ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2114/2020

Ședința publică din 3 noiembrie 2020

Asupra constatării perimării cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată la 30 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. de dosar x/2008, contestatorii A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu intimații E., Societatea Civilă de Executori Judecătorești "F." și G., constatarea nulității procesului-verbal din 18 septembrie 2008, întocmit de executorul judecătoresc G., precum și a împrejurării că titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 182/2002 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă nu are la baza niciun titlu de proprietate pentru apartamentul situat în imobilul din București, str. x, fostă Câmpia Turzii, nr. 7.

Prin sentința civilă nr. 1576 din 04 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. x/2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului I București.

Împotriva acestei sentințe, contestatorii au declarat recurs.

Prin decizia civilă nr. 959 din 21.06.2010, Curtea de Apel București, secția a IV-A civilă a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat, la 09 iulie 2010, pe rolul Tribunalul București, secția a III-a civilă, care prin sentința civilă nr. 328 din 01 martie 2011 a respins ca neîntemeiată contestația la titlu.

Prin decizia civilă nr. 416A din 20 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 328 din 01 martie 2011 de contestatoarea B., în nume personal și în calitate de reprezentant convențional al contestatorilor A., C. și D..

Prin decizia nr. 1849 din 22 septembrie 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții B., D., C. și A. împotriva deciziei civile nr. 416A din 20 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Împotriva acestei decizii, revizuenții B., A., C. și D. au formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța nu s-a pronunțat cu privire la motivul 1 și 2 din contestația la executare, cu privire la sentința civilă nr. 10345/1996 a Judecătoriei Sectorului 1 București și nici cu privire la nulitatea introducerii în cauză a numitei H..

Prin încheierile din 28 iunie 2016 și din 21 noiembrie 2017, Înalta Curte a suspendat, succesiv, judecarea cererii de revizuire, conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea din 18 septembrie 2018, Înalta Curte, constatând că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii, a dispus suspendarea judecății cererii de revizuire, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 18 martie 2019, revizuenta B. a solicitat repunerea cauzei pe rol.

În vederea discutării cererii de repunere a cauzei pe rol, instanța a fixat termen de judecată la data de 4 iunie 2019, revizuenta fiind citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum 5 RON și de a depune la dosar timbru judiciar de 0,15 RON.

Prin încheierea din 4 iunie 2019, cererea de repunere pe rol formulată de revizuenta B. a fost anulată ca insuficient timbrată, având în vedere că partea nu s-a conformat obligației ce-i revenea de a depune la dosar timbrul judiciar, dând astfel eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (2) și (3) din Legea nr. 146/1997 raportate la art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995.

În urma referatului întocmit de grefa instanței, la data de 27 iulie 2020, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., stabilindu-se termen în acest sens astăzi, 3 noiembrie 2020.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare excepția perimării cererii de revizuire invocată din oficiu și a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicare generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

În speță, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 18 septembrie 2018, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și că judecarea cererii de revizuire a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an, așa încât în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 alin. (1) și art. 252 C. proc. civ., cererea de revizuire fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

Înalta Curte constată că nu s-a făcut dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului perimării. Împrejurarea că revizuenta a solicitat repunerea cauzei pe rol, la data de 18 martie 2019, nu este de natură să întrerupă cursul perimării, având în vedere că pricina nu a fost repusă pe rol, ci, prin încheierea de ședință din data de 4 aprilie 2019, instanța a anulat ca insuficient timbrată cererea de repunere pe rol.

Prin urmare, nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de perimare, să întrerupă sau să suspende acest termen, potrivit dispozițiilor art. 248 - 250 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 252 C. proc. civ., cu aplicarea art. 326 alin. (1) din același cod, va constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuenții B., A., C. și D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenții B., A., C. și D. împotriva deciziei nr. 1849 din 22 septembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.