ÎCCJ, decizie (scj.ro #83517)

Justă despăgubire acordată societății comerciale în cazul restituirii în natură a unui imobil revendicat de fostul proprietar. Termenul de prescripție Întrucât litigiul și drepturile pretinse nu derivă din procesul de privatizare, în concret din dispozițiile art.32 din Legea nr.99/1999 de aprobare a OUG nr.88/1997 ci sunt ulterioare, termenul de prescripție pentru acțiunea vizând recuperarea prejudiciului pentru imobilul retrocedat în natură fostului proprietar, în lipsa altor prevederi din legea specială este cel general de 3 ani și acesta curge de la momentul când imobilele au fost efectiv restituite.

(Secția comercială, decizia nr.3830 din 22 iunie 2005) Reclamanta SC S. SA a chemat în judecată pe pârâta APAPS , solicitând obligarea acesteia la plata unei juste despăgubiri, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat ca urmare a restituirii în natură către fostul proprietar a imobilului, situat în Sinaia ., str . F., jud . Prahova, compus din teren în suprafață de 794 mp și vila B. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost înființată în baza H.G . nr.1041/1990, privind înființarea societăților comerciale de turism, prin efectul Legii nr.15/1990, privind reorganizarea unităților de stat în regii autonome și societăți comerciale.

Vila B. și terenul aferent au făcut parte din patrimoniul SC S. SA (Hotel Sinaia ), situație confirmată de procesul verbal de inventariere și anexa la H.G . nr.1041/1990 iar imobilul în litigiu a fost revendicat de familia B., în favoarea căreia s-au pronunțat instanțele de judecată, dispunându-se restituirea în natură a imobilului, hotărârea judecătorească fiind deja pusă în executare, imobilul fiind scos din patrimoniul societății. Potrivit dispozițiilor art.32 4 din Legea nr.99/1999, prejudiciul urma să fie recuperat de la APAPS , ca instituție reprezentativă a statului român și participantă la privatizare.

Reclamanta a invocat în drept: art.3 lit.g ), art.4.3, art.32 4 din Legea nr.99/1999, Legea nr.15/1990, H.G . nr.834/1991, H.G . nr.403/2000, Legea nr.10/2001, art.480, 969, 970, 998, 999, 1337 C.civ ., art.5, 8, 10, 274, 271 1 C.proc . civ . Prin sentința comercială nr.88 din 13 iunie 2003, Curtea de Apel București, Secția a VI-a comercială, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, Secția a VI-a Comercială.

Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială a pronunțat sentința civilă nr.4760 din 9 aprilie 2004, prin care a admis excepția invocată de pârâtă și a respins cererea ca prescrisă, reținând că față de obiectul acțiunii și temeiul juridic al acesteia, sunt incidente dispozițiile referitoare la termenul de prescripție special, prevăzut în art.32 28 din Legea nr.99/1999, iar termenul de 3 luni a început să curgă de la data pronunțării deciziei civile nr.1817 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești iar nu de la momentul executării acesteia, când pârâta a fost deposedată. Apelul declarat de către reclamanta a fost respins prin decizia civilă nr.521 din 18 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a comercială, apreciindu-se că instanța de fond a dat o rezolvare corectă excepției dreptului la acțiune.

Reclamanta a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.8,9 și 10 C.proc.civ . și a arătat că, în mod greșit, s-a apreciat că dreptul său de a solicita despăgubiri începe să curgă de la data pronunțării hotărârii în revendicare și nu de la data executării, 12 noiembrie 2001. Recursul este fondat. Prin acțiunea întemeiată în drept pe dispozițiile art.32 4 din Legea nr.99/1999 de aprobare a OUG nr.88/1997, reclamanta a pretins obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru imobilele retrocedate în natură foștilor proprietari, textul de lege precizat reglementând obligația instituțiilor publice implicate în privatizare de a asigura repararea prejudiciului cauzat în această situație.

Acest litigiu și drepturile pretinse nu derivă din procesul de privatizare la care se referă Legea nr.99/1998 de aprobare a OUG nr.88/1997, și anume dispozițiile art.32 30 ci sunt ulterioare, iar termenul de prescripție pentru acțiunea vizând recuperarea prejudiciului, în lipsa altor prevederi din legea specială, este cel general de 3 ani și curge de la momentul nașterii dreptului la acțiune, care este momentul când imobilele au fost restituite efectiv foștilor proprietari. Prin urmare, excepția prescrierii dreptului la acțiune trebuia respinsă iar nu admisă, așa cum au procedat instanțele, încât în baza art.312 alin.(5) C.proc.civ . raportat la art.304 pct.9C.proc.civ.

și în considerarea art.297 C.proc.civ ., recursul a fost admis, decizia modificată în sensul admiterii apelului și anulării sentinței civile nr.4760 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului București, Secția a VI-a Comercială, iar cauza a fost trimisă pentru soluționarea acțiunii pe fond, Curții de Apel București.