ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 284/2018

Ședința publică din data de 13 februarie 2018

Deliberând asupra constatării perimării recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, la 18 noiembrie 2010 sub nr. x/2010, reclamanta S.C. A. S.R.L. Botoșani a chemat-o în judecată pârâta B. București pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de proprietate pentru înmatricularea celor 2 autovehicule achiziționate în baza contractelor de leasing nr. SGL 10685 din 28 februarie 2007 și nr. SGL 10750 din 7 martie 2007.

Prin sentința civilă nr. 622 din 22 martie 2011 Tribunalul Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Botoșani și a declinat competența soluționării acțiunii comerciale în favoarea Tribunalului București, secția Comercială.

Pe rolul Tribunalului București cauza a fost înregistrată la 11 aprilie 2011 sub nr. x/2011.

Prin sentința civilă nr. 1673 din 01 martie 2013, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la 05 iunie 2013.

Prin decizia nr. 553/2013 din 19 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar C. S.P.R.L. ca nefondat.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta, iar prin decizia 3150 din 21 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia civilă și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2011*.

Prin decizia civilă nr. 1534 din 9 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator D. SPRL Iași, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. București împotriva sentinței civile nr. 1673 din 01 martie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2011.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator D. SPRL Iași, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii acțiunii și, pe fond, pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate încetate contractele de leasing financiar nr. SGL 10685 din 28 februarie 2007 și SGL 10750 din 7 martie 2007 prin achitarea integrală a ratelor și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de proprietate pentru autoturismele care constituie obiectul contractelor amintite, precum și obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată din fond, apel și recurs.

Intimata-pârâtă B. București a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamantă și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de apel.

Prin încheierea din 21 iunie 2016, față de lipsa nejustificată a părților la strigarea pricinii, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat .

La 9 noiembrie 2017 s-a fixat termen la 13 februarie 2018 pentru repunerea pe rol, din oficiu, a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din 13 februarie 2018, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția perimării recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137 C. proc. civ. și admisă pentru următoarele motive:

Față de data învestirii instanței cu cererea de chemare în judecată - 18 noiembrie 2010 și de dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prezentul litigiu se soluționează potrivit dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865.

În consecință, verificarea excepției perimării trebuie să se facă în raport de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., instanța supremă, învestită fiind cu un litigiu care are natură comercială și se poartă între profesioniști comercianți, urmând a verifica în ce măsură mai sunt incidente în speță dispozițiile art. 248 alin. (3) din Cod, care prevedeau un termen de perimare de 6 luni în materie comercială.

Înalta Curte constată că prin dispozițiile art. 219 pct. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. au fost abrogate dispozițiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ., abrogarea operând începând cu 1 octombrie 2011, potrivit dispozițiilor art. 221 din aceeași lege.

Potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a C. civ. din 2011 se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziții care prevăd altfel.

În aceste condiții, în lipsa unei dispoziții speciale care să prevadă expres că în materia perimării noua reglementare se aplică și proceselor în curs de judecată, în litigiul de față, născut anterior datei de 1 octombrie 2011, incidentul perimării urmează a fi examinat prin prisma dispozițiilor art. 248 alin. (3) C. proc. civ., în vigoare la momentul formulării cererii introductive de instanță.

Astfel fiind, termenul de perimare este cel de 6 luni, specific materiei comerciale, întrucât, așa cum prevedeau dispozițiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ.:

"în materie comercială termenul de perimare este de șase luni".

Revenind la speța dedusă judecății, trebuie reamintit că perimarea se înfățișează nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.

În cauză, la termenul din 21 iunie 2016, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea soluționării cauzei, întrucât părțile nu au solicitat judecata cauzei în lipsă și, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii.

Înalta Curte constată că dosarul a rămas în nelucrare de la 21 iunie 2016, data suspendării judecății și până la 13 februarie 2018, data repunerii din oficiu a cauzei pe rol, din vina părților, nefiind întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Astfel, Înalta Curte constată că s-au împlinit cerințele perimării, respectiv faptul că procesul a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților și că în speță nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare.

Drept urmare, în temeiul art. 248 alin. (3), coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar D. S.P.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1534 din 9 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2018.