ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2934/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Inspecția Judiciară, prin intermediul Raportului nr. 1294/IJ/748/DIJ/2016, având ca obiect verificarea modului de îndeplinire de către judecătorii cu funcții de conducere a atribuțiilor manageriale de planificare, organizare, coordonare, control-reglare și comunicare, precum și respectarea obligațiilor prevăzute de legi și regulamente, pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor și calitatea corespunzătoare a serviciului public la Curtea de Apel Timișoara și la instanțele arondate, a adresat secției pentru judecători și propunerea de a aprecia asupra oportunității aplicării dispozițiilor art. 51 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la revocarea din funcția de președinte al Tribunalului Caras - Severin a domnului judecător și revocarea din funcția de vicepreședinte a aceluiași tribunal a doamnei judecător A.

Prin Hotărârea nr. 855 din 14 iulie 2016, secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât revocarea din funcția de vicepreședinte al Tribunalului Caraș-Severin a doamnei judecător A., în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată cu modificările ulterioare.

Pentru a hotărî astfel, secția de judecători a constatat următoarele:

Prin Ordinul nr. 15 din 17 februarie 2016 al Inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din cadrul Consiliul Superior al Magistraturii, în temeiul art. 7 alin. (1), lit. g) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare și al art. 61 din Hotărârea nr. 1027/2012 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară, s-a dispus efectuarea unui control la Curtea de Apel Timișoara și instanțele arondate.

Din analiza raportului Inspecției Judiciare nr. 1294/IJ/748/DIJ/2016, secția pentru judecători a reținut că doamna judecător A. îndeplinește funcția de vicepreședinte al Tribunalului Caraș-Severin, începând cu data de 24.12.2011, fiind inițial delegată în această funcție prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 146 din 24 februarie 2011, iar ulterior numită în această funcție prin Hotărârea nr. 611 din 12 iulie 2011 a secției pentru judecători, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15.07.2011 și reînvestită prin Hotărârea nr. 783 din 03 iulie 2014 a secției pentru judecători, pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de 15.07.2014.

Conform constatărilor din Raportul de control nr. 1294/1J/748/DIJ/2016 al Inspecției judiciare, aprobat prin Hotărârea nr. a secției pentru judecători, referitor la activitatea doamnei președinte al Tribunalului Caraș-Severin, reiterate în ședința secției pentru judecători de către domnii inspectori judiciari și au fost reținute disfuncționalități în exercitarea atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale, constând în:

- lipsa de implicare a vicepreședintelui in soluționarea situației de criză de la Judecătoria Reșița, determinată de faptul că funcțiile de președinte și de vicepreședinte erau vacante, nefiind formulată vreo propunere de delegare a unor judecători pe aceste funcții:

- preluarea, fără nici un temei legal ori regulamentar, a atribuțiilor președintelui/vicepreședintelui și ale colegiului de conducere ale Judecătoriei Reșița de către colegiul de conducere al Tribunalului Caras Severin;

- neexercitarca atribuțiilor de control de către vicepreședintele tribunalului, personal sau prin judecători anume desemnați, pentru verificarea respectării obligațiilor legale și regulamentare de către judecători și personalul auxiliar de specialitate de la Judecătoria

Reșița, situație în care conducerea tribunalului nu a cunoscut modul în care se desfășura activitatea la această instanță, cu consecințe grave, constatate și expuse în anexa dedicată Judecătoriei Reșița din raportul Inspecției judiciare;

- lipsa de comunicare a vicepreședintelui Tribunalului Caraș-Severin cu conducerile Judecătoriilor Moldova Nouă, Oravița și Caransebeș;

- o deficitară comunicare a vicepreședintelui Tribunalului Caras Severin cu conducerea Curții de Apel Timișoara, ceea ce a condus la dificultăți majore în identificarea unor soluții comune pentru rezolvarea situațiilor de criză apărute la instanțele din raza de activitate a tribunalului, situație ce nu se regăsește în relația conducerii curții cu celelalte două tribunale;

- menținerea unei stări tensionate în relația cu conducerea Baroului Caras Severin, ca urmare a neimplicării conducerii tribunalului în găsirea unor soluții adecvate care să conducă la stingerea conflictului;

- refuzul de a dispune măsurile organizatorice necesare pentru paza și siguranța sediului instanței, în ciuda demersurilor repetate formulate de către Inspectoratul de Jandarmi Județean Caraș-Severin (formulate încă din anul 2012, până în prezent);

- existența unor disfuncționalități din perspectiva modului de organizare a pregătirii și perfecționării profesionale la Tribunalul Caraș-Severin, concretizată într-o lipsă de implicare a acestuia în organizarea și realizarea studiului profesional al judecătorilor, precum și în coordonarea activității de unificare a practicii judiciare.

Doamna judecător A. a formulat obiecțiuni față de raportul Inspecției Judiciare, arătând, în esență, că Inspecția judiciară a formulat fie concluzii bazate pe o argumentație generală, vagi și nesusținută de probe, fie susțineri contradictorii sau concluzii unilaterale insuficient documentate.

Față de situația de fapt expusă prin raportul de control, circumscrisă normelor legale și regulamentare evidențiate, secția pentru judecători a reținut că doamna judecător nu a luat măsuri optime și legale pentru organizarea eficientă a activității Tribunalului Caraș-Severin și a judecătoriilor din circumscripția tribunalului, manifestând o lipsă de preocupare pentru realitățile existente, a soluționării problemelor privind paza instanței, neimplicându-se personal în activitatea de învățământ profesional.

Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, revocarea din funcția de conducere a judecătorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii, din oficiu sau la propunerea adunării generale ori a președintelui instanței, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul și comunicarea, asumarea responsabilităților și aptitudinile manageriale.

Secția de judecători, verificând indicatorii de la aliniatele 3-6 ale art. 51 din Legea nr. 303/2004 republicată, a reținut, în esență, că în activitatea de vicepreședinte al Tribunalului Caras - Severin s-au constatat carențe în:

- organizarea eficientă a activității (alin. (3) al art. 51). Aceste carențe au constat în nesocotirea dispozițiilor legale și regulamentare care dau ca atribut specific vicepreședintelui instanței organizarea pregătirii și perfecționării profesionale, atribuție neîndeplinită corespunzător de doamna judecător. De asemenea, nu a reușit să gestioneze, împreună cu președintele instanței, domnul judecător B., situații de criză, cum au fost cele de la judecătoriile Reșița și Oravița, dimpotrivă, prin defectuoasă gestiune, această criză a fost amplificată;

- comportament și comunicare (alin. (4) al art. 51) contribuind la situația tensionată cu Curtea de Apel Timișoara în urma deciziei președintelui Curții și a colegiului acestei instanțe de a proceda la o verificare a activității administrative a Tribunalului Caraș-Severin, instanță confruntată cu multiple abateri disciplinare ale judecătorilor, cu dificultăți majore în activitatea unor judecătorii din raza de activitate a tribunalului;

- asumarea responsabilității (alin. (5) al art. 51) prin necoordonarea pregătirii profesionale a judecătorilor de la Tribunalul Caras Severin și instanțele arendate, deși aceasta era un a dintre atribuțiile esențiale ale vicepreședintelui.

Pentru considerentele reținute mai sus, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a dispus revocarea din funcția de vicepreședinte a tribunalului Caraș-Severin a doamnei judecător A..

Împotriva acestei hotărâri doamna judecător A. a formulat cererea de suspendare a executării, până la pronunțarea instanței de fond, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În cursul desfășurării procedurii în prezenta cauză, Plenul CSM emite Hotărârea nr. 1082 din 19 septembrie 2016 prin care se admite contestația formulată de judecătoarea A. împotriva Hotărârii nr. 855 din 14 iunie 2016 a secției pentru judecători din cadrul CSM și, în consecință, dispune repunerea sa în funcția de vicepreședinte al Tribunalului Caraș-Severin începând cu data de 20.09.2016.

Chiar în raport de această hotărâre contestatoarea a precizat faptul că insistă în soluționarea cererii de suspendare "date fiind interpretările adoptate de Plenul CSM prin Hotărârea nr. 1000 din 23 august 2016.

Prin întâmpinare, CSM în calitate de intimat a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată arătând că nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute cumulativ de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

În acest sens. cu privire la prima cerință, a arătat că art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 definește cazul bine justificat ca fiind ..împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care simt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Contrar susținerilor reclamantei, în cauză nu există împrejurări care să creeze o îndoială asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

Astfel, singurul argument al reclamantei în susținerea cazului bine justificat este reprezentat de neanalizarea prin hotărârea atacată a obiecțiunilor formulate de parte cu privire la raportul Inspecției Judiciare, a înscrisurilor prezentate în apărare și a punctelor de vedere formulate de conducerea instanței.

Însă, din considerentele Hotărârii nr. 855 din 14 iulie 2016 a secției pentru judecători, se poate observa, că au fost analizate apărările reclamantei și probele solicitate de aceasta secția arătând motivat, de ce le-a înlăturat.

Motivarea unui act administrativ reprezintă o obligație generală aplicabilă oricărui act administrativ, reprezintă o condiție de legalitate externă a actului care face obiectul unei aprecieri in concreto după natura acestuia și contextul adoptării sale iar obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

Astfel, motivarea urmărește o dublă finalitate: îndeplinește în primul rând o funcție de transparență în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat, iar în al doilea rând permite, de asemenea, instanței de judecată să realizeze controlul său jurisdicțional.

De altfel, și în jurisprudența comunitară s-a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să li se permită persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și, de asemenea, să permită curților comunitare competente să efectueze revizuirea actului (cauza C - 367/1995).

Actul administrativ a cărui suspendare se solicită în prezentul litigiu este motivat în fapt și în drept și cuprinde argumentele avute în vedere de secția pentru judecători pentru înlăturarea apărărilor și a probelor reclamantei.

Pentru motivele expuse, apreciază că nu este întrunită, în speță, condiția cazului bine justificat, neexistând nicio îndoială asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

c) În ceea ce privește cea de-a doua cerință, cu trimitere la art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ce definește pagubă iminentă ca fiind "prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".

Nici această condiție nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, în ceea ce privește prejudiciul material invocat de reclamantă, constând în pierderea drepturilor de natură salarială, nu poate fi reținut, deoarece în situația revocării actului de organul administrativ sau a anulării, prin hotărâre definitivă a instanței de judecată a hotărârii de revocare din funcția de conducere a reclamantei, partea va fi repusă în funcție și i se vor plăti retroactiv drepturile salariale aferente funcției de conducere.

Referitor la prejudiciul moral invocat, chiar dacă s-ar putea reține afectarea imaginii reclamantei în societatea locală și în cadrul instituției, această afectare este generată de constatarea îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor manageriale de către reclamantă.

Astfel, eventualul prejudiciu moral se produce din culpa exclusivă a reclamantei, care, în exercitarea îndatoririlor specifice funcției de conducere, a înregistrat carențe în organizarea eficientă a activității, în comportament și comunicare, precum și în asumarea responsabilității.

În ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la posibila perturbare a activității tribunalului și a judecătoriilor aflate în cricumscripția Tribunalului Caraș-Severin, prin respingerea prezentei cereri de suspendare, aceasta este nefondată, deoarece, astfel cum s-a reținut prin Hotărârea nr. 1000 din 23 august 2016, în situația revocării din funcția de conducere a unui magistrat, este posibilă delegarea unui alt judecător sau procuror în respectiva funcție de conducere.

De altfel, în ședința secției pentru judecători din data de 06.09.2016, s-a dispus delegarea în funcțiile de președinte și vicepreședinte în cadrul Tribunalului Caraș-Severin a altor judecători.

Prin urmare, neexercitarea funcției de vicepreședinte de către reclamantă nu afectează activitatea Tribunalului Caraș-Severin și nici a instanțelor arondate acestuia. în condițiile în care funcția de conducere este exercitată de un alt judecător, delegat în condițiile legii.

În același timp, exercitarea de către reclamantă a funcției de vicepreședinte ulterior adoptării hotărârii a cărei suspendare se solicită nu justifică admiterea prezentei cereri de chemare în judecată, având în vedere caracterul executoriu al Hotărârii nr. 855 din 14 iulie 2016 și obligația reclamantei de a se conforma hotărârii adoptate de către secția pentru judecători.

Faptul că reclamanta nu a respectat măsura revocării dispusă de secția pentru judecători și a exercitat funcția de vicepreședinte, ulterior datei de 14.07.2016, nu îndrituiește instanța de judecată să dea un caracter de legalitate unei activități desfășurate în mod nelegal de către parte.

În ceea ce privește critica reclamantei referitoare la caracterul executoriu al Hotărârii nr. 855 din 14 iulie 2016, apreciem că o hotărâre a secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cum este cea din speță, prin care se dispune revocarea din funcția de conducere a unui magistrat are caracter executoriu.

În acest sens, s-a pronunțat și Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1000 din 23 august 2016.

Examinând contestația sub raport de argumentele invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Hotărârea nr. 855 din 14 iulie 2016 a secției pentru judecători din cadrul CSM, contestatoarea a fost revocată din funcția de vicepreședinte al Tribunalului Caraș - Severin.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1082 din 19 septembrie 2016 s-a admis contestația formulată de A. împotriva primei hotărâri, fiind repusă în funcția de vicepreședinte al Tribunalului Caraș - Severin începând cu data de 20.09.2016, apreciind, în esență, ca "disproporționată" măsura adoptată de secția pentru judecători.

Cu toate acestea, contestatoarea a insistat în soluționarea cererii de suspendare, date fiind interpretările adoptate de Hotărârea Plenului CSM nr. 1000 din 23 august 2016.

Prin Hotărârea nr. 1000 s-a stabilit cu caracter de principiu și nu raportat la speța analizată, faptul că: Art. 1 hotărârea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii prin care se dispune revocarea din funcția de conducere a unui judecător ori procuror are caracter executoriu.

Art. 2 - Nu există temei pentru suspendarea de drept a executării hotărârii secției corespunzătoare a Consiliului prin care se dispune revocarea din funcția de conducere a unui judecător ori procuror nici pe durata termenului de formulare a contestației la Plen sau a soluționării acestei contestații, și nici ulterior, după contestarea în instanță a hotărârii Plenului prin care s-a respins contestația împotriva hotărârii secției de revocare.

Trebuie însă a se reține că nu s-a susținut de către nici una dintre părți faptul că Hotărârea Plenului CSM nr. 1000/2016 ar fi fost anulată și modificată ori că s-ar fi cerut acest lucru.

În aceste condiții, Înalta Curte are a analiza cererea de suspendare a Hotărârii nr. x/2016, dat fiind faptul că lasă neacoperită perioada 14.07.-20-09.2016, în raport de calitatea contestatoarei de vicepreședinte al Tribunalului Caraș Serverin.

Se cuvine a se menționa, deși nu este de esența analizei cererii, faptul că repunerea în funcție a contestatoarei a fost amânată chiar de către aceasta, întrucât, la solicitarea sa, Plenul CSM a acordat un nou termen de analiză a contestației de la 6 septembrie 2016 la 19 septembrie 2016.

Pe fond, analizând cererea contestatoarei în raport de prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 rezultă următoarele.

În ceea ce privește cazul bine justificat definirea acestuia este data de art. 2 alin. (1) lit. t) din legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului.

Or, deși formal actul atacat a fost desființat, argumentele care au stat la baza Hotărârii Plenului nr. 1082 din 19 septembrie 2016 se referă doar la proporționalitatea măsurii.

Actul contestat, în speță Hotărârea nr. 855/2016 cuprinde analiza în concret a susținerilor și probelor contestatoarei precum și argumentele care au condus la soluția adoptată.

Cât privește paguba iminentă motivată pe blocarea activității instanței întrucât a fost revocat din funcție și președintele instanței nu se poate reține doar din perspectiva repunerii contestatoarei în funcția de vicepreședinte și că instanțele pot funcționa prin delegarea altei persoane în aceste funcții, în speță la propunerea Președintelui Curții de Apel, și prin intermediul Colegiului de Conducere, dispozițiile art. 41-49 din Legea nr. 304/2004 fiind edificatoare în acest caz.

Cum, din analiza de mai sus nu rezultă îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2), C. proc. civ. raportat la art. 29 alin. (7) și (9) din Legea nr. 317/2004, se respinge cererea de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 855 din 14 iulie 2016 a secției de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2016