ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2287/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 3 martie 2015, reclamantul A. - Persoana Fizică Autorizată a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 3 Sud Muntenia, anularea Deciziei de soluționare a contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 15 iulie 2014 privind Proiectul Y din 27 aprilie 2011 și anularea procesului-verbal menționat, și obligarea pârâtei la admiterea cererii de plată a tranșei a II-a de ajutor financiar nerambursabil, respectiv 7.200 euro.

A mai solicitat și suspendarea deciziei și procesului-verbal până la soluționarea definitivă a cauzei.

Pentru soluționarea cererii de suspendare, instanța a pus în vedere reclamantului să facă dovada achitării unei cauțiuni în cuantum de 920,59 RON, reprezentând 2% din suma contestată. Totodată, a pus în vedere reclamantului să timbreze capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata tranșei a II-a de ajutor financiar nerambursabil, 7.200 euro.

Prin încheierea din 2 iunie 2015, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de suspendare formulată de reclamant, ca inadmisibilă, constatând că reclamantul nu a făcut dovada plății cauțiunii.

Prin Sentința nr. 147 din 16 iunie 2015, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția netimbrării capătului privind obligarea pârâtei la plata sumei de 7.200 euro și a anulat acest capăt de cerere, ca netimbrat. A admis excepția inadmisibilității acțiunii cu privire la capătul de cerere privind anularea procesului-verbal nr. x din 05 iulie 2014 invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantului, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. - Persoană Fizică Autorizată a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Referitor la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3, a motivat recurentul-reclamant că, în raport cu obiectul cauzei, care privește o sumă mai mică de 1.000.000 RON, acțiunea era de competența Tribunalului Dâmbovița, impunându-se casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre competentă soluționare acestei instanțe.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, recurentul a arătat că procedura prealabilă a fost respectată, contestația împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor fiind transmisă prin poștă pârâtei.

Recurentul a mai făcut aprecieri și în ceea ce privește definiția "neregulii" în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 aprilie 2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând motivul de casare invocat de recurent, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că argumentele prezentate în susținerea motivului invocat, nu pot fi primite de instanța de control judiciar având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care "Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel".

Astfel, instanța de recurs constată că instanța competentă să soluționeze fondul acțiunii deduse judecății este curtea de apel, argument pentru care motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat.

Totodată, independent de cele arătate mai sus, Înalta Curte reține că excepția necompetenței materiale a instanței inițial sesizată, nu a fost invocată, iar potrivit dispozițiilor imperative ale art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Ca atare, expirarea termenului în care putea fi invocată excepția necompetenței materiale are drept consecință consolidarea competenței instanței inițial învestite, (chiar și în situația în care aceasta nu era competentă material să soluționeze pricina în raport cu obiectul acesteia).

De asemenea, analizând argumentele prezentate de recurent, subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate pentru motivele ce urmează.

Analizând condițiile de formă ale cererii introductive, Înalta Curte, în acord cu cele reținute de instanța de primă jurisdicție, reține că reclamantul nu a făcut dovada sesizării autorității emitente a actului atacat, în condițiile art. 47 - 51 din O.U.G. nr. 66/2011, mai înainte de sesizarea instanței de judecată.

Conform prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, decizia de soluționare a contestației se poate ataca în instanța de contencios administrativ.

Titlul de creanță, nota de constatare a neregulilor nu poate fi contestată direct în instanță, ci numai după parcurgerea procedurii administrative obligatorii, conform disp. art. 50 - 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

Deși se susține prin motivele de recurs faptul că s-a făcut dovada introducerii plângerii prealabile, Înalta Curte constată că nici în calea de atac formulată această dovadă nu a fost depusă la dosarul cauzei, iar susținerile recurentului fără sprijin probator vor fi respinse de instanța de control judiciar.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 46 - 51 din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd procedura administrativă de contestare a titlurilor executorii, precum și actele emise în cursul procedurii de aplicare a corecțiilor care pot fi cenzurate pe calea contenciosului administrativ.

În cauza dedusă judecății nu este depusă la dosar și nu rezultă emiterea deciziei menționate la art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, astfel încât Înalta Curte reține că în mod corect instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea ca inadmisibilă, întrucât reclamantul a contestat acte care, potrivit legii speciale, nu pot fi atacate direct la instanța de contencios administrativ.

Înalta Curte reține că procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de contencios administrativ, prevăzută de dispozițiile art. 46 - 51 din O.U.G. nr. 66/2011, nu încalcă dreptul de acces liber la justiție, ci prin această procedură se instituie un mijloc de remediere a eventualelor neregularități ale titlului de creanță atacat, prin reexaminarea lui de către autoritatea publică emitentă.

Înalta Curte constată că toate argumentele prezentate de recurent în susținerea motivelor de recurs, care privesc fondul cauzei deduse judecății, nu pot fi primite și analizate de instanța de control judiciar, având în vedere soluția dată de prima instanță, fiind admisă excepția de inadmisibilitate și, deci, nefiind analizat fondul.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. - PFA împotriva Sentinței nr. 147 din 16 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2017.

Procesat de GGC - LM