ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6317/2010

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică din 21 octombrie 2008 Tribunalul Vaslui a respins cererea

formulată de G.C. privind îndreptarea erorilor materiale strecurate în

cuprinsul sentințelor civile nr. 342 din 31 martie 2008 și nr. 727 din 7 iulie

2008 ale Tribunalului Vaslui.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamantului este neîhtemeiată,nefiind

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 din C. proc. civ. cu privire la

îndreptarea erorilor materiale strecurate în hotărâri judecătorești. Ceea ce a

invocat reclamantul nu constituie o greșeală materială în sensul art. 281 din C.

proc. civ. Instanța a motivat în fapt și în drept soluția adoptată și a arătat

de ce s-a pronunțat astfel la cererea de chemare în judecată a reclamantului,

aspecte care nu pot fi reanalizate pe calea îndreptării erorii materiale în

baza art. 281 din C. proc. civ.

G.C. a

declarat apel considerând că încheierea tribunalului este nelegală și

netemeinică.

În motivarea

apelului, el susține că, în mod greșit, s-a reținut că cererea sa nu

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 281 din C. proc. civ.

Susține

apelantul că, în cererea inițială, formulată în Dosarul nr. 751/89/2007,a

solicitat aceleași bunuri pe care le solicitase și G.D. în Dosarul nr.

5920/89/2006.

Apelantul mai

învederează că Tribunalul Vaslui a conexat cererea sa la acest ultim dosar,

însă nu s-a pronunțat asupra ei, astfel că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 281 din C. proc. civ.

Curtea de

Apel Iași prin decizia civilă nr.133 din 2 decembrie 2009 a respins apelul ca

nefondat.

În

considerentele hotărârii s-a reținut că, susținerile apelantului vizează, în

realitate, fondul litigiului finalizat prin sentința civilă nr. 342/2008 și

prin care s-a reținut că singurul care a formulat notificare în termenul prevăzut

de Legea nr. 10/2001 ar fi defunctul G.D.

Criticile

apelantului privind nepronunțarea instanței de fond asupra acțiunii sale ce a

fost conexată la cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 342/2008

vizează, în esență, nemulțumirea apelantului față de soluția tribunalului care

a reținut că notificarea acestuia ar fi fost formulată tardiv și că

dispozițiile Legii nr. 247/2005 nu i-ar fi aplicabile.

Însă, aceste

critici puteau fi valorificate numai prin exercitarea căii de atac prevăzute de

lege împotriva sentinței civile nr. 342/2008 și nu, pe calea cererii de

îndreptare a unei presupuse erori materiale strecurate în sentința respectivă

conform art. 281 din C. proc. civ. Față de cele ce preced, Curtea reține că

încheierea atacată este legală și temeinică, urmând a respinge apelul declarat

de G.C., potrivit dispozițiilor art. 296 din C. proc. civ.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri a declarat recurs, criticând-o ca nelegală fără însă

a invoca temeiul de drept.

Recurentul

critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- Deși

primăria a fost investită cu mai multe cereri având ca obiect restituirea

bunurilor preluate abuziv, recurenta a refuzat să soluționeze aceste cereri,

motiv pentru care s-a adresat instanțelor de judecată, respectiv Tribunalului

Vasului.

- Tribunalul

Vasului prin încheierea din 27 noiembrie 2007 a conexat Dosarul nr. 751/89/2007

la Dosarul nr. 5920/89/2006, fiind îndeplinite condițiile de conexitate și cu

toate acestea, instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate de

reclamant.

- Având în

vedere omisiunea instanței de a se pronunța asupra cererilor sale, a formulat

cerere de îndreptare eroare materială iar instanța fondului și instanța de apel

în mod greșit au respins cererea de îndreptare eroare materială.

Din partea

Prefecturii Județului Vaslui s-a depus întâmpinarej prin care solicită

respingerea recursului, arătând că, petentul G.C. a formulat contestație în

anulare împotriva sentinței civile nr. 342 din 31 martie 2008 și a sentinței

civile nr. 727 din 7 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui. Ulterior,

respectiv la termenul de judecată din 23 septembrie 20085 contestatorul a

modificat cererea.de chemare în judecată, arătând că de fapt solicită

îndreptarea erorii materiale strecurate în cele două hotărâri și că motivele

incidente nu se încadrează în dispozițiile art. 281 din C. proc. civ.

Examinând

criticile formulate prin intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată

recursul nefondat pentru cele ce succed:

Recurentul G.C.,

inițial a investit instanța de judecată cu o contestație în anulare, împotriva

sentinței civile nr. 42 din 31 martie 2008 precum și a sentinței civile rn.727

din 7 iulie 2008, ambele pronunțate de Tribunalul Vaslui, invocând ca motiv de

anulare a celor două hotărâri, omisiunea instanței de a constata că,

reclamantul G.C. prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 7 iunie

2004 a indicat în calitate de pârâți pe toți moștenitorii defuncților T.G. și G.A.

Pe parcursul

desfășurării procesului civil, în termenul prevăzut de lege, contestatorul a

modificat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că de fapt, nu

solicită anularea hotărârilor judecătorești pronunțate de Tribunalul Vaslui, ci

îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul celor două hotărâri,

astfel că, în mod corect instanțele de judecată au reținut ca temei de drept al

cererii, dispozițiile art. 281 din C. proc. civ.

În

conformitate cu aceste dispoziții procedurale, erorile sau omisiunile cu

privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum

și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din

oficiu sau la cerere.

Raportând la

acest text de lege, motivele de îndreptare eroare materială invocate de

recurent, în sensul că instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra

cererilor dovedite „cu martori", se constată că în speța supusă analizei,

nemulțumirile recurentului constituie de fapt greșeli de judecată, ce vizează

fondul cauzei, care nu pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare

eroare materială.

Așadar, în

mod corect instanțele de judecată au respins cererea recurentului pronunțând

astfel hotărâri legale și nefiind incidente dispozițiile art. 304 din C. proc.

civ., Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamantul G.C. împotriva deciziei civile nr. 133 din 2

octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2010.