ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2563/2016

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24 august 2016, contestatorul A a formulat, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004, cerere de suspendare a executării Hotărârii Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr.854/14.07.2016.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin adresa nr.16599/17.08.2016, înregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr.510/23.08.2016, Direcția legislație din cadrul CSM a comunicat faptul că formularea contestației administrative nu suspendă executarea hotărârii în cauză, judecătorii având posibilitatea ca, de îndată ce au contestat la plen hotărârea secției prin care au fost revocați din funcția de conducere, să ceară instanței de contencios administrativ suspendarea executării acesteia, în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004.

În susținerea cererii de suspendare formulată în cauză a menționat contestatorul că a formulat contestație împotriva hotărârii secției pentru judecători, dar până la data înregistrării prezentei cereri de suspendare, plenul nu a soluționat contestația sa. A arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, referitoare la cazul bine justificat și paguba iminentă.

Contestatorul precizează că, fără a antama fondul cauzei, a invocat

in extenso

motivele de nelegalitate ale hotărârii atacată cu ocazia formulării contestației, pe care a anexat-o la dosar.

În dovedirea caracterului profund nelegal și netemeinic al hotărârii în cauză a arătat că la adoptarea acesteia nu au fost analizate obiecțiunile formulate cu privire la raportul inspecției judiciare nr.1294/IJ/748/DIJ/2016 având ca obiect verificarea modului de îndeplinire de judecătorii cu funcții de conducere a atribuțiilor manageriale, planificare, organizare, coordonare, control, reglare și comunicare, precum și respectarea obligațiilor prevăzute de legi și regulamente, pentru asigurarea bunei funcționări a instanțelor și calitatea corespunzătoare a serviciului public la Curtea de Apel Timișoara și la instanțele arondate, iar legalitatea unei asemenea măsuri impunea respectarea dreptului contestatorului de a le combate, de a se apăra împotriva oricăror acuzații.

S-a arătat că cererea de suspendare este întemeiată și pentru considerentul prevenirii unei pagube iminente, întrucât menținerea efectelor actului atacat are drept consecință modificarea raporturilor de serviciu și pierderea de către contestator a tuturor drepturilor de natură salarială aferente funcției de conducere. De asemenea, s-a arătat că prin emiterea actului atacat i s-a afectat grav imaginea și prestigiul său profesional.

Contestatorul susține că prin emiterea actului atacat se poate aprecia că se generează grave disfuncționalități în activitatea instanțelor aflate în sfera de circumscripție a Tribunalului Caraș-Severin. Totodată, a mai susținut contestatorul că din data de 14.07.2016 până la momentul formulării cererii de suspendare, în calitate de președinte al Tribunalului Caraș-Severin, a semnat acte care ar putea fi lovite de nulitate,  în situația în care nu ar fi admisă prezenta cerere, iar activitatea instanței ar putea fi blocată.

În drept au fost invocate prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 29 din Legea nr. 317/2004.

Întâmpinarea

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că măsura dispusă prin Hotărârea nr. 854/14.07.2016 a fost justificată de carențele constatate în organizarea eficientă a activității instanțelor din raza de competență a Tribunalului Caraș-Severin, în comportament și comunicare, în asumarea responsabilității și în exercitarea aptitudinilor manageriale.

În privința celor două condiții pe care textul  art. 14 din Legea nr. 554/2004 le reclamă a fi îndeplinite cumulativ, intimatul CSM a arătat că în cauză nu există împrejurări care să creeze o îndoială asupra actului administrativ a cărui suspendare se solicită, argumentul contestatorului vizând neanalizarea obiecțiunilor formulate de acesta cu privire la raportul Inspecției Judiciare fiind nefondat, iar paguba iminentă, materializată, conform aserțiunilor din cererea de suspendare, în pierderea indemnizației de conducere, nu a fost dovedită, cât timp aceste drepturi salariale pot fi ulterior acordate, în ipoteza unei soluții favorabile obținute de cel care a inițiat prezentul demers judiciar.

Referitor la posibila perturbare a activității instanței de la a cărei conducere a fost revocat contestatorul, precum și a activității instanțelor din raza de competență a Tribunalului Caraș – Severin, susține intimatul că este nefondat acest argument, fiind asigurată conducerea instanței prin instituția delegării, fapt care a fost deja dispus în cauză.

În privința caracterului executoriu al hotărârii a cărei suspendare s-a solicitat, a învederat intimatul CSM că, prin Hotărârea nr. 1000/23.08.2016, Plenul Consiliului s-a pronunțat în sensul recunoașterii caracterului executoriu al unei hotărâri prin care se dispune revocarea din funcția de conducere a unui magistrat.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 NCPC, art. 2 alin. (1) lit. ș) și t), art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 29 alin. (8), art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, art. 21

1

din regulamentul de organizare și funcționare a CSM, aprobat prin HCSM nr. 326/2005, cu modificările și completările ulterioare.

În probațiune s-au depus la dosar înscrisuri, constând în documentația care a stat la baza emiterii hotărârii a cărei suspendare s-a solicitat.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea cererii de suspendare, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge cererea de suspendare, pentru considerentele ce urmează:

Hotărârea nr. 854/14.07.2016, adoptată de Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus revocarea din funcția de președinte al Tribunalului Caraș – Severin a contestatorului A, este un act administrativ cu caracter executoriu, a cărui suspendare poate fi solicitată în condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel cum corect a fost indicat temeiul juridic de către cel interesat în obținerea unei temporizări a efectelor produse asupra sa de actul pe care-l consideră a fi nelegal.

Suspendarea de drept, reglementată de art. 29 din Legea nr. 17/2004, intervine doar în situația expresă și limitativă a existenței unei hotărâri adoptate de Plenul CSM, în legătură cu drepturile și cariera magistraților, care să fie contestată conform normelor legale aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

” în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond

. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în

anularea

actului în

termen

de 60 de zile, suspendarea încetează de

drept

și fără nicio formalitate.”

Condițiile formale cerute pentru cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 au fost respectate, fiind dovedit că a fost formulată contestație împotriva actului administrativ a cărui temporizare s-a solicitat.

Cazul bine justificat, invocat de contestatorul A în cererea sa de suspendare, îl reprezintă faptul că acesta a fost lipsit de posibilitatea de a se apăra împotriva constatărilor cuprinse în raportul Inspecției Judiciare care a stat la baza adoptării Hotărârii nr. 854/2016, considerată de contestator a fi nelegală, obiecțiunile sale formulate în legătură cu aceste constatări nefiind analizate în cuprinsul actului administrativ cu caracter vătămător asupra sa.

Din examinarea acestui motiv în cadrul procedurii sumare pe care o reclamă specificul unei cereri de suspendare a efectelor unui act administrativ, fără a fi antamate chestiuni de fond, a căror cercetare implică o altfel de abordare a argumentelor relevante în verificarea legalității actului supus cenzurii instanței de contencios, se reține că în cuprinsul Hotărârii nr. 854/2016 (paginile 4-7) au fost menționate obiecțiunile formulate de contestatorul A, la care s-a răspuns punctual, în cadrul fiecărei disfuncționalități enumerate în raportul Inspecției Judiciare. Astfel, la fila 8, primul paragraf din Hotărârea nr. 854/2016 se arată că

”Secția de judecători a CSM va analiza propunerea formulată de Inspecția Judiciară în considerarea documentelor atașate, a dispozițiilor legale aplicabile și față de obiecțiunile formulate de către domnul judecător.”

Nu poate fi reținut ca întemeiat acest motiv pe care și-a fundamentat contestatorul cerința existenței unui caz bine justificat, în condițiile în care hotărârea a cărei suspendare s-a solicitat cuprinde răspunsul argumentat al Secției pentru judecători din cadrul CSM la fiecare dintre obiecțiunile formulate de A la raportul Inspecției Judiciare.

Pornind de la definiția cazului bine justificat, enunțată în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte observă că susținerile contestatorului în privința îndeplinirii acestei condiții nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.

Trimiterile contestatorului la motivele de nelegalitate formulate în cadrul acțiunii de fond nu pot avea nicio înrâurire asupra aspectelor ce țin de analiza temeiurilor de fapt și de drept referitoare la cererea de suspendare, iar decelarea unor împrejurări de fapt sau de drept vădite, care să producă îndoială asupra legalității actului atacat, nu a fost posibilă, în raport de susținerile menționate în cererea dedusă judecății în prezenta cauză.

În privința pagubei iminente, definită în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

” prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”,

se reține că nici această condiție nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, prejudiciul material viitor și previzibil care ar fi încercat de contestator ca efect al executării măsurii dispuse în cuprinsul Hotărârii nr. 854/2016 nu ar fi unul greu sau imposibil de reparat,  existând remediul recuperării drepturilor salariale de care a fost privat în ipoteza repunerii sale în funcția din care a fost revocat.

Nici prejudiciul de imagine nu poate constitui un argument solid în justificarea producerii unei pagube iminente, excedând limitelor arătate în definiția legală a acestei noțiuni, iar căile de reparare a unui astfel de prejudiciu sunt de natură a conferi celui vătămat remedii eficiente pentru pierderea invocată în plan moral.

În privința disfuncționalităților care s-ar putea crea prin lipsirea Tribunalului Caraș – Severin de conducerea sa, fiind revocați din funcție atât președintele, cât și vicepreședintele acestei instanțe, se reține că, în condițiile în care exercitarea funcției de conducere a fost încredințată prin instituția delegării unor alte persoane, nu poate fi îndeplinită cerința existenței unei perturbări grave a funcționării instanței, aspectele reliefate de contestator asupra pagubei iminente, din această perspectivă, fiind evident neîntemeiate.

Este neîndoielnic faptul că măsura suspendării executării unui act administrativ se grefează pe Recomandarea R(89)8 a Comitetului de Miniștri,  fiind de natură să asigure o protecție jurisdicțională provizorie în materie administrativă, însă această măsură este aplicabilă în condițiile reglementate de norma națională, cu respectarea cumulativă a cerințelor arătate în prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

2.Temeiul legal al soluției adoptate  în recurs

Pentru considerentele anterior arătate, în raport de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004,  cererea de suspendare a Hotărârii nr. 854/2016 emise de Secția pentru judecători a CSM va fi respinsă ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite  cerințele prevăzute de lege pentru temporizarea efectelor actului administrativ contestat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de suspendare formulată de A împotriva Hotărârii Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 854 din 14 iulie 2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2016.