ÎCCJ, decizie (scj.ro #82412)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82412) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Despăgubiri
pentru lipsa de folosință a imobilului restituit de stat în natură fostului
proprietar
Cuprins pe materii
: Drept civil. Imobilul
restituit de stat proprietarului. Despăgubiri pentru lipsa de folosință
Index alfabetic
:
Drept civil
-
Imobil
proprietate privată
-
Restituire
-
Folosința
imobilului după restituire
-
Despăgubiri
C.
civ.
: art.1429
Legea
nr. 114/1996
:
art. 25
Proprietarul are dreptul la
despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului de la data de la care
deținătorul a luat cunoștință de hotărârea prin care s-a stabilit că bunul nu
aparține statului, despăgubirile cuvenindu-i-se chiar dacă deținătorul a făcut
unele amenajări a căror valoare i se plătește.
Î.C.C.J.,
secția civilă, decizia nr. 635 din 29 ianuarie 2004
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin
decizia nr. 25 din 27 inauarie 2003, a schimbat în parte sentința nr. 514 din
21 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, stabilind,
printre altele, că regia autonomă, care a deținut imobilul, restituit în natură
fostului proprietar, datorează despăgubiri pentru lipsa de folosință a acestuia
de la data când a luat cunoștință de hotărârea prin care s-a restituit în
natură imobilul, chiar dacă a făcut unele amenajări a căror valoare i se
plătește în baza acelorași hotărâri.
Regia autonomă contestă, prin recursul declarat, obligarea sa la
plata echivalentului lipsei de folosință pe perioada avută în vedere de
instanța de apel, precum și cuantumul așa zisei chirii datorate, considerând că
pentru mansarda ce a fost amenajată pe cheltuiala sa nu datorează chirie.
Recursul nu este fondat.
Instanțele au stabilit obligația de plată în sarcina
deținătoarei imobilului numai pe perioada 10 martie 1997, dată la care, cea în
cauză, în mod necontestat, a fost notificată de proprietară, și până la punerea
efectivă a spațiului la dispoziția acesteia. Notificarea a fost însoțită de
hotărârile judecătorești care făceau deplină dovadă că imobilul aparține
persoanei fizice și nu statului, care îl dăduse în administrare. Și cum regia
autonomă a continuat să ocupe spațiul în litigiu, ambele apartamente, rezultă
că nu poate fi înlăturată obligația sa de a plăti echivalentul lipsei de
folosință. Este exact că, la data notificării, nu exista hotărâre irevocabilă
de evacuare; dar, această situație nu limitează obligația regiei autonome de a
plăti echivalentul lipsei de folosință a imobilului, câtă vreme deținea
imobilul la data notificării, și a luat cunoștință că bunul nu aparține
statului, ci persoanei fizice al cărei drept de proprietate a fost
constatat pe cale judecătorească. Regiei, prin ocuparea în continuare a spațiului,
îi incumbă și obligația, corelativă, de a plăti echivalentul lipsei
de folosință, conform prevederilor art. 1429 C. civ. și art. 25 din Legea
nr.114/1996, ce se referă la principala obligație a locatarului, aceea de a
plăti chiria.
Nici critica referitoare la cuantumul chiriei datorate nu este
de primit, pentru că, în situația în care regia a deținut ambele apartamente
proprietatea reclamantei, apare ca fără justificare absolvirea de plata așa
zisei chirii pentru apartamentul mansardă; este exact că acesta a fost amenajat
de reclamantă, dar permanent, pe perioada în litigiu, a fost utilizat de
aceasta, astfel că nu poate fi înlăturată obligația sa de plată a
echivalentului lipsei de folosință.
Ca urmare, recursul a fost respins ca nefondat.