ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1528/2017

Deliberând asupra contestației în anulare, din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată la 30 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, contestatorii A., B., A. si C. au solicitat, în contradictoriu cu intimații D., Societatea Civilă de Executori Judecătorești E., constatarea nulității procesului-verbal din 18 septembrie 2008, întocmit de executorul judecătoresc E., precum și a împrejurării că titlul executoriu (sentința civilă nr. 182/2002) nu are la baza niciun titlu de proprietate pentru apartamentul situat în imobilul din București, str. x, fostă Câmpia Turzii, nr. 7.

Prin sentința civilă nr. 1576 din 04 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului I București.

Împotriva acestei sentințe, contestatorii au declarat recurs, arătând că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., care atrag competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin decizia civilă nr. 959 din 21 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-A civilă a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București, reținând că cererea formulată vizează titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 1576/2008, fiind astfel incidente dispozițiile art. 400 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat la 09 iulie 2010 pe rolul Tribunalul București, secția a III-a civilă, care prin sentința civilă nr. 328 din 01 martie 2011 a respins ca neîntemeiată contestația la titlu.

Împotriva acestei sentințe, contestatoarea B., în nume personal și în calitate de reprezentant convențional al contestatorilor A., A. și C. a declarat recurs, solicitând casarea ei, iar pe fond admiterea contestației astfel cum a fost formulată.

În ședința publică din 03 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a considerat legal învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 328/2011, aspect care a fost contestat de către titulara căii de atac, aceasta susținând că recalificarea nu s-a făcut procedural, în sensul că dosarul a fost repartizat unui complet de apel, deși exercitase recurs.

Cu referire la calificarea și înregistrarea căii de atac, curtea de apel a reținut că, potrivit art. 95 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a CSM, astfel cum a fost modificat, repartizarea cauzelor se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat, prin programul ECRIS sau prin metoda sistemului ciclic, dacă repartizarea în sistem informatic nu se poate realiza din motive obiective, o singură dată.

Curtea de apel a apreciat calea de atac declarată în această fază procesuală ca fiind apel, iar dosarul a fost repartizat aleatoriu, conform principiului care guvernează criteriile de a alocare a completelor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 416A din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, B., C., A. și A. au declarat recurs, solicitând casarea ei în temeiul art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1849 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II -a civilă în dosarul nr. x/2013 a fost respins ca nefondat recursul declarat de B., C., A. și A..

Împotriva acestei din urmă decizii, contestatorii B., C., A. și A. au formulat contestația în anulare de față, înregistrată sub nr. x/2015.

Prin încheierea din 21 iunie 2016, judecata contestației în anulare a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților, având în vedere că, deși legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La 20 iunie 2017 contestatoarea B. a formulat o cerere prin care a solicitat repunerea pe rol a cauzei, iar la termenul din 24 octombrie 2017, deși contestatoarea a cerut lăsarea dosarului la urma listei de ședință, cerere care i s-a încuviințat, la a doua strigare nu s-a prezentat niciunul dintre contestatori.

Înalta Curte a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, apreciind că aceasta are caracter abuziv, fiind formulată cu o zi înainte de împlinirea termenului de perimare, în condițiile în care părțile nu s-au prezentat ca să o susțină și nici nu au solicitat judecata în lipsă, ceea ce autorizează concluzia că prin formularea cererii nu se urmărește decât evitarea unei soluții de constatare a perimării.

În contextul dat, instanța supremă a apreciat că această cerere de redeschidere a judecății cade sub incidența dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ. și nu trebuie să primească eficiența prevăzută de art. 249 C. proc. civ., de act întreruptiv de perimare, întrucât nu este un act de procedură "făcut în vederea judecării procesului", astfel cum prevede textul legal evocat.

Pe cale de consecință, reținând abuzul de drept, Înalta Curte a respins cererea de redeschidere a judecății și, în acest context, a invocat din oficiu excepția perimării contestației în anulare.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se constată la cerere sau din oficiu.

Cum de la data adoptării măsurii de suspendare a judecății (21 iunie 2016) și până la termenul de față (24 octombrie 2017) a trecut mai mult de un an, iar în acest interval nu s-a efectuat niciun act de procedură cu efect întrerupător al cursului perimării, dosarul rămânând în nelucrare din vina părților, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerințele art. 248 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 252 din același cod, urmează să constate perimată contestația în anulare formulată de contestatorii B., C., A. și A. împotriva deciziei nr. 1849 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorii B., C., A. și A. împotriva deciziei nr. 1849 din 22 septembrie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2017.