ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3657/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice, obligarea acestuia la plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale cuvenite conform sentinței civile nr. 267 din 25 noiembrie 2009 definitivă prin decizia nr. 4542 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curți.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 271 din 6 noiembrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., și, în consecință, a obligat pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice să-i plătească reclamantei dobânda legală aferentă drepturilor salariale acordate prin sentința civilă nr. 267 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, începând cu data de 08.06.2012 și până la plata efectivă.

A respins restul pretențiilor referitoare la dobânda legală aferentă drepturilor salariale, pentru perioada anterioară datei de 08.06.2012, ca fiind prescrise.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 271 din 6 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtulMinisterul Educației Naționale, solicitând casarea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ.

Nu sunt îndeplinite condițiile acordării de daune-interese reglementate de art. 1530 din noul C. civ. Prima condiție, neexecutarea obligației, nu poate fi reținută în sarcina M.E.N.C.Ș., întrucât nu există nicio obligație din partea ministerului de a calcula și plăti salarii, între acesta și cadrele didactice neexistând raporturi juridice de muncă.

Prin decizia nr. 1087 din 06 septembrie 2005 A. a fost încadrată cu normă întreagă în funcția de profesor metodist la Casa Corpului Didactic Galați. Ca urmare, între aceasta și CCD Galați a fost încheiat Contractul de Muncă înregistrat sub nr. 65 din 01 septembrie 2005 pe o perioadă nedeterminată. În urma promovării concursului organizat de Ministerul Educației Cercetării și Inovării a fost numită prin Ordin al MECI nr. 3840 din 05 mai 2008 director al CCD Galați - Manager Educațional, tot de la această dată fiind încheiat între A. și Inspectoratul Școlar Județean Galați contractul de Management Educațional nr. 5297 din 28 mai 2008, pe o perioadă determinată de 4 ani.

Deși acest contract urma să-și producă efectele până la data de 28.05.2012 și a fost încheiat respectându-se prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în concordanță cu obiectivele politicii naționale în domeniul educației s-a produs eliberarea petentei din funcția de director CCD prin Ordinul nr. 3936 din 06 mai 2009, conform O.U.G. nr. 37/2009.

Astfel, prin cererea înregistrată sub nr. x/121/2009, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Ministerul Educației Cercetării și Inovării pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate nulitatea Ordinului nr. 3936 din 06 mai 2009 și să fie obligată autoritatea pârâtă la reintegrarea reclamantei în funcția de director al Casei Corpului Didactic Galați, cu plata drepturilor salariale cuvenite ulterior eliberării din funcție și până la pronunțarea hotărârii.

Conform sentinței nr. 267 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/121/2009, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4541 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curți, instanța "admite acțiunea, anulează Ordinul nr. 3936 din 06 mai 2009 și dispune reintegrarea reclamantei în funcția de conducere specifică atribuțiilor postului la data demiterii. Obligă pârâta să-i plătească reclamantei drepturile bănești cuvenite cu începere de la data de 06.05.2009 și până la data reintegrării efective."

Prin Ordinul MECTS nr. 4239 din 20 mai 2011 s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcția de director la Casa Corpului din județul Galați, ca urmare a punerii în executare a sentinței civile nr. 267 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/121/2009.

Potrivit art. 50 alin. (1) din Legea învățământului nr. 84/1995, în fiecare județ și în municipiul București funcționează Casa Corpului Didactic, subordonată inspectoratului școlar.

În vederea punerii în executare a sentinței civile nr. 267 din 25 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/121/2009, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 4541 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curți, Inspectoratul Școlar Județean Galați a întreprins demersurile necesare pentru a asigura fondurile în vederea transmiterii acestora la Casa Corpului Didactic Galați.

Recurentul a mai susținut că reclamanta ar fi trebuit să dovedească și celelalte condiții ale răspunderii, și anume, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între neexecutarea unei eventuale obligații și prejudiciu.

Instituția Casa Corpului Didactic Galați a efectuat plata tuturor drepturilor bănești cuvenite reclamantei, pe de o parte în calitate de angajator, iar pe de altă parte, având calitatea de ordonator terțiar de credite, în baza deschiderii creditelor bugetare solicitării I.S.J. Galați.

Prin urmare, Casa Corpului Didactic Galați a plătit în mod voluntar toate sumele la care a fost obligată prin hotărârea judecătorească, aceasta nedispunând cu privire la plata unor dobânzi legale.

Pentru motivele învederate, a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

1.4. Apărările intimatei.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului, formulând următoarele apărări.

Reiterând împrejurările de fapt ale cauzei, arată că a cerut obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale aferente drepturilor bănești cuvenite, conform hotărârilor judecătorești irevocabile, începând de la data de 08.06.2012 și până la data plății efective, având în vedere că recurentul pârât a emis Ordinul MECTS nr. 4239 din 20 mai 2011 (existent la dosarul cauzei) către reprezentantul său în teritoriu, IȘJ/CCD Galați, de punere în executare a sentinței civile nr. 267 din 25 noiembrie 2009, a Curții de Apel Galați și a deciziei 4541 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără a face nicio referire la plata sumelor dispuse de instanțele judecătorești.

Achiesează la susținerea recurentului pârât, în sensul că Ministerul nu face plăți și nu se poate reține culpa sa în neplata drepturilor salariale, însă subliniază că acesta dispune reîncadrarea pe funcție și obligă instituțiile subordonate să plătească, acestea din urmă fiind ordonatori terțiari de credite, care pot cere alocarea sumele necesare plății.

Mai arată că, în ultimul alineat al recursului, se recunoaște faptul că CCD/ISJ Galați a făcut demersuri, iar ministerul nu a alocat sumele necesare, pentru că, plata drepturilor bănești de către MECTS s-a făcut pe o perioadă mai mare de 3 ani, cu prescripția dreptului de a cere dobânda legală la o parte din suma totală.

Existența prejudiciului a fost dovedită în prima instanță, iar ca argument care să susțină crearea prejudiciului invocă însăși considerentele sentinței care fundamentează admiterea acțiunii, și care menționează:

" acordă plata dobânzilor... începând cu data de 08.06.2012..." reliefând și faptul că o mare parte din sumele acordate eșalonat au fost prescrise și nu se mai poate acorda dobânda legală pentru acestea.

Susține că "plățile voluntare", la care face referire recurentul pârât, au fost eșalonate în timp, nu au fost plătite la termen, prin urmare atrag dobânzi legale pentru întârzierea plății față de termenul stabilit de C. muncii, ca urmare, MENCS trebuie să dispună, ca ordonator principal de credite, prin intermediul ISJ Galați, în baza calculelor, prin aplicarea dobânzilor BNR, calcule pe care CCD Galați trebuie să le efectueze, în calitate de ordonator terțiar de credite.

În concluzie, solicită respingerea recursului formulat.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 9 octombrie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de pârâtulMinisterul Educației Naționale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.1. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând criticile formulate, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Primul motiv de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., presupune nereguli procedurale în ceea ce privește încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii. Având în vedere că nu au fost formulate critici care se circumscriu motivului de recurs invocat, Înalta Curte apreciază că nu se impune examinarea legalității hotărârii atacate prin prisma acestuia.

Potrivit celui de-al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea primei instanțe este casabilă dacă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul pârât a susținut că obligarea sa la plata dobânzilor legale, calculate pentru plata cu întârziere a drepturilor salariale acordate intimatei reclamante prin hotărâre judecătorească, a fost dispusă cu încălcarea condițiilor de acordare a unor daune interese, nefiind dovedite nici fapta de neexecutare a obligației și nici prejudiciul și raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciul reclamat, condiții prevăzute de art. 1530 noul C. civ.

Prima instanță, examinând cererea de chemare în judecată, a reamintit, cu referire la dreptul reclamantei de a beneficia de daune interese sub forma dobânzii legale, că poziția jurisprudențială adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2/2014, pronunțată în procedura recursului în interesul legii, confirmă existența acestui drept, chiar dacă prin hotărârea judecătorească care obligă angajatorul la plata unor drepturi salariale restante nu îl menționează în mod expres.

De asemenea, cu privire la temeiurile acordării daunelor sub forma dobânzii legale, prima instanță a reținut, pe de o parte, că în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani nu este necesară dovedirea prejudiciului, iar pe de altă parte, că existența prejudiciului a fost recunoscut implicit chiar de dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, care, la art. 1 alin. (3) prevede că sumele plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică.

În aceeași ordine de idei, prima instanță a reținut aplicabilitate dispozițiilor art. 1082 și 1088 din C. civ. din 1864, precum și ale art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I, art. 1535 alin. (1) din noul C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, principiu conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea suferită, cât și beneficiul de care acesta a fost lipsit, cu privire la acest din urmă component subliniind că, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii fără a trebui să dovedească un prejudiciu.

În concluzie, prima instanță a stabilit, în aplicarea principiului evocat, că reclamanta este îndreptățită la plata daunelor interese sub forma dobânzii legale, având în vedere că titlurile executorii prin care pârâta a fost obligată la plata unor creanțe salariale au fost executate în mod eșalonat, fapta cauzatoare de prejudiciu, săvârșită cu vinovăție constând în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii.

Examinând criticile formulate în recurs, instanța de control judiciar observă că recurentul pârât nu combate argumentat considerentele reținute de prima instanță, prin care s-a reținut, cu corecta aplicare a principiului reparării integrale a prejudiciului, în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, că în cauză au fost îndeplinite condițiile răspunderii pentru plata cu întârziere a unei sume de bani sub forma dobânzii legale.

Înalta Curte apreciază că sunt neconcludente criticile de nelegalitate care vizează lipsa obligației de plată a drepturilor salariale ale reclamantei prin prisma atribuțiilor Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, întemeiate pe argumentul conform căruia recurentul pârât nu este parte în raportul de muncă al reclamantei și, prin urmare, nu plătește drepturile salariale ale acesteia, plata acestor drepturi revenindu-i Inspectoratului Școlar Județean Galați în temeiul contractului de management educațional nr. 5292/2008. Așa cum recunoaște și recurentul pârât în cuprinsul memoriului de recurs, acesta figurează în dispozitivul sentinței civile nr. 267 din 25 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, definitivă prin decizia nr. 4541 din 26 octombrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție atât în calitate de titular al obligației de reîncadrare a reclamantei, ca urmare a anulării Ordinului nr. 3936 din 06 mai 2009, cât și a obligației de plată a drepturilor bănești cuvenite acesteia cu începere de la data de 06.05.2009 și până la data reintegrării efective.

Chiar dacă punerea efectivă în executare a dispozitivului hotărârii judecătorești implică și intervenția altei autorități, a Inspectoratului Școlar Județean Galați, care este un serviciu public deconcentrat al Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului, această împrejurare nu constituie un motiv de reformare a hotărârii atacate, întrucât autoritatea răspunzătoare pentru daunele interese moratorii nu poate fi alta decât cea care avea de executat obligația principală, aceea de reintegrare în funcție și plata drepturilor salariale, în virtutea principiului general aplicabil accesorium sequitur principale.

2.2. Temeiul de drept al soluției pronunțate

Față de considerentele reținute, Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în conformitate cu prevederile art. 496 și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței nr. 271 din 6 noiembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2017.