ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 164/2018

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2018

Asupra perimării recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Petroșani, sub nr. x/2011, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.A., solicitând să se dispună obligarea pârâtelor să îi predea cartea de identitate și talonul de înmatriculare, în original, al autovehiculului D. cu datele de identificare înscrise în cartea de identitate a vehiculului seria x, al doilea set de chei al autovehiculului, declarațiile vamale și actele doveditoare privind plata taxelor vamale și ale accizelor. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor să întocmească toate formele legale necesare în vederea înmatriculării autoturismului D..

Prin sentința civilă nr. 1096/2012 din 24 februarie 2012, Judecătoria Petroșani a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 14 martie 2012, sub nr. x/2012.

Prin sentința civilă nr. 917 din 27 februarie 2014 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, au fost respinse ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale active, precum și cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, care a fost soluționat prin decizia nr. 1125 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în sensul respingerii apelului.

La data de 26 ianuarie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva acestei decizii, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, cu consecința admiterii apelului și a cererii de chemare în judecată.

Prin încheierea de ședință din 5 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că, deși legal citate pentru acel termen, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 13 octombrie 2015, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din 24 noiembrie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Ulterior, la data de 11 aprilie 2016, reclamanta a formulat o noua cerere de repunere pe rol a dosarului.

Prin încheierea din 7 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a repus cauza pe rol, în conformitate cu dispozițiile art. 245 pct. 1 C. proc. civ., după care, a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

La data de 17 iunie 2016, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost anulată ca netimbrată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea din 4 octombrie 2016.

Prin referatul din data de 9 noiembrie 2017, Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 30 ianuarie 2018, în vederea constatării perimării, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a luat în examinare excepția perimării recursului și a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicare generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

În speță, se constată că dosarul a fost suspendat inițial la data de 5 iunie 2015, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar ulterior, prin încheierea din 7 iunie 2016, recursul a fost repus pe rol, după care s-a dispus din nou suspendarea judecării cauzei, pentru lipsa părților.

Înalta Curte constată că, de la data de 7 iunie 2016 și până la 30 ianuarie 2018, momentul luării în examinare a excepției perimării, a trecut un termen mai mare de un an.

În acest context, potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ. "perimarea se constată din oficiu..." pe cale de excepție întrucât normele care reglementează această sancțiune procedurală sunt de ordine publică.

Prin urmare, constatând că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 249 - 251 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs, cu consecința prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text care declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală și în consecință, imposibilitatea analizării pe fond a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1125/2014 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2018.