ÎCCJ, decizie (scj.ro #83143)

Natura

juridică a profesiei de consilier juridic și formele de exercitare a

acesteia

Cuprins pe

materii :

Drept comercial. Diverse.

Index

alfabetic:

consilier juridic

-

comerciant

Cod comercial,  art.3,

art.4, art.7

Legea nr.514/2003

Legea nr.51/1995

Legea nr.31/1990,

art.1, art.56 alin.1 lit.c

Nefiind o profesiune

liberală, asemenea celei de avocat, profesia de consilier juridic nu poate

fi exercitată decât în limitele cadrului legal al raportului de serviciu

sau al raportului juridic de muncă și nu este compatibilă cu

profesia de comerciant, în sensul art.7 Cod comercial,iar

activitățile de asistență, de consultanță, de

reprezentare juridică și de redactare de documente juridice nu se

includ în faptele de comerț enumerate la art.3 din Codul comercial și

nu sunt susceptibile de a fi considerate a avea caracter comercial din

perspectiva art.4, același cod.

ICCJ,

Secția Comercială, Decizia nr.1521 din 20 mai 2009

Notă : În

sensul Deciziei nr. XXII din 12 iunie

2006 a

ICCJ,

Secțiile Unite, publicată în M.Of. nr.936/20.11.2006

Prin sentința nr.57, pronunțată la data de 10

februarie 2006, Secția comercială și de contencios administrativ

a Tribunalului Prahova a admis, în parte, acțiunea formulată de

reclamantul Baroul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. E.L.C. 2005

S.R.L., S.C. T.L.E. S.R.L., etc. a constatat nulitatea societăților

comerciale pârâte; a constatat încetarea, fără efect retroactiv, a

societăților comerciale pârâte de la data la care hotărârea

judecătorească de declarare a nulității devine irevocabilă;

a numit lichidatori pe D.I. și M.I., membrii ai UNPRL; a dispus

comunicarea hotărârii Oficiului Registrului Comerțului de pe

lângă Tribunalul Argeș, care, după menționare, o va trimite

Monitorului Oficial al României spre publicare în Partea a IV-a, în extras; a

respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenție accesorie formulate.

Spre a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că, prin înregistrarea societăților comerciale în

Registrul Comerțului, s-a creat posibilitatea desfășurării

unor activități necomerciale de un comerciant, ceea ce contravine

scopului societății comerciale, întrucât activitatea care face

obiectul unei profesii liberale nu are caracter comercial, iar dreptul de

asociere se poate exercita numai cu respectarea legii și nu împotriva ei

și a considerat că, astfel, au fost nesocotite dispozițiile

imperative ale Legii nr.51/1995, modificată prin Legea nr.255/2004 și

dispozițiile art.4 alin.3 și art.76 din Legea nr.24/2000, că

prevederile art.21 din statut nu au corespondent în art.5 și art.20 din

legea nr.514/2003 și, în conformitate cu art.56 din Legea nr.31/1990,

republicată, a constatat că obiectul de activitate al

societății este contrar ordinii publice.

Apelurile formulate de reclamant și de pârâte împotriva

sentinței tribunalului au fost respinse de Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești,

prin decizia nr.240, pronunțată la data de 15 noiembrie 2006. (...)

Examinând criticile formulate de apelantele  –  pârâte,

referitoare la interpretarea și aplicarea greșită de către

prima instanță a dispozițiilor legale privind înființarea

societăților comerciale, cu obiectul de activitate prevăzut de

Cod CAEN 7411, de către consilierii juridici, instanța de apel a

reținut că art.5 și art.20 din Legea nr.514/2004 au instituit

posibilitatea constituirii unor asociații profesionale în scopul

promovării intereselor profesionale, inclusiv pe ramuri sau structuri de

activitate, „în condițiile legii privind și constituirea persoanelor

juridice”, deci în condițiile prevăzute de Legea nr.26/2000, de

Decretul nr.31/1954 și de art.1491 – 1531 Cod civil, iar faptul că în

CAEN, aprobat prin H.G. nr.656/1997, este enumerată și activitatea de

consultanță juridică, nu legitimează funcționarea

acestor societăți, deoarece menționatul cod nu stabilește

cine și în ce condiții poate exercita aceste activități

și a considerat că autorizarea funcționării

societăților comerciale pârâte prin încheieri ale judecătorului

delegat de tribunalul

la O.R

.C., pronunțate într-o procedură

necontencioasă, nu constituie un impediment în promovarea unei

acțiunii de constatare a nulității acestor societăți

de orice persoană interesată, în temeiul art.56 alin.1 lit.c din

Legea nr.31/1990, republicată, pentru un obiect de activitate ilicit sau

contrar ordinii publice, situație în care, a apreciat că tribunalul a

constatat în mod corect, nulitatea societăților pârâte, care au fost

autorizate să funcționeze în baza art.21 din Statutul profesiei de

consilier juridic, intrat în vigoare în martie 2004 și ale cărui

efecte au încetat de drept în iunie 2004, prin intrarea în vigoare a Legii

nr.255/2004 de modificare a Legii nr.51/1995.

Instanța de apel a înlăturat, de asemenea, și

criticile apelantelor  – pârâte vizând: nesocotirea normelor de drept comunitar

- considerând că au fost avute în vedere în analiza contextului legislativ

existent la data promovării acțiunii de către reclamantă

și la data pronunțării hotărârii în fond; încălcarea

normelor constituționale privind dreptul la libera alegere a profesiei și

dreptul la muncă - apreciind că, în conformitate cu Legea

nr.514/2003, consilierii juridici sunt îndreptățiți să

desfășoare activități juridice; încălcarea

prevederilor art.236 din Legea nr.31/1990, prin desemnarea, în mod eronat, a

unui lichidator - având în vedere că din informațiile furnizate de

O.R.C. Argeș rezultă că patru dintre societățile

pârâte au doi sau mai mulți asociați, deci acestora nu le sunt

aplicabile menționatele prevederi legale și critica

soluționării greșite a cererii reconvenționale de

către prima instanță -  reținând că, în mod corect,

tribunalul a stabilit că reclamantul a fost înființat și

funcționează pe baza unei legi speciale  –  Legea nr.51/1995 și,

astfel, nu era necesar să urmeze formalitățile prevăzute de

un act normativ ulterior: O.G. nr.26/2000.

Împotriva menționatei decizii au formulat recurs apelantele

– pârâte S.C. E.L.C. 2005 S.R.L., S.C. C.P.J. S.R.L., S.C. K.F.T.F.C. S.R.L.,

S.C. T.L.E. S.R.L. și S.C. D.L.et L. S.R.L..

Recurentele

S.C. E.L.C. 2005 S.R.L. și S.C. K.F.T. F.C. S.R.L. au invocat motivele

prevăzute de art.304 pct.4, pct.5, pct.6, pct.7, pct.8 și pct.9 Cod

procedură civilă, arătând, în esență, în dezvoltarea

acestora, că instanța de apel, asemeni instanței de fond, a

depășit atribuțiile puterii judecătorești

pronunțându-se asupra legalității art.21 din Statutul profesiei

de consilier juridic, că decizia atacată nu este motivată, fiind

rezultatul  interpretării eronate a textelor legale evocate în

considerentele deciziei, criticând, de asemenea și modul în care

instanța de apel a analizat probele administrate.

Recurenta S.C.

T.L.E. S.R.L. a arătat că instanța de apel, apreciind că

art.21 din Statutul profesiei de consilier juridic contravine

dispozițiilor Legii nr.51/1995 și Legii nr.514/2003, a

depășit atribuțiile puterii judecătorești; că a

acordat mai mult decât s-a cerut prin pronunțarea asupra

legalității art.21 Statutul profesiei de consilier juridic; că

motivarea deciziei cuprinde motive contradictorii, în sensul că, deși

se susține că menționatul articol 21 din statut adaugă la

lege, se constată că, în perioada martie 2004  –  iunie 2004, acesta

a fost în vigoare și că s-au aplicat, greșit, dispozițiile

legilor menționate, aceleași critici formulând, în rezumat, și

recurenta S.C. C.P.J. S.R.L.

Recursurile sunt nefondate.

Astfel, motivul prevăzut de art.304 pct.4 C. proc. civ.

nu-și găsește incidența în speță, având în vedere

că examinarea prevederilor statutare, respectiv a art.21 din Statutul

profesiei de consilier juridic, în raport cu prevederile Legii nr.514/2003,

Legii nr.51/1995, republicată și cu cele ale Legii nr.31/1990,

republicată, ca și constatarea faptului că acest articol este în

discordanță cu dispozițiile precitatelor legi, nu constituie

ingerința autorității judecătorești în sfera autorității

executive sau legislative, de natură a înfrânge principiul separării

puterilor în stat, cum greșit susțin recurentele. (...)

Se remarcă că instanța de apel a dat o

corectă interpretare și a făcut o corectă aplicare

prevederilor legale incidente, întrucât nulitatea societății

vizează doar societățile comerciale care au dobândit

personalitate juridică, prin înregistrarea actului lor constitutiv în

registrul comerțului de pe lângă tribunalul în raza căruia

și-au stabilit sediul social, societăți care au fost constituite

cu încălcarea anumitor prevederi legale imperative, privitoare la

condițiile de fond și de formă impuse de lege pentru

constituirea valabilă a unei anumite forme de societate comercială,

între care figurează, potrivit art.56 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990,

republicată și situația în care obiectul de activitate al

societății este ilicit sau contrar ordinii publice, prevederi legale

din care rezultă, expres, posibilitatea declarării

nulității unei societăți înmatriculate.

Nefiind o profesiune liberală, asemenea celei de avocat,

profesia de consilier juridic nu poate fi exercitată decât în limitele

cadrului legal al raportului de serviciu sau al raportului juridic de

muncă și nu este compatibilă cu profesia de comerciant, în

sensul art.7 C. com., iar activitățile de asistență, de

consultanță, de reprezentare juridică și de redactare de

documente juridice nu se includ în faptele de comerț enumerate la art.3

din Codul comercial și nu sunt susceptibile de a fi considerate a avea

caracter comercial din perspectiva art.4, același cod.

Legea nr.514/2003 nu conține nici o prevedere care să

îngăduite organizarea și asocierea consilierilor juridici în

societăți comerciale având ca obiect desfășurarea de

activități juridice de tipul celor sus-arătate, situație în

care, în mod corect, s-a reținut că art.21 din Statutul profesiei de

consilier juridic contravine prevederilor precitatei legi, precum și celor

ale Legii nr.31/1990, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, știut fiind că, potrivit

dispozițiilor sale, cuprinse la art.1, persoanele fizice și

persoanele juridice se pot asocia și pot constitui societăți

comerciale doar în scopul efectuării de acte de comerț, așa

încât, instanța de apel a confirmat, cu justețe, soluția

instanței de fond, întemeiată pe dispozițiile art.56 lit.c din

menționata lege privind societățile comerciale, aspecte ce

înlătură și incidența motivului prevăzut de art.304

pct.9 C. proc. civ..

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 teza

2 C

. proc. civ.,

Înalta Curte a respins recursurile.