ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3075/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată inițial la data de 25.06.2014, pe rolul Tribunalului Buzău, sub numărul x/114/2014, reclamantul A., a formulat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, plângere împotriva Hotărârii nr. 264 din 14 mai 2014, emisă de pârât, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 3000 de RON, potrivit art. 2 alin. (11) și art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, coroborat cu art. 8 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Sentința nr. 1229 din data de 19 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Buzău a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Buzău, invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, iar în temeiul dispoz. art. 132 alin. (1) și (3), cu referire la art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. și cu aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 66 din 18 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a formulat recurs reclamantul A., criticând soluția instanței ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului și pe anularea Hotărârii nr. 264 din 14 mai 2014, emisă de pârât.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte reține că prin încheierea din data de 10 octombrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului constatându-se că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Constatând că, până la data de 2 mai 2018, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol și a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni", iar art. 417 C. proc. civ. prevede că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 416 - 419 din C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 66 din 18 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se va depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2018.

GGC - MM