ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 797/2014

Asupra cauzei de

fața, reține următoarele:

Prin Sentința nr. 615 din 21 septembrie 2010,

Tribunalul Arad, secția civilă, a respins acțiunea civilă formulată de

reclamanta T.A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Municipiul

Arad, Primăria municipiului Arad și Primarul municipiului Arad, pentru

acordarea măsurilor reparatorii, în baza Legii nr. 10/2011.

Prin Decizia nr. 85

din 24 aprilie 2012 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamanta T.A.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de apel a reținut că tribunalul a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală, în condițiile date, admiterea acțiunii presupunând o

recunoaștere în beneficiul reclamantei a unei duble reparații pentru același

prejudiciu, ceea ce legea nu permite.

Împotriva deciziei

date de curtea de apel a declarat prezentul recurs reclamanta T.A.

La termenul de

judecată din data de 05 februarie 2013, Înalta Curte a suspendat judecata

recursului, conform prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat

judecarea în lipsă.

Cauza a fost repusă

din oficiu pe rol, prin rezoluția din data de 20 februarie 2014, în vederea

discutării perimării cererii de recurs.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare, din vina părții, timp de un an.

Așadar, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea

operează cu condiția ca, timp de un an să nu se fi săvârșit niciun act de

procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a

părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o

facă.

În speță, părțile,

deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul de judecată din

data de 05 februarie 2013, stabilit pentru soluționarea cererii de recurs,

dispunându-se suspendarea judecății cauzei.

În raport de aceste

considerente și având în vedere că a trecut mai mult de un an de la data

suspendării judecății pricinii, timp în care niciuna dintre părțile litigante

nu a solicitat continuarea judecății recursului și că în această perioadă nu a

intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare,

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1)

C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta T.A. împotriva Deciziei civile nr. 85 din 24

aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în Dosarul

nr. 632.1/108/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN