ÎCCJ, decizie (scj.ro #83694)

Marfă lipsă la transport. Culpa cărăușului. Art.58 Regulament CFR. Despăgubiri.Taxe nerecuperabile (TVA, accize și taxa de drum) Potrivit art.58 din Regulamentul CFR răspunderea pentru etanșeitatea vagoanelor csternă revine expeditorului, cu excepția cazului de vicii ascunse când responsabilitatea aparține cărăușului. Ca atare, în mod corect, instanțele au aplicat dispozițiile art.58 din Regulamentul CFR când au constatat culpa cărăușului în producerea pagubei întrucât acesta a pus la dispoziția expeditorului vagonul cisternă cu defecțiuni la sistemul de închidere, neasigurând securitatea mărfii pe timpul transportului.

Cu privire la calculul daunelor, potrivit art.45 din Ordinul nr.2388 al Ministerului Finanțelor, dat în aplicarea Legii contabilității nr.82/1991, valoarea de înlocuire este reprezentată de costul de achiziție al bunului la data pagubei, care cuprinde prețul de cumpărare pe piață la care se adaugă taxele nerecuperabile (taxa pe valoarea adăugată, accizele și taxa de drum). Secția comercială, decizia nr.5857 din 11 octombrie 2002 Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr.1688 din 20 noiembrie 2000 a admis parțial acțiunea reclamantei SNP „P” SA Botoșani și a obligat pârâta, SNTFM CFR „M” SA – Sucursala Iași, să plătească daune având în vedere că potrivit procesului verbal s-au constatat defecțiuni la vagonul cu care a fost transportată benzina către destinatar astfel că operează prezumția de culpă în sarcina căii ferate, în temeiul art.83.3 din Regulamentul CFR.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor s-a apreciat că, deși art.85.2 din Regulamentul CFR permite ca în lipsa facturii, despăgubirea să se poată calcula în raport cu prețul curent al mărfurilor, totuși sumele corespunzătoare obligațiilor pe care producătorul le are față de bugetul de stat (accize, taxa pe valoarea adăugată și taxa pentru fondul special al drumurilor), nu pot fi acordate decât în măsura în care se dovedește că ele au fost efectiv achitate. Atât reclamanta cât și pârâta au declarat apel. Reclamanta a susținut că singurul act pe care îl putea depune în dovedirea pretențiilor sale era avizul de expediție iar nu factura ,care nu se emite între gestiunile aceleiași unități și nota de debitare creditare.

Cu privire la calculul daunelor, a mai susținut că sumele reprezentând taxe speciale sunt prevăzute de acte normative specifice și se calculează conform acestora prin raportare la cantitățile expediate din rafinării iar nu la cele efectiv recepționate de destinatar. Pârâta a susținut că în mod greșit a fost obligată la plata daunelor din moment ce toate sistemele de siguranță erau intacte. Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr.118 din 19 martie 2001, a respins ca nefondate ambele apeluri, reținând că deși reclamanta putea să obțină daune incluzând TVA, accize și taxe de drum, aceasta nu a dovedit achitarea lor efectivă către bugetul de stat. Referitor la apelul pârâtei, instanța de apel a apreciat că există culpa cărăușului chiar dacă sistemele de asigurare erau intacte întrucât vagonul prezenta vicii ascunse care au determinat pierderea unei cantități din benzina transportată.

Potrivit art.58 din Regulamentul CFR, răspunderea pentru etanșeitatea vagoanelor cisternă revine expeditorului, cu excepția cazului de vicii ascunse când responsabilitatea aparține cărăușului. Ambele părți au declarat recurs. Curtea a analizat decizia în raport cu criticile formulate și a constatat că recursul reclamantei este fondat iar recursul pârâtei a fost respins ca nefondat. Potrivit art.45 din Ordinul nr.2388/1995 al Ministerului Finanțelor, dat în aplicarea Legii contabilității nr.82/1991, valoarea de înlocuire este reprezentată de costul de achiziții al bunului la data pagubei, care cuprinde prețul de cumpărare pe piață la care se adaugă taxele nerecuperabile. Dintre aceste taxe, taxa pe valoarea adăugată se calculează conform art.10 din OG nr.17/2000 care prevede că aceasta ia naștere la data livrării de bunuri dar se suportă de consumatorul final.

În ceea ce privește accizele, acestea se suportă, conform art.16 din OUG nr.27/2000, la data livrării produselor de către producători. Taxa de drum este reglementată de art.4 și 5 din Legea nr.118/1996 și se aplică în cotă de 25% asupra prețului cu ridicata, calculat de asemenea la cantitățile expediate de rafinărie. Ca atare, reclamanta era îndreptățită să pretindă contravaloarea produselor de transport la prețul de livrare care cuprinde prețul de rafinărie, accizele, taxa pe valoarea adăugată și taxa de drum. Cu privire la recursul pârâtei, respins ca nefondat se constată că instanțele au aplicat în mod corect dispozițiile art.58 din Regulamentul CFR, stabilind culpa cărăușului în producerea pagubei întrucât acesta a pus la dispoziția expeditorului vagonul cisternă cu defecțiuni la sistemul de închidere, neasigurând securitatea mărfii pe timpul transportului.

În consecință, conform art.304 pct.9 C.proc.civ., recursul reclamantei a fost admis și modificându-se decizia s-a admis apelul aceleiași părți iar sentința primei instanțe a fost schimbată parțial, în sensul că pârâta a fost obligată la plata sumei cu titlu de TVA, accize și taxa de drum.