ÎCCJ, Decizia nr. 56/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1.186 din 14 iulie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind revizuirea Deciziei nr. 1.238 din 23 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de revizuire a reținut, în esență, considerentele arătate în continuare.

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită, prin declinare de competență, cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având ca hotărâri potrivnice Decizia nr. 1.238 din 23 noiembrie 2015 ("Decizia nr. 1.238/2015") și Decizia nr. 1.143 din 8 decembrie 2004 ("Decizia nr. 1.143/2004"), ambele pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Pentru admisibilitatea căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., textul impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțarea acestor hotărâri de instanțe de același grad sau de grade diferite, precum și încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri. Printre condițiile ce se cer a fi îndeplinite, în mod cumulativ, se află și aceea să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, mai precis elementele caracteristice lucrului judecat (art. 431 alin. (1) C. proc. civ.), hotărârile să fie pronunțate în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Astfel, norma amintită conferă părților dreptul de a uza de calea extraordinară de atac, de retractare, a revizuirii, în situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri și care fac imposibilă punerea în executare concomitentă.

În speță, în privința hotărârilor pretins a fi contradictorii nu este îndeplinită cerința referitoare la identitatea de părți, obiect și cauză.

Astfel, litigiul finalizat prin Decizia nr. 1.143/2004, pronunțată în dosarul nr. x/2004, a avut ca obiect cererea formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâta C., de constatare a nulității certificatelor de moștenitor nr. x din 19.02.2003 și nr. x din 23.02.1996.

Al doilea proces, dosarul nr. x/2014, finalizat prin Decizia nr. 1.238/2015, a avut ca obiect Legea nr. 10/2001, respectiv contestația formulată de reclamanta A. împotriva Dispoziției nr. x din 27 februarie 2015 emisă de Primarul Municipiului Bacău.

Și cauza litigiilor este diferită, având în vedere că acțiunea în care a fost pronunțată Decizia nr. 1.143/2004 a fost întemeiată pe dispozițiile C. civ., iar acțiunea finalizată cu pronunțarea Deciziei nr. 1.238/2015 a avut ca temei juridic Legea nr. 10/2001.

În condițiile expuse, comparând cele două litigii în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice, tripla identitate nu se verifică nici în privința părților, nici a obiectului și nici a cauzei acestora.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A.

Recurenta susține că în mod greșit a fost respinsă cererea de revizuire a Deciziei nr. 1.238/2015, întrucât instanța de revizuire în mod nelegal a analizat doar autoritatea de lucru judecat, fără a analiza motivele concrete invocate în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurenta arată că Decizia nr. 1.238/2015, prin care s-a reținut că are dreptul la 10/12 din moștenirea defunctei D., este contrară Deciziei nr. 1.143/2004, prin care s-a reținut că este unica și singura moștenitoare a aceleiași defuncte, în ambele litigii fiind soluționată aceeași problemă de drept vizând modul de restituire a imobilelor proprietatea defunctei.

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din 29 ianuarie 2018, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 26 martie 2018.

Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurentul-revizuent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că instanța de revizuire, analizând condițiile autorității de lucru judecat, în mod corect a reținut că, în ceea ce privește hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuentei, nu există tripla identitate în privința părților, obiectului și cauzei.

Astfel fiind, în deplin acord cu argumentele instanței de revizuire, detaliat prezentate la pct. 1, Înalta Curte reține la rândul său că, în litigiile soluționate prin deciziile potențial potrivnice în opinia revizuentei, părțile sunt diferite (B. și C. în cazul Deciziei nr. 1.143/2004, respectiv A. și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Bacău în cazul Deciziei nr. 1.238/2015), obiectul este diferit (constatarea nulității certificatelor de moștenitor în cazul Deciziei nr. 1.143/2004, respectiv contestația împotriva unei dispoziții a primarului în cazul Deciziei nr. 1.238/2015) și cauza este diferită (acțiune întemeiată pe dispozițiile C. civ. în cazul Deciziei nr. 1.143/2004, respectiv acțiune întemeiată pe Legea nr. 10/2001 în cazul Deciziei nr. 1.238/2015).

Criticile din recurs referitoare la faptul că instanța de revizuire nu a analizat modul de soluționare a chestiunii de drept privind calitatea recurentei de moștenitor al defunctei D. excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii și faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalității ori temeiniciei modului în care instanțele au soluționat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluția corectă.

Cu alte cuvinte, în cadrul acestei căi extraordinare de atac, instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate cu revizuire, ca un corolar al principiului res judicata (Cauza Brumărescu împotriva României, Hotărârea din 28 octombrie 1999, § 61, publicată în M. Of. nr. 414 din 31 august 2000) specific hotărârilor judecătorești definitive, vizate de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A., prin procurator C., împotriva Deciziei nr. 1.186 din 14 iulie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2018.

Procesat de GGC - ED