ÎCCJ, decizie (scj.ro #82412)

Despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului restituit de stat în natură fostului proprietar Cuprins pe materii : Drept civil. Imobilul restituit de stat proprietarului. Despăgubiri pentru lipsa de folosință Index alfabetic : Drept civil - Imobil proprietate privată - Restituire - Folosința imobilului după restituire - Despăgubiri C. civ. : art.1429 Legea nr. 114/1996 : art. 25 Proprietarul are dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului de la data de la care deținătorul a luat cunoștință de hotărârea prin care s-a stabilit că bunul nu aparține statului, despăgubirile cuvenindu-i-se chiar dacă deținătorul a făcut unele amenajări a căror valoare i se plătește.

Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 635 din 29 ianuarie 2004 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 25 din 27 inauarie 2003, a schimbat în parte sentința nr. 514 din 21 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, stabilind, printre altele, că regia autonomă, care a deținut imobilul, restituit în natură fostului proprietar, datorează despăgubiri pentru lipsa de folosință a acestuia de la data când a luat cunoștință de hotărârea prin care s-a restituit în natură imobilul, chiar dacă a făcut unele amenajări a căror valoare i se plătește în baza acelorași hotărâri. Regia autonomă contestă, prin recursul declarat, obligarea sa la plata echivalentului lipsei de folosință pe perioada avută în vedere de instanța de apel, precum și cuantumul așa zisei chirii datorate, considerând că pentru mansarda ce a fost amenajată pe cheltuiala sa nu datorează chirie.

Recursul nu este fondat. Instanțele au stabilit obligația de plată în sarcina deținătoarei imobilului numai pe perioada 10 martie 1997, dată la care, cea în cauză, în mod necontestat, a fost notificată de proprietară, și până la punerea efectivă a spațiului la dispoziția acesteia. Notificarea a fost însoțită de hotărârile judecătorești care făceau deplină dovadă că imobilul aparține persoanei fizice și nu statului, care îl dăduse în administrare. Și cum regia autonomă a continuat să ocupe spațiul în litigiu, ambele apartamente, rezultă că nu poate fi înlăturată obligația sa de a plăti echivalentul lipsei de folosință.

Este exact că, la data notificării, nu exista hotărâre irevocabilă de evacuare; dar, această situație nu limitează obligația regiei autonome de a plăti echivalentul lipsei de folosință a imobilului, câtă vreme deținea imobilul la data notificării, și a luat cunoștință că bunul nu aparține statului, ci persoanei fizice al cărei drept de proprietate a fost constatat pe cale judecătorească. Regiei, prin ocuparea în continuare a spațiului, îi incumbă și obligația, corelativă, de a plăti echivalentul lipsei de folosință, conform prevederilor art. 1429 C. civ. și art. 25 din Legea nr.114/1996, ce se referă la principala obligație a locatarului, aceea de a plăti chiria.

Nici critica referitoare la cuantumul chiriei datorate nu este de primit, pentru că, în situația în care regia a deținut ambele apartamente proprietatea reclamantei, apare ca fără justificare absolvirea de plata așa zisei chirii pentru apartamentul mansardă; este exact că acesta a fost amenajat de reclamantă, dar permanent, pe perioada în litigiu, a fost utilizat de aceasta, astfel că nu poate fi înlăturată obligația sa de plată a echivalentului lipsei de folosință. Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.