ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83517)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83517) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Justă despăgubire acordată

societății comerciale în cazul restituirii în natură a unui imobil revendicat

de fostul proprietar. Termenul de prescripție

Întrucât  litigiul și drepturile pretinse nu derivă din

procesul de privatizare, în concret din dispozițiile art.32 din Legea

nr.99/1999 de aprobare a

OUG

nr.88/1997 ci sunt

ulterioare, termenul de prescripție pentru acțiunea vizând recuperarea

prejudiciului pentru imobilul retrocedat în natură  fostului proprietar,

în lipsa altor prevederi din legea  specială  este cel general de 3

ani și acesta curge de la  momentul când imobilele au fost efectiv

restituite.

(Secția comercială, decizia nr.3830 din 22 iunie 2005)

Reclamanta SC S. SA a chemat în judecată pe pârâta

APAPS

, solicitând obligarea acesteia la plata unei juste

despăgubiri, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat ca urmare

a restituirii  în natură către fostul proprietar a imobilului, situat în

Sinaia

.,

str

. F.,

jud

. Prahova, compus din teren în suprafață de 794

mp

și vila B.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost înființată în baza

H.G

. nr.1041/1990, privind înființarea societăților

comerciale de turism, prin efectul Legii nr.15/1990, privind reorganizarea

unităților de stat  în regii  autonome și  societăți

comerciale.

Vila B. și terenul aferent au făcut parte din patrimoniul SC S. SA (Hotel

Sinaia

), situație confirmată de procesul verbal de

inventariere și anexa la

H.G

. nr.1041/1990 iar

imobilul în litigiu a fost revendicat de familia B., în favoarea căreia s-au

pronunțat instanțele de judecată, dispunându-se restituirea în natură a

imobilului, hotărârea judecătorească  fiind deja pusă în executare,

imobilul fiind scos din patrimoniul societății.

Potrivit dispozițiilor art.32

4

din Legea nr.99/1999, prejudiciul

urma să fie recuperat de la

APAPS

, ca instituție

reprezentativă a statului român  și  participantă la

privatizare.

Reclamanta a invocat în drept: art.3

lit.g

),

art.4.3, art.32

4

din Legea nr.99/1999, Legea nr.15/1990,

H.G

. nr.834/1991,

H.G

.

nr.403/2000, Legea nr.10/2001, art.480, 969, 970, 998, 999, 1337

C.civ

., art.5, 8, 10, 274, 271

1

C.proc

.

civ

.

Prin sentința comercială nr.88 din 13 iunie 2003, Curtea de Apel București,

Secția a VI-a comercială, a declinat competența de soluționare în favoarea

Tribunalului București, Secția a VI-a Comercială.

Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială a pronunțat sentința civilă

nr.4760 din 9 aprilie 2004, prin care a admis excepția invocată de pârâtă și a

respins cererea ca prescrisă, reținând că față de obiectul acțiunii și temeiul

juridic al acesteia, sunt incidente dispozițiile referitoare la termenul de

prescripție special, prevăzut în art.32

28

din Legea nr.99/1999, iar

termenul de 3 luni a început să curgă de la data pronunțării deciziei civile

nr.1817 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești iar nu de la momentul

executării acesteia, când pârâta a fost deposedată.

Apelul declarat de către reclamanta a fost respins prin decizia civilă nr.521

din 18 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a

comercială, apreciindu-se că instanța de fond a dat o rezolvare corectă

excepției dreptului la acțiune.

Reclamanta a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.8,9 și

10

C.proc.civ

. și a  arătat că, în mod greșit,

s-a apreciat că dreptul  său de a solicita despăgubiri începe să curgă de

la data pronunțării hotărârii în revendicare și nu de la data executării,

12 noiembrie 2001.

Recursul este fondat.

Prin acțiunea întemeiată în drept pe dispozițiile art.32

4

din Legea

nr.99/1999 de aprobare a

OUG

nr.88/1997, reclamanta a

pretins obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru imobilele retrocedate

în natură foștilor proprietari, textul de lege precizat reglementând obligația

instituțiilor publice implicate în privatizare de a asigura repararea

prejudiciului cauzat în această situație.

Acest litigiu și drepturile pretinse nu derivă din procesul de privatizare la

care se referă Legea nr.99/1998 de aprobare a

OUG

nr.88/1997,  și anume dispozițiile art.32

30

ci sunt ulterioare,

iar termenul de prescripție pentru acțiunea vizând recuperarea prejudiciului,

în lipsa altor prevederi  din legea specială, este cel general de 3 ani și

curge de la momentul nașterii dreptului la acțiune, care este momentul când

imobilele au fost restituite efectiv foștilor proprietari.

Prin urmare, excepția prescrierii dreptului la acțiune trebuia respinsă iar nu

admisă, așa cum au procedat instanțele, încât în baza art.312 alin.(5)

C.proc.civ

. raportat la art.304 pct.9C.proc.civ. și în

considerarea art.297

C.proc.civ

., recursul a fost

admis, decizia modificată în sensul admiterii apelului și anulării sentinței

civile nr.4760 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului București, Secția a VI-a

Comercială, iar  cauza a fost trimisă pentru soluționarea acțiunii pe

fond, Curții de Apel București.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-02-17
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1853/2006
îi putea fi reținută vreo culpă, iar acțiunea trebuia respinsă ca prematur formulată, pentru că reclamanții nu au parcurs procedura prevăzută de art. 27 din Legea nr. 10/2001. Instanța nu motivează în ce constă caracterul abuziv al preluări
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3694/2012
ins, ca neîntemeiată, cererea formulată de contestatorii G.I. și G.C. privind constatarea nulității absolute a actelor juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobilul din Sinaia, B-
ÎCCJ 2006-05-30
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5297/2006
t lucrările de investiții pretinse și că ar fi preluat imobilul de la fosta Î.O.G. Sinaia și de la SC C. SA Furnica. Cât privește calitatea procesuală pasivă, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 obligația de despăgubire pentru
ÎCCJ
0,92
ÎCCJ, decizie (scj.ro #86914)
e ale tribunalelor și se judecă de urgență și cu precădere, cu citarea părților. Articolul 56 Cod comercial prevede: „Dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși în ceea ce privește acest act, legii
ÎCCJ 2008-01-31
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 554/2008
M., B.E. și F.E.T. prin procurator C.C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că imobilul poate fi restituit în natură, întrucât, prin expertiza dispusă s-a constatat că imobilul se află în stare de degradare, iar pe
Sursă