ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3160/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 4.02.2014, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal nr. x din 22.01.2014 încheiat de Comisia de soluționare a contestațiilor cu privire la organizarea licitației deschise cu strigare organizata în data de 28.10.2013 pentru vânzarea imobilului "B." situată în Aleea President, stațiunea Neptun, jud. Constanta.

A solicitat citarea în calitate de parat a R.A.A.P.P.S.

Prin sentința civila nr. 1530/CA din 29.05.2014, Tribunalul Constanta a declinat competența soluționării cauzei la Curtea de Apel Constanța.

Prin sentința civila nr. 150/CA din 10.09.2014, Curtea de Apel Constanța a declinat competența soluționării cauzei la Curtea de Apel București.

Prin sentința nr. 383 din data de 13.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat și Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat - prin Sucursala pentru Reprezentare și Protocol Neptun, ca neîntemeiată.

Totodată, a fost obligată reclamantă la 1.162,50 RON cheltuieli de judecată către pârâta R.A.A.P.P.S.

Împotriva sentinței reclamanta S.C. "C." S.A. (fostă S.C. "A." SA) a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În motivarea cererii de recurs, în esență, reclamanta S.C. A. S.A. a arătat următoarele:

- În mod nelegal instanța de fond a reținut, cu aplicarea greșita a normelor de drept material cuprinse la art. 13 din O.U.G. nr. 101/2011, ca imobilului B. ar fi grevat de o sarcina care ar putea fi constituită raportat la contractul charter de prestări servicii din 14.08.2012 (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Consideră recurenta că dacă acest contract s-ar presupune că ar fi valabil încheiat, acesta nu ar putea de fapt constitui o sarcină asupra imobilului, deoarece serviciile la care textul art. 13 din nr. 101/2011 sunt servicii accesorii locațiunii unor imobile aflate in administrarea R.A.A.P.P.S.

Pentru a putea fi sarcini care să fie aferente unui imobil, serviciile ar trebui să respecte toate prevederile legale incidente, respectiv să fie în legătură cu activitatea R.A.A.P.P.S.

Prestarea unor servicii precum cele care fac obiectul contractului charter de prestări servicii nr. 3944 din 14.08.2012 nu se regăsesc în obiectul de activitate al R.A.A.P.P.S., după cum acestea nu se regăsesc nici în anexa nr. 1 la H.G. sau în alte acte normative.

Având în vedere ca în anul 2012, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 101/2011, a fost încheiat contractul charter de prestări servicii nr. 3944 din 14.08.2012, raportat la art. 25 din O.U.G. nr. 101/2011, rezultă că acest contract nu putea să fie o sarcină asupra imobilului, nefiind un contract care să fie încheiat potrivit legii.

A mai arătat recurenta că în speță nu erau aplicabile prevederile art. 13, ci prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 101/2011 care arată că "Imobilele, proprietate privată a statului, aflate în administrarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", denumită în continuare R.A.A.P.P.S., respectiv imobilele proprietatea R.A.A.P.P.S., care au situația juridică clarificată și nu sunt grevate de sarcini, pot fi vândute potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență".

Precizează că nu există de fapt o sarcină care sa afecteze imobilul și faptul ca anterior, la data de 28.10.2013, aceasta s-a prezentat la o altă licitație, anunțată pentru vânzarea aceluiași bun și, în condiții la fel de misterioase, licitația nu a mai avut loc, invocând-se tot aspecte legate de contractul charter de prestări servicii din 14.08.2012.

Din înscrisurile aferente acestei prime licitații (Anexa nr. 1) la aceasta licitație a participat și beneficiarul contractului charter de prestări servicii, Cabinet de Avocat D., și ca licitația a fost anulată tot ca efect a unei notificări a acesteia care făcea referire la alte aspecte privind contractul.

În condițiile în care anterior licitația anunțată pentru data de 28.10.2013 nu a mai avut loc presupunându-se că pentru ca erau necesare anumite clarificări juridice ale imobilului, o noua licitație cu privire la acest imobil, publicată pe site-ul oficial al R.A.A.P.P.S., cu data licitației 08.01.2014, conduce în mod automat la confirmarea faptului că imobilul nu avea nicio sarcină de fapt.

- În mod nelegal instanța de fond a reținut, cu încălcarea normelor de drept material cuprinse la art. 8, art. 24 din O.U.G. nr. 101/2011 și cu aplicarea greșita a art. 13 din O.U.G. nr. 101/2011 că R.A.A.P.P.S. ar fi anulat legal procedura de vânzare pentru B. (motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Ca atare, raportat la prevederile art. 1, art. 13 și art. 24 din O.U.G. nr. 101/2011, este nelegală motivarea instanței de fond din considerente potrivit căreia simpla existenta a contractului de prestări servicii (dacă ar fi considerat ca fiind o sarcină), urmată de o notificare a beneficiarului adresata prestatorului R.A.A.P.P.S., pentru motive care nici măcar nu au fost dovedite, prin care se solicita "renegocierea unor clauze contractuale, ca urmare a neexecutării de către prestator a obligațiilor ce îi incumba, ar fi o împrejurare care să justifice anularea licitației.

Prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 101/2011. invocate in considerente ca și temei legal pentru menținerea actelor administrative, permit de fapt vânzarea oricărui imobil cu sarcina și cu orice obligații, articolul arătând in mod clar că în acest caz se va introduce "în contractul de vânzare-cumpărare a unei clauze prin care cumpărătorul se obligă să exercite drepturile și să preia obligațiile din contractele de locațiune, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau prestări de servicii încheiate potrivit legii, precum fi orice alte sarcini, după caz, care au ca obiect imobilul în cauză".

Sentința recurată este nelegală, aceasta încălcând prevederile art. 1, art. 13 și art. 24 din O.U.G. nr. 101/2011, având în vedere ca indiferent dacă imobilul era sau nu afectat de unele sarcini, și chiar dacă se presupune ca R.A.A.P.P.S. nu și-ar fi executat obligațiile fata de beneficiar privind acest imobil izvorâte din Contractul nr. x/2012, acesta putea fi scos la vânzare de R.A.A.P.P.S. și, în măsura în care s-a procedat în acest sens, era obligatorie desfășurarea licitației, urmând ca imobilul să fie vândut după caz, ulterior acestui moment potrivit procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 101/2011

După licitație, conform_art. 13 din O.U.G. nr-101/2011, urma sa se procedeze la înserierea clauzei în contractul de vânzare, prin care cumpărătorul prelua toate obligațiile și drepturile R.A.A.P.P.S. care ar rezulta din Contractul nr. x/2012 neexistând astfel vreun temei legal față de existența acestor presupuse obligații să se anuleze licitația.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă Administrația Protocolului de Stat - RA a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.

II. Considerentele și sentința instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Referitor la aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 101/2011

Potrivit art. 13 alin. (1) din O.U.G. nr. 101/2011:

"prin excepție de la prevederile art. 1, imobilele, proprietate privată a statului, aflate în administrarea R.A.A.P.P.S., care au situația juridică clarificată, dar care sunt grevate de sarcini, pot fi vândute, cu introducerea în contractul de vânzare- cumpărare a unei clauze prin care cumpărătorul se obligă să exercite drepturile și să preia obligațiile din contractele de locațiune, concesiune, locație de gestiune, asociere în participațiune sau prestări de servicii încheiate potrivit legii, precum și orice alte sarcini, după caz, care au ca obiect imobilul în cauză.

Recurenta arată că acest Contract charter de prestări servicii nr. din 14.08.2012 se referă la prestări de servicii precum servicii turistice de cazare care nu se regăsesc în obiectul de activitate al R.A.A.P.P.S. conform art. 5 din H.G. nr. 60/2005.

Înalta Curte reține că în caietul de sarcini privind vânzarea imobilului "B." la capitolul 1.2. "Situația juridică, Grevare de sarcini" - se arată că acest imobil este închiriat conform contractului de charter de prestări servicii turistice din 14.08.2013 cu modificările ulterioare până în data de 14.08.2007.

Această documentație a fost însușită de către reclamantă care a luat cunoștință și nu a contestat în vreun fel valabilitatea contractului sau caietul de sarcini al licitației deschise cu strigare.

Înalta Curte constată că în prezenta speță nu se pot face analize ale altor situații juridice precum contractul charter de prestări servicii, acesta reprezentând un act valabil exprimat de părți, neanulat de vreo instanță de judecată.

Chiar dacă recurenta-reclamantă a invocat o problemă de legalitate a încheierii unui contract de charter prestări servicii turistice cu un cabinet de avocatură, acest contract rămâne valabil cât timp nu a fost reziliat de părți sau anulat de către vreo instanță judecătorească.

Prin urmare, reclamanta cunoștea situația juridică a imobilului, de la achiziționarea documentației privind licitația, faptul că aceasta nu a mai avut loc și că și cabinetul de avocatură titular al contractului de prestări servicii a participat la licitație în data de 28.10.2013, iar această licitație nu a mai avut loc, nu dovedește o rea credință din partea autorității intimate sau o notificare pro-causa, ci o situație incertă asupra situației juridice a imobilului dată fiind solicitarea modificării clauzelor contractuale a contractului de prestări servicii anunțat în caietul de sarcini al licitației deschise cu strigare.

Prin urmare, se reține că nu se poate tranșa în acest litigiu legalitatea contractului charter de prestări servicii turistice de cazare la B.

Recurenta-reclamantă nu a atacat caietul de sarcini și nu a solicitat anularea Contractului de prestări servicii nr. x/2012.

În mod corect instanța de fond a apreciat că prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 101/2011 trebuiau interpretate în sensul că situația juridică a imobilului în cauză este neclară. Înalta Curte constată că într-adevăr, renegocierea unor clauze din contractul încheiat între alte 2 părți contractante (intimata și cabinetul de avocatură) nu ar fi putut fi preluate și considerate ca fiind o sarcină care grevează imobilul în cauză.

Cum situația juridică nu era clarificată, dat fiind și că acest beneficiar al contractului de prestări servicii a participat la licitația care nu a mai avut loc nu se poate aprecia reaua credință sau întocmirea de acte pro-causa ci se conturează dreptul de apreciere al autorității care a ales oportun să nu organizeze licitația, în acest fel instanța de judecată nu poate să se substituie autorității care are putere discreționară de a-și exercita competențele atribuite de lege.

În mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat situația de fapt și de drept iar sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive de recurs care să atragă modificarea sau casarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.C. "C." S.A. (fostă S.C. "A." SA) împotriva sentinței nr. 383 din 13 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2017.