ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4061/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 24 ianuarie 2015, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat anularea în parte a Hotărârii Colegiului Director al C.N.C.D. nr. 750 din 16 decembrie 2013, în ceea ce privește amenda în cuantum de 5.000 lei, aplicată CJCPCT Cluj.

La data de 24 aprilie 2014 s-a înregistrat la dosarul cauzei cererea de intervenție formulată de intervenientul A., în favoarea reclamantului Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj.

Prin încheierea de ședință din data de 26 mai 2014, prima instanță a admis în principiu cererea de intervenție accesorie, în temeiul art. 63 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 71 din 2 februarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a anulat în parte Hotărârea Colegiului Director al CNCD nr. 750 din 16 decembrie 2013, în ceea ce privește aplicarea amenzii de 5.000 lei reclamantului și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul A.

Împotriva sentinței civile nr. 71 din 02 februarie 2015 a declarat recurs pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei în fond, cu consecința respingerii acțiunii.

Printr-o primă critică, recurentul-pârât susține că raționamentul instanței de fond este eronat. Art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 instituie principiul răspunderii juridice individuale a participanților la săvârșirea unei contravenții. Astfel, este consacrată posibilitatea angajării răspunderii juridice a tuturor celor care participă și contribuie la săvârșirea contravenției.

În concret, la săvârșirea faptei contravenționale constând în difuzarea colindului cu caracter discriminatoriu în cadrul unei emisiuni televizate a participat o pluralitate de autori: postul de televiziune X Cluj (care a difuzat emisiunea în cadrul căreia a fost expus colindul), RATUC Cluj Napoca (căreia îi aparține Ansamblul Folcloric B., care a interpretat colindul) și reclamantul CJCPCT Cluj, care a participat și contribuit la săvârșirea contravenției, prin directorul Centrului, A., care a selectat și înaintat colindul, spre a fi promovat prin difuzarea pe postul X și a adus Ansamblului Folcloric, în scopul interpretării colindului împricinat.

Atât premisa instanței de fond, în sensul că ar putea fi sancționate doar acele persoane a căror contribuție la săvârșirea faptei este percepută ca atare în opinia publicului, cât și concluzia că nu poate fi angajată răspunderea juridică contravențională față de reclamant, întrucât participarea acestuia, prin reprezentantul legal - A., nu ar fi fost adusă la cunoștința publicului larg în cadrul emisiunii în care s-a difuzat colindul împricinat, sunt irelevante și eronate.

Este fără relevanță juridică, în scopul stabilirii răspunderii juridice, dacă publicul larg a cunoscut toți participanții care, în calitate de coautori, au contribuit la săvârșirea contravenției. Pe de altă parte, fapta a produs efecte publice prin aportul decisiv al reclamantului. Calitatea în care intervenientul accesoriu A. a participat la săvârșirea faptei este, indubitabil, aceea de reprezentant/director al reclamantului CJCPCT Cluj.

Recurentul-pârât susține că sunt îndeplinite toate condițiile generale și speciale pentru angajarea răspunderii delictual-contravenționale a CJCPCT Cluj pentru fapta de discriminare săvârșită prin reprezentantul legal, faptă ce constă în alegerea și promovarea unui colind de natură a conduce la vătămarea dreptului la demnitate și a prestigiului socio-uman sau la crearea unei atmosfere ostile, degradante și umilitoare la adresa persoanelor aparținătoare comunității evreiești.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17.06.2015, intimatul-reclamant Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că singura referire din cuprinsul hotărârii CNCD la posibila vinovăție a reclamantului este aceea prin care se susține promovarea colindului de către instituția publică reclamantă. Însă, această vinovăție nu este dovedită. Reclamantul nu a promovat colindul, neavând nicio implicare în difuzarea lui. În mod corect instanța de fond a distins între cele două planuri factuale: demersurile anterioare emisiunii, care sunt cunoscute exclusiv de către realizatorii emisiunii și planul mediatic, constând în difuzarea emisiunii pe postul de televiziune. Astfel, Curtea a apreciat corect că, pentru a exista participarea reclamantului la săvârșirea contravenției, ar fi fost necesar ca un observator rezonabil (telespectator) să poată trage concluzia că CJCPCT Cluj a contribuit în vreun fel la prezentarea colindului.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29.06.2015, intimatul-intervenient A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că instanța de fond a interpretat corect prevederile art. 2 alin. (4) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000, raportat la faptele cauzei. În conformitate cu prevederile legale citate, pentru ca un comportament discriminatoriu să fie considerat contravenție și să fie susceptibil de a fi sancționat, trebuie să se fi manifestat în public și să fie perceput ca atare de consumatorul mediu și diligent. Subiectul activ al contravenției trebuie perceput ca atare de subiectul pasiv, publicul, iar în lipsa acestei percepții, faptei îi lipsește tipicitatea.

Motivele referitoare la participarea Centrului în calitate de autor la săvârșirea contravenției și calitatea în care intervenientul a ales colindul, respectiv cea în care a participat la emisiune, precum și vinovăția CJCPCT Cluj sunt chestiuni de fapt, tranșate de instanța de fond pe baza probatoriului administrat și care nu pot fi supuse controlului de legalitate al instanței de recurs.

Instanța de fond a făcut corect diferența între cele două calități ale intervenientului și între cele două planuri ale faptelor: planul anterior emisiunii, în care a acționat în calitate de impresar al ansamblului B. și planul mediatic, în care a acționat în calitate de reprezentant al Centrului, fără nicio legătură cu colindul interpretat. Așa cum corect a reținut instanța de fond, între CJCPCT Cluj și fapta imputată - promovarea unui colind cu caracter antisemit - nu există legătură întrucât Ansamblul care a interpretat colindul nu aparține Centrului, iar promovarea colindului a fost realizată de X.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere cu privire la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecarea lui pe fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Pentru a decide în sensul anulării parțiale a hotărârii CNCD nr. 750 din 16 decembrie 2013, instanța de fond s-a raportat la prevederile art. 2 alin. (4) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 și la existența a două planuri factuale ale împrejurărilor care au condus la sancționarea instituției publice reclamante. Astfel, a reținut că demersurile anterioare emisiunii TV, constând în pregătirea acestei emisiuni, nu au fost cunoscute publicului și se detașează de planul mediatic al emisiunii redate pe postul național de televiziune, la care a participat intervenientul A., în calitate de director al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj și în care a fost prezentat colindul considerat antisemit.

Plecând de la premisa acestei distincții, instanța de fond a privit faptele din perspectiva telespectatorului cu o diligență medie, care nu ar fi putut trage concluzia, urmărind emisiunea de pe X, că instituția publică reclamantă a contribuit în vreun fel la prezentarea colindului sau că ar exista vreo legătură între colind și instituția publică reclamantă.

Chestiunile litigioase supuse controlului instanței de recurs sunt chestiuni de drept, iar nu de fapt, care să nu poată fi supuse controlului de legalitate specific căii de atac a recursului.

Viziunea instanței de fond asupra aplicării prevederilor legale incidente la faptele cauzei este greșită. O.G. nr. 137/2000 sancționează comportamentele care, prin efectele pe care le generează, defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități. Art. 15 din actul normativ citat se referă la comportamentul manifestat în public. Această cerință, a manifestării în public a unui comportament (de natură a aduce atingere demnității, îndreptat împotriva unei comunități și legat de apartenența acesteia la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie) este îndeplinită în cauză, de vreme ce colindul a fost difuzat pe postul de televiziune.

Complexul factual al cauzei a fost artificial scindat de către instanța de fond. Fapta cu caracter discriminatoriu a constat în difuzarea colindului cu caracter antisemit, iar la săvârșirea ei a participat și intimatul-reclamant CJCPCT Cluj, prin reprezentantul său legal. Acesta a fost contactat de către realizatorii postului de televiziune, în calitatea sa de director al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj și a colaborat la realizarea emisiunii, prin selectarea și înmânarea (pe suport CD, către realizatorii emisiunii) a colindului, care, ulterior, a fost difuzat. Prin urmare, intimatul-reclamant a contribuit la săvârșirea faptei contravenționale prevăzute și sancționate de O.G. nr. 137/2000.

Voința persoanei juridice se manifestă prin membrii organelor de conducere, mandatați cu puterea de a reprezenta persoana juridică în raporturile cu terții, aspect care este confirmat, în speță, de prevederile art. 11 alin. (1) și (2) lit. f) din Regulamentul de organizare și funcționare al CDCPCT Cluj, adoptat prin Hotărârea nr. 68 din 28 martie 2007 a Consiliului Județean Cluj.

Artificială este, raportat la împrejurările cauzei, și invocarea calității intervenientului de director al Ansamblului Folcloric B. Invitația de participare la emisiunea televizată și de prezentare a colindelor care să fie difuzate în cadrul emisiunii a fost adresată de realizatorii emisiunii lui A., în considerarea calității sale de director al CDCPCT Cluj, împrejurare care rezultă cu certitudine din pozițiile exprimate în cauză de către reprezentanții postului de televiziune X Cluj.

Rezumând, este greșită concluzia instanței de fond, conform căreia sancționarea contravențională ar fi aplicabilă exclusiv persoanelor care, în opinia publicului larg, au contribuit la prezentarea colindului. Nu percepția publicului asupra autorilor contravenției este relevantă pentru atragerea răspunderii contravenționale, ci participarea la săvârșirea faptei contravenționale. Sancțiunea este aplicabilă, în conformitate cu cadrul normativ incident, persoanelor în sarcina cărora, datorită comportamentului lor activ sau pasiv, poate fi reținută o contribuție la săvârșirea faptei cu caracter discriminatoriu.

Or, în speță, o astfel de contribuție a fost în mod corect reținută în sarcina reclamantului de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care, în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) și (5) și art. 15 din O.G. nr. 137/2010, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, a sancționat cu amendă contravențională și pe reclamantul CDCPCT Cluj.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea formulată de reclamantul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul A., ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva sentinței civile nr. 71 din 2 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul A., în interesul reclamantului Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Cluj, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2017.