ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1096/2017

Decizia nr. 1096/2017

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1457 din 13 octombrie 2014,

Tribunalul Arad

a respins acțiunea formulată de

reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad, prin primar,

pentru anularea dispoziției nr. 2885 din 8 octombrie 2013 și

acordarea de teren în compensare ca măsură reparatorie în echivalent

în baza Legii nr. 10/2001, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apei reclamanta A., solicitând schimbarea în tot a hotărârii

atacate, în sensul anulării dispoziției nr. 2885 din 8 octombrie 2013

emisă de primarul Municipiului Arad.

Pe parcursul judecării apelului,

la termenul din data de 30 aprilie 2015, Curtea de Apel Timișoara, de

comun acord cu reprezentanții legali ai apelantei și

intimatului, a decis suspendarea judecării

cauzei, în baza art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

La data de 20 ianuarie 2016, reclamanta, prin

reprezentatul legal, a formulat o cerere de repunere pe rol și reluare a

judecății, iar la data de 2 februarie, intimatul a formulat și

înregistrat la dosar o excepție de perimare a judecății, în

raport cu dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 34 din 25 februarie 2016,

Cartea de Apel Timișoara, secția I civilă,

a

admis excepția de perimare, invocată de intimatul-pârât primarul municipiului

Arad.

A constatat perimat apelul declarat de

reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1457 din 13 octombrie 2014

pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/108/2013*.

împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta A.,

invocând în drept motivul prevăzut de

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând

casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța de

apel pentru reluarea judecății.

în motivare, recurenta a susținut o

greșită interpretare și aplicare de către instanța de

apel a prevederilor art. 416 alin. (1) și (3), art. 417 și art. 418

C. proc. civ.

La data de 31 martie 2016, recursul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare,

completului de filtru nr. 10, care a dispus efectuarea procedurilor de

comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., precum și

întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a

recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 15

iunie 2016,

față de conținutul raportului

asupra admisibilității în principiu a recursului și de

dispozițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis

în principiu recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 34 din

25 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția I civilă, și a fixat termen de judecată pe fond, la

data 28 septembrie 2016, în ședință publică, cu citarea

părților.

La termenul din 28 septembrie 2016, Înalta Curte

a suspendat judecata recursului, conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei

și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data de 21 iunie 2017,

cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării

perimării cererii de recurs,

având în vedere ca

termenul de perimare, calculat conform art. 411 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.,

s-a împlinit la data de 28 martie 2017.

Potrivit dispozițiilor art. 416

alin. (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apei, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,

dacă a rămas în ne lucrare din motive imputabile părții,

timp de 6 luni" conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se

poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni

perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni

și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie

cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu

condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act

de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată

de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în

acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, recurenta A.

și intimatul Municipiul Arad, prin primar, deși legal citați, nu

s-au prezentat în instanță la termenul din data de 28 septembrie

2016, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul

dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus

suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu

a cerut judecarea în lipsă.

În raport de considerentele

reținute, având în vedere că, în cauză au trecut mai mult de 6

luni de la data suspendării judecății pricinii și că,

în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere

sau suspendare a termenului de perimare și actul de procedură nu

trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta

Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc.

civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva

Deciziei nr. 34 din 25 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la

Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 iunie 2017.