ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3739/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții OIRPOSDRU - Regiunea Sud Muntenia și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - prin Ministerul Finanțelor Publice, anularea Deciziei nr. 5855 din 12.08.2016 și implicit a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 4439 din 16.06.2016 emise de OIRPOSDRU, precum și exonerarea sa de la plata sumei de 276.878,58 lei și restituirea sumei de 76.671,32 lei, iar în subsidiar reducerea corecțiilor aplicate la procentul de minim 5%, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 68 din 16.01.2017, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, față de dispozițiile art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reținând că emitentul actului OIR POSDRU este o autoritate publică locală. De asemenea, a reținut opțiunea reclamantei la termenul de judecată din 9.01.2017 de a fi judecată cauza la instanța de la sediul acesteia.

Prin sentința civilă nr. 421 din 27 martie 2017 Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând incidența acelorași dispoziții ale art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, apreciind că decizia a cărei anulare se solicită emană de la o autoritate publică centrală, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Prin sentința civilă nr. 100/F-Cont din 16.05.2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului Călărași.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Pitești a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, întrucât emitentul actelor administrative atacate este OIR POSDRU, care este o autoritate publică de nivel local.

În ceea ce privește competența teritorială, Curtea a constatat că acțiunea a fost introdusă inițial de reclamantă la Curtea de Apel București, iar prin norma invocată se instituie în favoarea reclamantei posibilitatea de a alege numai între două instanțe deopotrivă competente, respectiv instanța de la domiciliul său/sediul său ori domiciliul/sediul pârâtului.

Reclamanta a făcut o alegere a acesteia în condițiile în care a sesizat curtea de apel în a cărei rază de competență se află sediul pârâtei și în consecință, s-a constatat că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza este Tribunalul Călărași.

Prin sentința nr. 634 din 29 iunie 2017, Tribunalul Călărași a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

A reținut Tribunalul Călărași că, în fața Curții de Apel București, la termenul din 9.01.2017, precum și în fața Curții de Apel Pitești, la termenul din 16.05.2017, reclamanta Asociația A. și-a exprimat opțiunea în sensul că dorește ca acțiunea să fie judecată de instanța în raza căreia își are sediul, respectiv județul Argeș.

Prin sentința civilă nr. 1282 din 25 septembrie 2017, Tribunalul Argeș, secția civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență.

Tribunalul Argeș a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În baza art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 republicată, reclamanta, prin introducerea acțiunii la Curtea de Apel București, inițial, în a cărei rază de competență se află sediul pârâtei, a ales astfel instanța, respectiv, pe aceea de la domiciliul pârâtului, iar nu pe cea de la domiciliul său.

Nemaipunându-se problema necompetenței materiale, Tribunalul Argeș observând că sediul pârâților este în raza teritorială a Tribunalului Călărași, în baza art. 131 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Conflictul negativ de competență cu soluționarea căruia a fost învestită Înalta Curte vizează stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze prezentul litigiu, în contextul în care din punct de vedere al competenței materiale, aceasta a fost stabilită, definitiv, în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, deși inițial, reclamanta a înțeles să introducă acțiunea la Curtea de Apel București, ca instanță în a cărei rază teritorială își avea sediul autoritatea centrală chemată în judecată, respectiv Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ulterior, în momentul punerii în discuție a necompetenței materiale a Curții de Apel București și trimiterii cauzei la tribunal, în raport de rangul local al autorității pârâte emitente a actelor contestate, reclamanta a precizat că înțelege să se judece la instanța în raza căreia își are sediul, respectiv Tribunalul Argeș.

Această opțiune a fost consemnată în încheierea de ședință de la 9.01.2017, aflată la dosarul Curții de Apel București nr. x/2/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale".

În raport de stabilirea competenței materiale în soluționarea prezentei cauze, ca aparținând secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și nu curții de apel, reținându-se că atragerea în proces a MADRPFE - AM POSDRU în calitate de pârât alături de emitentul actelor atacate, OIR POSDRU - Regiunea Sud Muntenia, care nu are sediul în București, nu poate avea consecințe asupra stabilirii instanței competente, în mod legal și procedural, Înalta Curte trebuie să țină cont de opțiunea reclamantei exprimată în sensul că dorește să se judece la tribunalul în a cărui rază teritorială se află sediul său.

Astfel fiind, se constată că, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a optat pentru instanța de la sediul său din municipiul Câmpulung Muscel aflat în circumscripția Tribunalului Argeș.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația A. și pe pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Organismul Intermediar Regional - Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Sud Muntenia în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2017.