ÎCCJ, decizie (scj.ro #83143)

Natura juridică a profesiei de consilier juridic și formele de exercitare a acesteia Cuprins pe materii : Drept comercial. Diverse. Index alfabetic: consilier juridic - comerciant Cod comercial, art.3, art.4, art.7 Legea nr.514/2003 Legea nr.51/1995 Legea nr.31/1990, art.1, art.56 alin.1 lit.c Nefiind o profesiune liberală, asemenea celei de avocat, profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă și nu este compatibilă cu profesia de comerciant, în sensul art.7 Cod comercial,iar activitățile de asistență, de consultanță, de reprezentare juridică și de redactare de documente juridice nu se includ în faptele de comerț enumerate la art.3 din Codul comercial și nu sunt susceptibile de a fi considerate a avea caracter comercial din perspectiva art.4, același cod.

ICCJ, Secția Comercială, Decizia nr.1521 din 20 mai 2009 Notă : În sensul Deciziei nr. XXII din 12 iunie 2006 a ICCJ, Secțiile Unite, publicată în M.Of. nr.936/20.11.2006 Prin sentința nr.57, pronunțată la data de 10 februarie 2006, Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Prahova a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Baroul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. E.L.C. 2005 S.R.L., S.C. T.L.E. S.R.L., etc. a constatat nulitatea societăților comerciale pârâte; a constatat încetarea, fără efect retroactiv, a societăților comerciale pârâte de la data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulității devine irevocabilă; a numit lichidatori pe D.I.

și M.I., membrii ai UNPRL; a dispus comunicarea hotărârii Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, care, după menționare, o va trimite Monitorului Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras; a respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenție accesorie formulate.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin înregistrarea societăților comerciale în Registrul Comerțului, s-a creat posibilitatea desfășurării unor activități necomerciale de un comerciant, ceea ce contravine scopului societății comerciale, întrucât activitatea care face obiectul unei profesii liberale nu are caracter comercial, iar dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii și nu împotriva ei și a considerat că, astfel, au fost nesocotite dispozițiile imperative ale Legii nr.51/1995, modificată prin Legea nr.255/2004 și dispozițiile art.4 alin.3 și art.76 din Legea nr.24/2000, că prevederile art.21 din statut nu au corespondent în art.5 și art.20 din legea nr.514/2003 și, în conformitate cu art.56 din Legea nr.31/1990, republicată, a constatat că obiectul de activitate al societății este contrar ordinii publice.

Apelurile formulate de reclamant și de pârâte împotriva sentinței tribunalului au fost respinse de Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, prin decizia nr.240, pronunțată la data de 15 noiembrie 2006. (...) Examinând criticile formulate de apelantele – pârâte, referitoare la interpretarea și aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor legale privind înființarea societăților comerciale, cu obiectul de activitate prevăzut de Cod CAEN 7411, de către consilierii juridici, instanța de apel a reținut că art.5 și art.20 din Legea nr.514/2004 au instituit posibilitatea constituirii unor asociații profesionale în scopul promovării intereselor profesionale, inclusiv pe ramuri sau structuri de activitate, „în condițiile legii privind și constituirea persoanelor juridice”, deci în condițiile prevăzute de Legea nr.26/2000, de Decretul nr.31/1954 și de art.1491 – 1531 Cod civil, iar faptul că în CAEN, aprobat prin H.G.

nr.656/1997, este enumerată și activitatea de consultanță juridică, nu legitimează funcționarea acestor societăți, deoarece menționatul cod nu stabilește cine și în ce condiții poate exercita aceste activități și a considerat că autorizarea funcționării societăților comerciale pârâte prin încheieri ale judecătorului delegat de tribunalul la O.R .C., pronunțate într-o procedură necontencioasă, nu constituie un impediment în promovarea unei acțiunii de constatare a nulității acestor societăți de orice persoană interesată, în temeiul art.56 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990, republicată, pentru un obiect de activitate ilicit sau contrar ordinii publice, situație în care, a apreciat că tribunalul a constatat în mod corect, nulitatea societăților pârâte, care au fost autorizate să funcționeze în baza art.21 din Statutul profesiei de consilier juridic, intrat în vigoare în martie 2004 și ale cărui efecte au încetat de drept în iunie 2004, prin intrarea în vigoare a Legii nr.255/2004 de modificare a Legii nr.51/1995.

Instanța de apel a înlăturat, de asemenea, și criticile apelantelor – pârâte vizând: nesocotirea normelor de drept comunitar - considerând că au fost avute în vedere în analiza contextului legislativ existent la data promovării acțiunii de către reclamantă și la data pronunțării hotărârii în fond; încălcarea normelor constituționale privind dreptul la libera alegere a profesiei și dreptul la muncă - apreciind că, în conformitate cu Legea nr.514/2003, consilierii juridici sunt îndreptățiți să desfășoare activități juridice; încălcarea prevederilor art.236 din Legea nr.31/1990, prin desemnarea, în mod eronat, a unui lichidator - având în vedere că din informațiile furnizate de O.R.C.

Argeș rezultă că patru dintre societățile pârâte au doi sau mai mulți asociați, deci acestora nu le sunt aplicabile menționatele prevederi legale și critica soluționării greșite a cererii reconvenționale de către prima instanță - reținând că, în mod corect, tribunalul a stabilit că reclamantul a fost înființat și funcționează pe baza unei legi speciale – Legea nr.51/1995 și, astfel, nu era necesar să urmeze formalitățile prevăzute de un act normativ ulterior: O.G. nr.26/2000. Împotriva menționatei decizii au formulat recurs apelantele – pârâte S.C. E.L.C. 2005 S.R.L., S.C. C.P.J. S.R.L., S.C. K.F.T.F.C. S.R.L., S.C. T.L.E. S.R.L. și S.C. D.L.et L. S.R.L.. Recurentele S.C. E.L.C. 2005 S.R.L. și S.C.

K.F.T. F.C. S.R.L. au invocat motivele prevăzute de art.304 pct.4, pct.5, pct.6, pct.7, pct.8 și pct.9 Cod procedură civilă, arătând, în esență, în dezvoltarea acestora, că instanța de apel, asemeni instanței de fond, a depășit atribuțiile puterii judecătorești pronunțându-se asupra legalității art.21 din Statutul profesiei de consilier juridic, că decizia atacată nu este motivată, fiind rezultatul interpretării eronate a textelor legale evocate în considerentele deciziei, criticând, de asemenea și modul în care instanța de apel a analizat probele administrate. Recurenta S.C. T.L.E. S.R.L.

a arătat că instanța de apel, apreciind că art.21 din Statutul profesiei de consilier juridic contravine dispozițiilor Legii nr.51/1995 și Legii nr.514/2003, a depășit atribuțiile puterii judecătorești; că a acordat mai mult decât s-a cerut prin pronunțarea asupra legalității art.21 Statutul profesiei de consilier juridic; că motivarea deciziei cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deși se susține că menționatul articol 21 din statut adaugă la lege, se constată că, în perioada martie 2004 – iunie 2004, acesta a fost în vigoare și că s-au aplicat, greșit, dispozițiile legilor menționate, aceleași critici formulând, în rezumat, și recurenta S.C. C.P.J. S.R.L. Recursurile sunt nefondate.

Astfel, motivul prevăzut de art.304 pct.4 C. proc. civ. nu-și găsește incidența în speță, având în vedere că examinarea prevederilor statutare, respectiv a art.21 din Statutul profesiei de consilier juridic, în raport cu prevederile Legii nr.514/2003, Legii nr.51/1995, republicată și cu cele ale Legii nr.31/1990, republicată, ca și constatarea faptului că acest articol este în discordanță cu dispozițiile precitatelor legi, nu constituie ingerința autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, de natură a înfrânge principiul separării puterilor în stat, cum greșit susțin recurentele.

(...) Se remarcă că instanța de apel a dat o corectă interpretare și a făcut o corectă aplicare prevederilor legale incidente, întrucât nulitatea societății vizează doar societățile comerciale care au dobândit personalitate juridică, prin înregistrarea actului lor constitutiv în registrul comerțului de pe lângă tribunalul în raza căruia și-au stabilit sediul social, societăți care au fost constituite cu încălcarea anumitor prevederi legale imperative, privitoare la condițiile de fond și de formă impuse de lege pentru constituirea valabilă a unei anumite forme de societate comercială, între care figurează, potrivit art.56 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990, republicată și situația în care obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice, prevederi legale din care rezultă, expres, posibilitatea declarării nulității unei societăți înmatriculate.

Nefiind o profesiune liberală, asemenea celei de avocat, profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de muncă și nu este compatibilă cu profesia de comerciant, în sensul art.7 C. com., iar activitățile de asistență, de consultanță, de reprezentare juridică și de redactare de documente juridice nu se includ în faptele de comerț enumerate la art.3 din Codul comercial și nu sunt susceptibile de a fi considerate a avea caracter comercial din perspectiva art.4, același cod.

Legea nr.514/2003 nu conține nici o prevedere care să îngăduite organizarea și asocierea consilierilor juridici în societăți comerciale având ca obiect desfășurarea de activități juridice de tipul celor sus-arătate, situație în care, în mod corect, s-a reținut că art.21 din Statutul profesiei de consilier juridic contravine prevederilor precitatei legi, precum și celor ale Legii nr.31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, știut fiind că, potrivit dispozițiilor sale, cuprinse la art.1, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale doar în scopul efectuării de acte de comerț, așa încât, instanța de apel a confirmat, cu justețe, soluția instanței de fond, întemeiată pe dispozițiile art.56 lit.c din menționata lege privind societățile comerciale, aspecte ce înlătură și incidența motivului prevăzut de art.304 pct.9 C. proc.

civ.. Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 teza 2 C . proc. civ., Înalta Curte a respins recursurile.