și

produse  de  vin, în general; clasa 35: comercializarea producției

proprii și a unor terți: import, export, publicitate și reclamă ; clasa 39:

transport, îmbuteliere și depozitare, constituindu-se depozitul nr.38330.

În argumentarea funcției comercialității și cu privire la marca aflată în

conflict, reclamanta Spirits Internațional N.V.T.E. Rotterdam, prin mandatar

autorizat „ROMINVENT” SA, este de menționat că și aceasta se individualizează

cu marca „STOLICHNAYA RUSSIAN VODKA” nr.571311 aceasta din urmă numai pentru

clasa 33 de produse, față de clasele de produse și servicii 33, 35 și 39

ale mărcii descrise anterior, și anume  „STALINSKAYA”.

Referitor la natura dreptului de marcă, este de precizat că, asemenea tuturor

drepturilor de proprietate industrială, acesta a început prin a fi definit ca

drept de proprietate, pentru ca, apoi, să fie încadrat în categoria

specială  a drepturilor denumite intelectuale, de clientelă sau de

monopol. În ultima vreme, în contextul finalității urmărilor, acesta trebuie

privit, potrivit scopului său, ca un drept accesoriu, pentru că legătura sa cu

fondul de comerț este direct proporțională atunci când interesul liberei

circulații a produselor o impune.

În noua reglementare, intrată în vigoare la 15 iulie 1998, prin Legea

nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, se stipulează normele de

competență materială, în art.48, potrivit cu care „orice persoană interesată

poate cere Tribunalului Municipiului București anularea înregistrării

mărcii”.

Așadar, dispozițiile Legii 84/1998, ca și celelalte legi speciale referitoare

la drepturile de creație intelectuală și cele de proprietate industrială, stabilesc,

în primă instanță, competența materială deplină a Tribunalului București, fără

însă a prevedea și secția (civilă sau comercială) a acestuia.

Pentru a stabili și secția competentă, este necesar a se determina natura

civilă sau comercială a  raportului litigios.

În evidențierea caracterului comercial  al raportului juridic dedus

judecății trebuie arătate o serie de caracteristici de mărci,  astfel cum

este reglementată.

Chiar dacă dreptul asupra mărcii este de natură patrimonială, prin specificul

activității sub care se  derulează raporturile juridice asupra mărcilor -

de producție, comercializare, import, export, natura patrimonială - acesta

trebuie privit într-o legătură indisolubilă cu natura comercială, determinată

de rolul mărcilor pe piața liberă.

În această interpretare, chiar dacă mărcile de fabrică, de comerț sau de

servicii, ca și brevetele de invenție, inovație, desenele și modelele

industriale etc. sunt drepturi de creație intelectuală și de proprietate

industrială, cererile având ca obiect înregistrarea, anularea sau valorificarea

mărcilor, ca elemente ale fondului de comerț, sunt, așadar, de natură

comercială și aparțin jurisdicției speciale de drept comercial, fiind date în

competență Secției comerciale a  Tribunalului București.

În consecință, dispozițiile art.32 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Legii

84/1998, aprobat prin HG nr.833/1998, care atribuie competența soluționării

cererilor în anularea înregistrării unei mărci Secției civile a Tribunalului

București, exced prevederilor art.48 alin.1 din lege (care nu stipulează expres

„secția civilă”), astfel că aceste norme nu pot fi aplicate, ele nefiind date

în executarea legii, iar, pe de altă parte, printr-un act administrativ nu se

poate reglementa competența materială a instanțelor judecătorești, stabilită

numai prin lege, conform art.125 alin.3 din Constituție.

De altfel, natura comercială a litigiului este dată nu numai de faptul că marca

de fabrică, comerț sau de servicii este un element  incorporal al fondului

de comerț, dar și de împrejurarea  că subiectele raportului  juridic

litigios sunt două societăți comerciale – SC „Prodal 94” SRL și Spirits

Internațional N.V.T.E. Rotterdam, prin mandatar autorizat S.C. „ROMINVENT” SA,

ambele  titulare de mărci și care se bucură de prezumția generală  de

comercialitate a actelor recunoscute de art.  4 din Codul comercial.

În concluzie față de considerațiile evocate în temeiul art.313 din Codul de

procedură civilă, Curtea a admis recursul, a casat hotărârile în discuție și a

trimis cauza spre soluționare, în  primă instanță,

Tribunalului București, Secția Comercială.