ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3000/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Hotărârea nr. 228 din 28 februarie 2017 a Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins contestația formulată de doamna A., judecător în cadrul Judecătoriei Arad, împotriva Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1 din 3 ianuarie 2017, prin care s-a hotărât suspendarea din funcție a acesteia, începând cu data de 3 ianuarie 2017, până la soluționarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 a Secției pentru judecători în materie disciplinară.

Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată cu modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară se poate exercita recurs în termen de 15 zile de la comunicare de către judecătorul sau procurorul sancționat.

Conform dispozițiilor art. 651 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare "În cazul în care, împotriva hotărârilor de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța competentă".

Potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 317/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Secțiile Consiliului Superior al Magistraturii dispun suspendarea din funcție a judecătorilor și procurorilor.

Plenul a reținut că, în situația contestatoarei a intervenit de drept suspendarea din funcție în temeiul art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, ca urmare a formulării recursului împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016, pronunțată de Secția pentru judecători în materie disciplinară, prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură".

La data de 31 martie 2017, contestatoarea A., a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu soluționarea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 228 din 28 februarie 2017 a Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 29 alin. (5) și 7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificări.

În esență, prin contestația formulată, contestatoarea a susținut că prin respingerea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 1 din 3 ianuarie 2017 a Secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, în temeiul art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare i se încalcă dreptul de acces liber la justiție pe perioada soluționării recursului declarat împotriva hotărârii de excludere din magistratură.

În descrierea situației de fapt, contestatoarea a arătat că prin Hotărârea nr. 23J din 31 octombrie 2016 Secția pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) și t) teza I din Legea nr. 303/2004 și a aplicat contestatoarei A. sancțiunea excluderii din magistratură.

Împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 pronunțată de Secția pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs pârâta A., iar recursul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Prin Hotărârea nr. 1 din 3 ianuarie 2017 Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât suspendarea din funcție a contestatoarei A. începând cu data de 3 ianuarie 2017, până la soluționarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 a Secției pentru judecători în materie disciplinară.

Împotriva Hotărârii nr. 1 din 3 ianuarie 2017 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestație contestatoarea A., contestație analizată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, iar prin Hotărârea nr. 228 din 28 februarie 2017 contestația a fost respinsă, fără a răspunde în vreun fel argumentelor contestatoarei.

Cu privire la dispozițiile art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, în temeiul cărora s-a dispus suspendarea de drept din funcția de judecător, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate și a apreciat că aceste dispoziții încalcă dispozițiile art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție referitoare la liberul acces la justiție, iar prin prisma art. 20 din Constituție se încalcă și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind accesul la instanță.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 aprilie 2017, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației, ca nefondată.

În esență, intimatul a susținut că în speță, contestatoarea are posibilitatea de a ataca Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii, fiind incidente dispozițiile art. 36 alin. (2) și art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările ulterioare, potrivit cărora pot fi formulate contestații împotriva acestor hotărâri, căi pe care contestatoarea le-a și folosit.

În ceea ce privește măsura suspendării din funcție a contestatoarei, intimatul apreciază că în mod corect Secția pentru judecători a pus în aplicare prevederile imperative ale legii. Având în vedere că a fost îndeplinită cerința privitoare la formularea recursului împotriva hotărârii de eliberare din funcție, potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, cu modificările ulterioare, s-a dispus suspendarea contestatoarei din funcția de judecător până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Examinând și evaluând legalitatea hotărârii Plenului CSM prin prisma susținerilor contestatoarei ca și față de normele juridice aplicabile cauzei, Înalta Curte constată că nu este întemeiată contestația de față.

Raportat la conținutul actului atacat, Înalta Curte reține că prin Hotărârea nr. 23J din 31 octombrie 2016, Secția pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) și t) teza I din Legea nr. 303/2004 și a aplicat contestatoarei A. sancțiunea excluderii din magistratură.

Împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 pronunțată de Secția pentru judecători în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs pârâta A., iar recursul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

Prin Hotărârea nr. 1 din 3 ianuarie 2017 Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât suspendarea din funcție a contestatoarei A. începând cu data de 3 ianuarie 2017, până la soluționarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 a Secției pentru judecători în materie disciplinară.

Împotriva Hotărârii nr. 1 din 3 ianuarie 2017 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a formulat contestație contestatoarea A., contestație analizată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea nr. 228 din 28 februarie 2017 a Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația formulată de doamna A., judecător în cadrul Judecătoriei Arad, împotriva Hotărârii Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1 din 3 ianuarie 2017, prin care s-a hotărât suspendarea din funcție a acesteia, începând cu data de 3 ianuarie 2017, până la soluționarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 23J din 31 octombrie 2016 a Secției pentru judecători în materie disciplinară.

Potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție în următoarele cazuri:

a) demisie;

b) pensionare, potrivit legii;

c) transfer într-o altă funcție, în condițiile legii;

d) incapacitate profesională;

e) ca sancțiune disciplinară;

Potrivit art. 651 alin. (2) din același act normativ:

"

În cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcție până la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța competentă."

Înalta Curte reține că motivul principal de nelegalitate susținut de contestatoare a vizat încălcarea dreptului său de acces liber la justiție, având în vedere că măsura suspendării din funcție este dispusă de o instanță extrajudiciară, iar calea de atac conferită magistratului aflat în această situație, respectiv recursul împotriva hotărârii de excludere din magistratură la Completul de 5 Judecători, este lipsită de efectivitate din moment ce nu se poate constitui într-un remediu care să răspundă prompt solicitării formulate.

Analizând conținutul actului administrativ atacat, în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, măsura fiind dispusă și motivată în concordanță cu dispozițiile imperative ale art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi schimbată soluția adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.

Înalta Curte reține că în contextul procesual de față abilitarea instanței constă numai în verificarea legalității actului administrativ contestat prin raportare la procedura de emitere și față de respectarea normelor legale incidente, care dispun în mod imperativ cu privire intervenirea suspendării de drept a exercitării funcției în cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului se exercită calea de atac a recursului.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 228 din 28 februarie 2017, respectiv ale Hotărârii Secției pentru judecători nr. 1 din 3 ianuarie 2017 invocate, actele administrative atacate fiind emise în limitele competențelor prevăzute de lege (art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 228 din 28 februarie 2017, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 228 din 28 februarie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM