ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4128/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Contestația formulată. Cadrul procesual

Prin contestația formulată și înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 09.06.2017, contestatoarea A., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 și art. 1 din Legea nr. 544/2004, în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) și Curtea de Apel București a solicitat să se constate nelegalitatea Hotărârii nr. 495 din 25 aprilie 2017 a Plenului CSM și a măsurii suspendării din funcția de judecător dispusă prin respectiva hotărâre, cu consecința anulării respectivei hotărâri și totodată, obligarea pârâtei Curtea de Apel București la restituirea sumelor de bani cuvenite cu titlu de indemnizație începând cu data de 28.02.2017, până la data plății efective.

În motivare, contestatoarea a susținut că prin Hotărârea nr. 495 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația sa formulată împotriva Hotărârii nr. 251 din 28 februarie 2017 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, fără însă a fi fost analizate motivele invocate în motivarea contestației.

Contestatoarea a susținut caracterul simulat al măsurii de suspendare din funcție, deoarece aceasta are caracter accesoriu celei cuprinse în Hotărârea nr. 119 din 02 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind propunerea eliberării din funcție pentru necorespundere profesională.

S-a mai arătat că nelegalitatea măsurii este dată de faptul că aceasta a fost dispusă prin disimularea scopului pentru care legea reglementează măsura suspendării unui magistrat ca urmare a propunerii de eliberare din funcție pentru necorespundere profesională. Mai precis, propunerea eliberării din funcție a fost dispusă pentru faptul că nu s-ar fi prezentat la examenul organizat de INM ca urmare a programului special de formare și a apreciat că scopul măsurilor dispuse privind eliberarea din funcție pentru necorespundere profesională și suspendarea sa din funcție disimulează o formă de constrângere gravă exercitată asupra sa.

Pentru aceste motive contestatoarea a solicitat admiterea contestației.

Întâmpinările formulate în cauză.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, în principal pe considerentul că nu au fost înfățișate critici veritabile cu privire la legalitatea hotărârii atacate.

Intimata Curtea de Apel București a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea contestației pentru lipsa calității sale procesuale pasive, iar în subsidiar, respingerea contestației, ca neîntemeiată.

În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive s-a arătat că față de obiectul contestației - constatarea nelegalității măsurii suspendării din funcție - Curtea de Apel București nu se află pe poziție de contradictorialitate cu reclamanta, deoarece potrivit dispozițiilor art. 35 lit. (a) din Legea nr. 317/2004 "Plenul Consiliului Superior al Magistraturii are atribuții referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, și propune Președintelui României numirea în funcție și eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari".

În raport de aceste aspecte, intimata Curtea de Apel București a solicitat respingerea contestației ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cu privire la fondul cauzei, intimata Curtea de Apel București a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată având în vedere că, pentru emiterea actului normativ contestat s-au respectat dispozițiile art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte, legal sesizată cu soluționarea contestației formulată împotriva Hotărârii nr. 495 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, și analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata Curtea de Apel București, conform art. 248 C. proc. civ., constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerațiunile în continuare expuse.

În acord cu argumentele înfățișate de intimata Curtea de Apel București precum și raportat la conținutul hotărârii atacate, Înalta Curte reține că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

În mod evident, față de obiectul contestației, respectiv de solicitarea de constatare a nelegalității măsurii suspendării din funcție a contestatoarei, Curtea de Apel București nu se află pe poziție de contradictorialitate cu aceasta, atribuțiunile legale ale intimatei fiind complet diferite față de cele ale Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Chiar în măsura în care s-ar dispune anularea hotărârii de plen atacate, intimatul Curtea de Apel București ar avea numai îndatorirea legală de a pune în executare hotărârea privind eventuala repunere în situația anterioară, inclusiv sub aspect pecuniar, a contestatoarei, adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ investită în procedura prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată cu modificări, astfel că în mod evident nu se impune menținerea în calitatea de intimat în prezenta cauza.

Cu referire la fondul contestației, Înalta Curte reține că principalul argument al contestatoarei în susținerea pretinsei nelegalități a Hotărârii Plenului CSM nr. 495 din 25 aprilie 2017, îl reprezintă pretinsul caracter de act simulat al acesteia, contestatoarea apreciind că scopul măsurilor dispuse privind eliberarea sa din funcție pentru necorespundere profesională și suspendarea din funcție disimulează o formă de constrângere gravă asupra sa.

Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 495 din 25 aprilie 2017 a fost respinsă contestația formulată de dna A. împotriva Hotărârii nr. 251 din 28 februarie 2017 a secției pentru judecători a CSM, prin care a fost constatată suspendarea din funcție a doamnei judecător A., începând cu data de 28.02.2017, conform art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru a pronunța această din urmă hotărâre, secția pentru judecători a CSM a reținut că, printr-o altă hotărâre, cu nr. 119 din 02 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a propus eliberarea din funcție a doamnei judecător pentru incapacitate profesională, în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei hotărâri doamna judecător A. a formulat contestație, cale de atac înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 28.02.2017, fiind format un alt dosar, distinct, cu nr. 624/1/2017, deopotrivă aflat pe rolul instanței supreme.

Potrivit art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, "În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța competentă".

Independent de împrejurarea că motivul principal de contestare a Hotărârii de Plen a CSM nr. nr. 495 din 25 aprilie 2017 nu reprezintă o veritabilă și consistentă critică de nelegalitate, după cum la fel se poate aprecia și în ceea ce privește celelalte afirmații și susțineri fără suport probatoriu inserate în cuprinsul contestației de față, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost emisă în conformitate cu prevederile legale incidente din cuprinsul Legii nr. 303/2004, cu modificările ulterioare.

Se retine astfel că în cazul contestatoarei A. a intervenit suspendarea din funcție, de drept, în temeiul art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, ca urmare a formulării contestației împotriva unei alte hotărâri pronunțate de Plenul CSM, cu nr. 119 din 02 februarie 2017, prin care s-a propus eliberarea sa din funcție, pentru incapacitate profesională, în conformitate cu art. 65 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Aceste prevederi dispun că în cazul suspendării din funcție a judecătorilor, "dispozițiile 63 alin. (2) și ale art. 64 alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Această suspendare operează până la data soluționării contestației care face obiectul unui dosar distinct, cu nr. 624/1/2017.

Prin urmare, în considerarea tuturor argumentelor mai sus enunțate, reținându-se legalitatea și temeinicia actului atacat, prin care s-a dat eficiență unor prevederi legale exprese, lipsite de echivoc, cuprinse în Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificări, Înalta Curte urmează să respingă ca neîntemeiată contestația de față, în ceea ce o privește pe intimata Curtea de Apel București, constatându-se că a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, urmare admiterii excepției procesuale invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Curtea de Apel București.

Respinge contestația formulată de petenta A. împotriva Hotărârii nr. 495 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2017.