ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2789/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2/2014, reclamantele A., D., B., au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației Naționale, solicitând următoarele:

Prin sentința nr. 1352 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele A., D. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamantele A., D. și B., invocând prevederile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentele au susținut în esență că în mod greșit, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, reținând că nu există nici o dispoziție legală care să reglementeze obligația Ministerul Educației Naționale de a recunoaște o diplomă de licență. Totodată instanța a constatat că nu există dispoziții legale care să confere pârâtului MEN atribuții privind recunoașterea diplomelor de licență.

Cu privire la faptul că pârâtul Ministerul Educației Naționale nu are atribuții privind recunoașterea diplomelor de licență emise de universitățile din sistemul național de învățământ, a examenelor de licență, sau a titlului de licențiat, recurentele au învederat că în conformitate cu art. 5 din H.G. nr. 536/2011 privind organizarea și funcționarea MEN, acesta exercită în domeniul învățământului următoarele atribuții principale:elaborează, aplică, monitorizează, controlează și evaluează politicile educaționale naționale;monitorizează activitatea de evaluare externă; coordonează și controlează sistemul național de învățământ; etc.

Recurentele au susținut că Ministerul Educației Naționale avea responsabilitatea, conform art. 34 din Legea nr. 87/2006, pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, de a lua anumite măsuri până la încetarea școlarizării începând cu anul I de studii.

S-a susținut în motivele de recurs, absolvenții acestei universități nu pot fi victimele lipsei de acreditare. Teoria aparenței în drept este o instituție general admisă în practica și doctrina juridică din țara noastră și nu numai.

În opinia recurentelor, Ministerul Educației Naționale trebuie să ia măsurile necesare astfel încât toate instituțiile de învățământ superior, de stat sau particulare, să desfășoare procesul de învățământ cu îndeplinirea cerințelor legale, astfel încât admiterea și respectiv parcurgerea studiilor universitare, în forma și coordonatele legale raportate la data înscrierii, dar și pe parcursul anilor de studiu, să asigure legalitatea și recunoașterea publică a studiilor universitare și fără ca acestea, prin acte normative și decizii ulterioare, să le fie invalidate retroactiv.

Ideea de aparență producătoare de efecte juridice - teoria aparenței - poate fi definită ca teoria ce constă în a recunoaște eficacitate juridică unor acte care nu sunt pe deplin conforme condițiilor strict juridice și care, din acest motiv, ar trebui să fie nule, dar sunt încheiate cu bună-credință și cu prudență sporită.

În fine, s-a mai arătat în motivarea cererii de recurs că o absolvenții la data înscrierii la facultăți, au fost de bună credință astfel încât au contractat cu credința scuzabilă și legitimă că mandatarul C. are dreptul să organizeze învățământ la distanță și cu frecvență redusă. Mai mult decât atât, ei s-au aflat într-o eroare comună și invincibilă, cu toate că în cazul mandatului aparent, practica judiciară și doctrina juridică admit că nu este nevoie de o asemenea eroare.

Recurentele au solicitat casarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Apărările intimatului

Intimatul Ministerul Educației Naționale a depus întâmpinare la data de 27 octombrie 2014, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 noiembrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 10 mai 2016, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul Ministerul Educației Naționale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul -pârât Ministerul Educației Naționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu există niciun temei legal în baza căruia să fie legitimată pretenția reclamantei de a cere recunoașterea efectelor diplomei pe care o deține.

II. Hotărârea instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele A., D. și B. au solicitat obligarea Ministerului Educației Naționale la recunoașterea titlul de licențiat obținut în urma susținerii examenului de licență la diferitele specializări din cadrul Universității C.

Apreciază Înalta Curte că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, și nici de un exces de putere din partea unei autorități publice, in sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, având în vedere normele care reglementează atribuțiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și reglementările legale relevante pentru speță - Ordinul MECTS nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea învățământului în vigoare la momentul eliberării diplomelor de licență ale reclamantelor.

Prin urmare, nu se poate reține că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte prin care să recunoască diploma de licență și suplimentul la diplomă, acte deja eliberate de instituțiile de învățământ superior cu aprobarea intimatului-pârât M.E.C.T.S., fiind tipărite pe formularele tipizate emise de acesta.

Diploma de licență este un document oficial și câtă vreme nu a fost revocată de emitent sau anulată irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că a fost eliberată în condiții de legalitate, deci produce efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea.

Înalta Curte reține că diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalități.

Prezenta cauză nu are drept obiect analizarea și stabilirea împrejurării dacă formele de învățământ ID ale Universității "C." erau/nu erau autorizate/acreditate și constatarea nelegalității emiterii diplomelor de licență și a suplimentelor la diplomă.

În condițiile în care ar fi nesocotite drepturile ce decurg din diploma de licență, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă în cadrul altui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituția/autoritatea care îi nesocotește aceste drepturi, fără a fi nevoie de intervenția Ministerului Educației Naționale pentru "recunoașterea diplomei de licență".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele A., D. și B. împotriva sentinței nr. 1352 din 30 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2016.