ÎCCJ, decizie (scj.ro #83517)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83517) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Justă despăgubire acordată
societății comerciale în cazul restituirii în natură a unui imobil revendicat
de fostul proprietar. Termenul de prescripție
Întrucât litigiul și drepturile pretinse nu derivă din
procesul de privatizare, în concret din dispozițiile art.32 din Legea
nr.99/1999 de aprobare a
OUG
nr.88/1997 ci sunt
ulterioare, termenul de prescripție pentru acțiunea vizând recuperarea
prejudiciului pentru imobilul retrocedat în natură fostului proprietar,
în lipsa altor prevederi din legea specială este cel general de 3
ani și acesta curge de la momentul când imobilele au fost efectiv
restituite.
(Secția comercială, decizia nr.3830 din 22 iunie 2005)
Reclamanta SC S. SA a chemat în judecată pe pârâta
APAPS
, solicitând obligarea acesteia la plata unei juste
despăgubiri, reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat ca urmare
a restituirii în natură către fostul proprietar a imobilului, situat în
Sinaia
.,
str
. F.,
jud
. Prahova, compus din teren în suprafață de 794
mp
și vila B.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost înființată în baza
H.G
. nr.1041/1990, privind înființarea societăților
comerciale de turism, prin efectul Legii nr.15/1990, privind reorganizarea
unităților de stat în regii autonome și societăți
comerciale.
Vila B. și terenul aferent au făcut parte din patrimoniul SC S. SA (Hotel
Sinaia
), situație confirmată de procesul verbal de
inventariere și anexa la
H.G
. nr.1041/1990 iar
imobilul în litigiu a fost revendicat de familia B., în favoarea căreia s-au
pronunțat instanțele de judecată, dispunându-se restituirea în natură a
imobilului, hotărârea judecătorească fiind deja pusă în executare,
imobilul fiind scos din patrimoniul societății.
Potrivit dispozițiilor art.32
4
din Legea nr.99/1999, prejudiciul
urma să fie recuperat de la
APAPS
, ca instituție
reprezentativă a statului român și participantă la
privatizare.
Reclamanta a invocat în drept: art.3
lit.g
),
art.4.3, art.32
4
din Legea nr.99/1999, Legea nr.15/1990,
H.G
. nr.834/1991,
H.G
.
nr.403/2000, Legea nr.10/2001, art.480, 969, 970, 998, 999, 1337
C.civ
., art.5, 8, 10, 274, 271
1
C.proc
.
civ
.
Prin sentința comercială nr.88 din 13 iunie 2003, Curtea de Apel București,
Secția a VI-a comercială, a declinat competența de soluționare în favoarea
Tribunalului București, Secția a VI-a Comercială.
Tribunalul București, Secția a VI-a Comercială a pronunțat sentința civilă
nr.4760 din 9 aprilie 2004, prin care a admis excepția invocată de pârâtă și a
respins cererea ca prescrisă, reținând că față de obiectul acțiunii și temeiul
juridic al acesteia, sunt incidente dispozițiile referitoare la termenul de
prescripție special, prevăzut în art.32
28
din Legea nr.99/1999, iar
termenul de 3 luni a început să curgă de la data pronunțării deciziei civile
nr.1817 din 26 iunie 2001 a Curții de Apel Ploiești iar nu de la momentul
executării acesteia, când pârâta a fost deposedată.
Apelul declarat de către reclamanta a fost respins prin decizia civilă nr.521
din 18 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a
comercială, apreciindu-se că instanța de fond a dat o rezolvare corectă
excepției dreptului la acțiune.
Reclamanta a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.8,9 și
10
C.proc.civ
. și a arătat că, în mod greșit,
s-a apreciat că dreptul său de a solicita despăgubiri începe să curgă de
la data pronunțării hotărârii în revendicare și nu de la data executării,
12 noiembrie 2001.
Recursul este fondat.
Prin acțiunea întemeiată în drept pe dispozițiile art.32
4
din Legea
nr.99/1999 de aprobare a
OUG
nr.88/1997, reclamanta a
pretins obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru imobilele retrocedate
în natură foștilor proprietari, textul de lege precizat reglementând obligația
instituțiilor publice implicate în privatizare de a asigura repararea
prejudiciului cauzat în această situație.
Acest litigiu și drepturile pretinse nu derivă din procesul de privatizare la
care se referă Legea nr.99/1998 de aprobare a
OUG
nr.88/1997, și anume dispozițiile art.32
30
ci sunt ulterioare,
iar termenul de prescripție pentru acțiunea vizând recuperarea prejudiciului,
în lipsa altor prevederi din legea specială, este cel general de 3 ani și
curge de la momentul nașterii dreptului la acțiune, care este momentul când
imobilele au fost restituite efectiv foștilor proprietari.
Prin urmare, excepția prescrierii dreptului la acțiune trebuia respinsă iar nu
admisă, așa cum au procedat instanțele, încât în baza art.312 alin.(5)
C.proc.civ
. raportat la art.304 pct.9C.proc.civ. și în
considerarea art.297
C.proc.civ
., recursul a fost
admis, decizia modificată în sensul admiterii apelului și anulării sentinței
civile nr.4760 din 1 aprilie 2004 a Tribunalului București, Secția a VI-a
Comercială, iar cauza a fost trimisă pentru soluționarea acțiunii pe
fond, Curții de Apel București.