ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 505/2017

Decizia nr. 505/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanta, sub nr. x/118/2014, reclamantul A.

Constanța, legal reprezentat prin președinte B., a chemat în judecată pe pârâtul C. - Filiala Constanța, pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de

8.132,85

lei reprezentând: 8.000 lei, alocare de fonduri în vederea asigurării resurselor financiare pe anul 2012, și 132,85 lei dobânda aferentă, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

Hotărârile pronunțate în cauză;

Tribunalul Constanța,

secția contencios administrativ și fiscal,

prin sentința nr. 2877 din 10 decembrie 2014, a respins cererea formulată de reclamantul A. Constanța,în contradictoriu cu pârâta C. - Filiala Constanța,ca nefondată.

Reclamantul A. Constanța, legal reprezentat prin președinte B. a promovat recurs împotriva sentinței nr. 2877 din 10 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Constanța,

secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită cu soluționarea recursului, Curtea

de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 27 mai 2015, a suspendat judecarea recursului în contencios administrativ și fiscal formulat de recurentul reclamant președintele A. Constanța, în numele propriu și pentru A. Constanța și D. Constanța, împotriva sentinței civile nr. 2877 din 10 decembrie 2014pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/118/2014, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. - Filiala Constanța, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/36/2015.

Cererea de recurs;

Împotriva

Încheierii din 27 mai 2015

pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâtă

C. - Filiala Constanța,

a promovat recurs,în condițiile art. 483 din

N.C.P.C.

Având în vedere criticile expuse de recurenta-pârâtă, precum și din perspectiva hotărârii atacate, se apreciază că argumentele prezentate în susținerea recursului pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți;

Recurenta a criticat Încheierea,sub următoarele aspecte:

- în mod greșit instanța a suspendat judecata cauzei, indicând în mod greșit prevederile art. 413 pct. (1) C. proc. civ.

- au fost incorect aplicate prevederile mai sus-menționate, având în vedere că nu erau întrunite condițiile mai susmenționate.

Apărările intimatului;

Intimatul-reclamnt

președintele A. Constanța, D. Constanța prin președintele A. Constanța

nu a înțeles să formuleze întâmpinare.

Considerentele Înaltei Curți;

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Obiectul cauzei cu care a fost investită instanța de fond este o acțiune a având ca obiect restituire timbru de mediu.

În cursul cercetării judecătorești la primul termen de judecată stabilit pentru data de 27 mai 2015 (în soluționarea cererii de recurs promovat de reclamant), instanța a constatat existența unor cauze similare, întrucât Curtea de Apel Brașov a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene întrebarea preliminară referitoare la legalitatea taxei de poluare instituită în baza Legii nr. 9/2012 și care face obiectul cauzei C76/2014.

În acest sens, instanța a apreciat că în prezenta cauză se impune suspendarea judecății până la pronunțarea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza respectivă, făcând astfel aplicabilitatea, art. 413 pct. 1 C. proc. civ..

Totodată, instanța a mai reținut că reclamanta a fost supusă efectuării unui audit financiar al conturilor anuale de executare bugetară pentru anul 2012, de către o echipă de auditori publici externi din cadrul Camerei de Conturi, care au întocmit procesul verbal de constatare și raportul de audit al Camerei de Conturi Constanța nr. 13481 din 05 iulie 2013 iar constatările și concluziile acestuia au stat la baza măsurilor ce fac obiectul Deciziei Camerei de Conturi Constanța nr. 70 din 06 august 2013 privind înlăturarea deficiențelor constatate.

A conchis instanța, în sensul că

pretențiile din prezenta cauză sunt fundamentate pe Decizia nr. 70 din 06 august 2013 emisă de Camera de Conturi Constanta din cadrul Curții de Conturi a României.

Având în vedere că în cauza ce face obiectul Dosarului nr. x/118/2013, soluționat de Tribunalul Constanta, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civila nr. 397/2015 pronunțată la 24 februarie 2015, nedefinitivă (atacată cu recurs la 09 aprilie 2015 - Dosar nr. x/36/2015 aflat în faza de regularizare la Curtea de Apel Constanta), se contestă Decizia Curții de Conturi nr. 70/06 august 2013, devin

incidente în cauză dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care „instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

În aceste condiții instanța a constatat că sunt îndeplinite dispozițiile textului de lege sus-enunțat, soluția din Dosarul

nr. x/36/2015 aflat în faza de regularizare la Curtea de Apel Constanta

putând influența soluția care urmează a se pronunța în prezenta cauză.

Din analiza dispozițiilor art. 413 alin. (1)pct. 1 C. proc. civ., reiese că: judecătorul va suspenda:

(2) Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

(3) Cu toate acestea, instanța poate reveni motivat asupra suspendării, dacă se constată că partea care a cerut-o nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluționarea acestuia, ori dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluție în acea cauză.

Prin urmare, suspendarea cauzei de față, cauză ce a stat suspendată din motive ce aveau legătură cu cauza, în raport de o împrejurare ce determină incidența unui caz de suspendare a cauzei de drept facultativă pentru instanță este in total acord cu cerința de a asigura părții ce a demarat prezentul litigiu, un acces la instanță într-un termen rezonabil, în raport de exigențele instituite de art. 6 din Convenția Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel că argumentele prezentate in susținerea motivelor de recurs sunt nefondate.

Mai mult decât atât, este adevărat că pentru soluționarea prezentei cauze este relevantă soluția ce va fi pronunțată cu privire la hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene privind întrebarea preliminară referitoare la legalitatea taxei de poluare instituită în baza Legii nr. 9/2012 și care face obiectul cauzei C76/2014,astfel că în cauză primează considerentul de a asigura părților, după cum s-a arătat mai sus, accesul la justiție într-un termen rezonabil, în raport de exigențele instituite de art. 6 din Convenția Curții Europene a Drepturilor Omului.

În considerarea celor menționate, măsura dispusă de instanță prin Încheierea recurată este legală, Curtea constatând că recursul declarat de aceasta împotriva încheierii de suspendare a judecății este nefondat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta C. - Filiala Constanța împotriva Încheierii pronunțate la data de 27 mai 2015 de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 februarie 2017.