ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1907/2017

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Constată că, la data de 13.05.2016 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/54/2014, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 172 din 19 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, fixându-se prin repartizare computerizată aleatorie, prim termen de judecată la 23.09.2016.

Prin încheierea din 23.09.2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților, constatând că nici una dintre părțile legal citate nu s-a prezentat în instanță și că nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsă.

La 27 ianuarie 2017, recurenta-contestatoare A. a solicitat repunerea cauzei pe rol, cerere care a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 17 februarie 2017, reținându-se că niciuna dintre părți nu s-au prezentat în fața instanței, precum și că nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Recurenta-contestatoare a depus, ia data de 6 martie 2017, o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, iar, prin încheierea din 31 martie 2017, instanța a respins cererea, reținând că aceasta nu este formulată în scopul continuării judecății, având în vedere că, pe de o parte, recurenta nu s-a prezentat în instanță deși a fost legal citată, iar, pe de altă parte, nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

De asemenea, în data de 22 mai 2017, recurenta-contestatoare a formulat din nou cerere de repunere a cauzei pe rol, iar, prin încheierea din 16 iunie 2017, instanța a respins cererea reținând că aceasta nu este formulata în scopul continuării judecății, având în vedere că, pe de o parte, recurenta nu s-a prezentat în instanță deși a fost legal citată, iar, pe de altă parte, nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Ulterior, la data de 11 septembrie 2017, recurenta-contestatoare a depus la dosar o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, iar, prin încheierea din 20 octombrie 2017, instanța a respins cererea reținând că aceasta nu este formulată în scopul continuării judecății, având în vedere că, pe de o parte, recurenta nu s-a prezentat în instanță deși a fost legal citată, iar, pe de altă parte, nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă

La data de 31.10.2017, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs.

Analizând excepția perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orîce cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an sa nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 249 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispozițiile art. 250 C. proc. civ., prevăd în rnod expres și limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv: atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244 și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de iipsa de stăruință a părților în judecată; în cazurile prevăzute de art. 243, cursul judecății este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut. în cele din urrnâ 6 luni ale termenului de perimare; pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.

Înalta Curte apreciază că, în speța de față, nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării. împrejurarea că recurenta-reciamantă a solicitat repunerea cauzei pe rol, la datele de 27 ianuarie 2017, 6 martie 2017, 22 mai 2017 și 13 septembrie 2017, nu este de natură să întrerupă cursul perimării, având în vedere că pricina nu a fost repusă pe rol, ci, prin încheierile de ședință succesive din datele de 17 februarie 2017, 31 martie 2017, 16 iunie 2017 și, respectiv 20 octombrie 2017, instanța a respins cererile de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării cauzei, reținând că prin nenumăratele cereri de repunere pe rol formulate de recurenta A., aceasta nu a solicitat judecata în lipsă, deși a fost citată expres cu această mențiune, după cum, nici celelalte părți nu au formulat o astfel de solicitare, astfel că nu a fost întrerupt cursul perimării în înțelesul dispozițiilor art. 249-251 C. proc. civ., ultimul act de procedură fiind efectuat la data de 23 septembrie 2016, când pricina a fost suspendată pentru lipsa părților, măsură menținută prin încheierile de ședință din 17 februarie 2017, 21 martie 2017, 06 iunie 2017 și 20 ianuarie 2017.

În consecință, termenul de 1 an, prevăzut de norma de drept mai sus citata, s-a împlinit la data de 25 septembrie 2017 (ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, sâmbătă, 23 septembrie 2017).

Conduita recurentei-contestatoare este una culpabilă, ce echivalează cu lipsa de stăruință în judecarea pricinii, întrucât aceasta a formulat cererile de repunere a cauzei pe roi fără să fi solicitat judecarea în lipsă și nici nu s-a prezentat la termenele pentru care a fost legai citată cu mențiunea de a preciza dacă solicită sau nu judecata în lipsă, deși suspendarea cauzei fusese dispusă tocmai pentru asemenea împrejurări

De asemenea, Înalta Curte constată că, în perioada scursă de la momentul la care s-a dispus suspendarea judecății, nici intimații din prezenta cauză nu au efectuat vreun demers pentru continuarea judecării procesului.

În raport de cele anterior reținute, cum cauza a rămas în neîucrare din vina părților pentru o perioadă mai mare de un an, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 172 din 19 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2017.