ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 09.09.2015 sub nr. x/2015, reclamantul SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să dispună anularea Hotărârii nr. 193/15.04.2015 emisă de Colegiul Director al CNCD în Dosar nr. x/2015, nr. petiție 1093/13.02.2015.

Prin Sentința civilă nr. 45 din 15.01.2016 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosar nr. x/2015, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Sălaj, invocată de pârât prin întâmpinare și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Cluj.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 106/2016 din 6 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția tardivității și a fost respinsă acțiunea formulată de SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca tardiv formulată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta SC A. SR, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Reclamanta a invocat prin motivele de recurs formulate excepția de neconstituționalitate a art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000.

Cu privire la motivul de casare invocat în susținerea recursului formulat, recurenta a arătat că admiterea excepției tardivității acțiunii a fost făcută cu aplicarea greșită a legii.

Recurenta a arătat că Hotărârea nr. 193/15.04.2015 a Colegiului Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a fost comunicată societății la data de 06.08.2015, iar societatea a formulat cale de atac în termenul de 15 zile de la comunicare, la data de 21.08.2015, fiind inițiată procedura prealabilă prevăzută de Legea contenciosului administrativ.

Recurenta a arătat că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 554/2004 nu au aplicabilitate în cauza dedusă judecății, întrucât a invocat în fața instanței de fond faptul că în cazul dedus judecății societatea nu se găsește în situația de a fi avut o altă cale administrativ-jurisdicțională de atac a actului administrativ.

De asemenea, s-a arătat faptul că a invocat în fața instanței de fond nulitatea hotărârii emise de pârât, întrucât nu a fost consemnat termenul în care poate fi atacată hotărârea și nu a fost indicată nici calea de atac ce poate fi exerciatată împotriva hotărârii emise de pârât.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată, prin încheierea din data de 7 martie 2019, pronunțată în Dosar nr. x/2016, Înalta Curte a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că instanța de primă jurisdicție a reținut că este tardivă acțiunea formulată de reclamantă împotriva actului administrativ jurisdicțional emis de instituția pârâtă, în temeiul O.G. nr. 137/2000.

Pentru a ajunge la această soluție instanța de fond a reținut că termenul de exercitare a acțiunii decurge din dispozițiile art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000 și este de 15 zile de la comunicarea hotărârii Colegiului director, acesta fiind termenul în care hotărârea poate fi atacată la instanța de contencios administrativ.

Dispozițiile din Legea nr. 554/2004 prevăd termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual la instanța de contencios administrativ și fiscal. Dar, acest act normativ constituie legea cadru, cu caracter general în materia contenciosului administrativ, iar dispozițiile privind termenul de introducere a acțiunii nu se aplică în situația în care legea specială conține alte prevederi, ce sunt derogatorii de la dreptul comun.

Înalta Curte reține faptul că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale aplicabile cauzei.

Înalta Curte reține că recurenta a criticat hotărârea instanței de fond cu motivarea că instanța a făcut o aplicare greșită a legii, întrucât recurenta-reclamantă a atacat hotărârea Colegiului director în termen de 15 zile de la comunicare, fiind inițiată procedura prealabilă.

Însă, potrivit art. 20 alin. (9) și (10) ale O.G. nr. 137/2000, hotărârea Colegiului director al CNCD poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii, iar aceste hotărâri care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.

Or, instanța de control judiciar reține că din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate rezultă că hotărârile CNCD pot fi atacate în termen de 15 zile de la comunicare.

Această interpretare a prevederilor legale menționate a fost confirmată prin Decizia Curții Constituționale nr. 278/2013, în cuprinsul căreia s-a reținut că "termenul de 15 zile curge de la data comunicării hotărârii Colegiului director, fiind termenul în care aceasta poate fi atacată la instanța de contencios administrativ."

Înalta Curte constată că hotărârea nr. 193/15.04.2015 emisă de Colegiul Director al CNCD în Dosar nr. x/2015, nr. petiție 1093/13.02.2015, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 6 august 2015, termen necontestat de reclamantă, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Sălaj, la data de 9.09.2015, cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale.

Instanța de control judiciar nu poate primi apărarea formulată de recurentă prin care invocă propria culpă, întrucât necunoașterea legii nu poate fi invocată de parte în apărarea drepturilor prevăzute de lege.

În mod corect a reținut instanța de fond că procedura de contestare a hotărârilor CNCD, adoptate în temeiul art. 20 din O.G. nr. 137/2000, exclude procedura prealabilă, iar aceste hotărâri se contestă direct la instanța de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare.

Fără posibilitatea de tăgadă recurenta nu avea obligația, conform Legii nr. 554/2004, să formuleze plângere prealabilă către CNCD, în sensul revocării Hotărârii atacate, pentru că această hotărâre este un act administrativ jurisdicțional, act ce putea fi atacat direct la instanță, conform art. 20 din O.G. nr. 137/2000.

Nici critica privind reținerea de către instanța a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 554/2004 nu este întemeiată, având în vedere că instanța a făcut o paralelă între termenul prevăzut de dispozițiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care este identic cu termenul la care se referă art. 20 alin. (10) din O.G. nr. 137/2000, fără a reține însă că sunt aplicabile dispozițiile din legea contenciosului administrativ.

Prin urmare, Înalta Curte reține că acțiunea formulată de recurenta-reclamantă a depășit termenul de 15 zile prevăzut de lege pentru introducerea acțiunii, astfel încât în mod corect prima instanță a admis excepția tardivității și a respins ca tardivă acțiunea de față, soluție pe care instanța de control judiciar o va menține ca fiind legală.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 106/2016 din 6 aprilie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 martie 2019.

GGC - OB