ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3366/2018

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x din 27.02.2015, reclamanta A., în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Instituția Prefectului Județului Sălaj - Serviciul Public Comunitar pentru Evidența și Eliberarea Pașapoartelor Simple, a solicitat anularea Hotărârii nr. 560 din 08.10.2014 emisă de Colegiul Director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu obligarea acestuia la pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate discriminarea, fie pronunțarea unei hotărâri judecătorești de constatare a discriminării.

Prin Sentința civilă nr. 2.899 din 10 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în considerarea art. 10 din Legea nr. 554/2004, s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe sub nr. x din 25.06.2015.

Prin cererea depusă la dosar la data de 4 noiembrie 2015 reclamanta a precizat temeiul de drept al cererii privind despăgubirile solicitate - art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare coroborate cu prevederile art. 253, 1364 și 1369 Noul C. civ., precum și cuantumul acestora, respectiv suma de 200.000 RON.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 19 din 18 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect anulare act administrativ - Hotărâre C.N.C.D. nr. 560 din 08.10.2014.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Decizia Înaltei Curți asupra recursului

Prin Decizia nr. 2.457 din 12 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 19 din 18 noiembrie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal; s-a casat sentința recurată și, în rejudecare, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării; a fost anulată Hotărârea nr. 560 din 08.10.2014 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și a fost obligat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la soluționarea sesizării formulate de petenta A. la data de 17.04.2014.

Cererea de completare a dispozitivului deciziei

Prin cererea înregistrată la data de 11.05.2017, recurenta A. a formulat cerere de îndreptare a Deciziei civile nr. 2457 din 12 iunie 2018, în sensul de a se preciza în dispozitivul deciziei obligarea intimatului-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și la plata despăgubirilor în cuantum de 200.000 RON, pe care le-a solicitat prin acțiunea introductivă de instanță astfel cum a fost precizată.

Cererea recurentei-reclamante a fost calificată de Înalta Curte ca fiind o cerere de completare a dispozitivului deciziei, reglementată de prevederile art. 444 C. proc. civ.

Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare

Examinând cererea, în raport cu motivele expuse și cu dispozițiile procedurale incidente speței, Înalta Curte o apreciază ca nefondată, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Pornind de la ipoteza textului legal citat mai sus, Înalta Curte constată că prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat următoarele:

- anularea Hotărârii nr. 560 din 08.10.2014 emisă de Colegiul Director al Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, fie obligarea pârâtului acestuia la pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate discriminarea, fie pronunțarea unei hotărâri judecătorești de constatare a discriminării;

- obligarea la plata de despăgubiri în cuantum de 200.000 RON.

Prin urmare, acesta a fost cadrul procesual stabilit de reclamantă prin demersul său judiciar, reprezentând totodată și limitele învestirii instanței de judecată, judecătorul fiind obligat să se pronunțe cu respectarea principiului disponibilității părții în procesul civil.

Înalta Curte constată că, prin sentința recurată, instanța de fond a omis să soluționeze capătul de cerere privitor la despăgubiri.

Cu privire la omisiunea instanței de a se pronunța asupra acestui capăt de cerere, partea avea la dispoziție procedura completării hotărârii, prevăzută de art. 444 C. proc. civ., cale procedurală de care reclamanta nu a înțeles să uzeze.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2.457 din 12.06.2018, a cărei completare se solicită, a admis recursul reclamantei și reținând cauza spre rejudecare în fond, a admis acțiunea, dispunând anularea Hotărârii nr. 560 din 08.10.2014 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, obligând totodată pârâtul la soluționarea sesizării formulate de petenta A. la data de 17.04.2014.

În ceea ce privește capătul de cerere privitor la despăgubiri, nu se poate aprecia că acesta ar fi fost lăsat nesoluționat prin decizia pronunțată în recurs, câtă vreme, potrivit art. 445 din C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 444.

În concluzie, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 2.457 din 12 iunie 2018, instanța s-a pronunțat în limitele învestirii sale, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 444 din C. proc. civ. pentru a se putea dispune completarea hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 2.457 din 12 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2018.

Procesat de ED