ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5542/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 363 din 23 iulie 2009 a secției

pentru procurori a C.S.M., a fost dispusă suspendarea din funcție a lui V.M.R.,

procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, începând din 23 iulie 2009 și

până la soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii nr. 7/P din 21 mai

2009 a secției pentru procurori a C.S.M.

Pentru a pronunța această

hotărâre, secția pentru procurori din cadrul C.S.M. a reținut că prin hotărârea

nr. 7/P din 21 mai 2009, secția pentru procurori a admis acțiunea disciplinară formulată

de Comisia de disciplină pentru procurori și, în temeiul dispozițiilor prevăzute

de art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, a aplicat numitului V.M.R. sancțiunea

disciplinară a excluderii din magistratură, pentru săvârșirea abaterii disciplinare

prevăzută de art. 99 lit. h) din aceeași lege indicată.

Împotriva hotărârii de

excludere din magistratură, V.M.R. a declarat recurs, iar secția pentru procurori

a dispus, prin hotărârea nr. 363 din 23 iulie 2009, suspendarea din funcție conform

dispozițiilor prevăzute de art. 651 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, care prevăd

expres faptul că „în cazul în care, împotriva hotărârii de eliberare din funcție

a judecătorilor/procurorilor, se exercită calea de atac a recursului, acesta va

fi suspendat din funcție, până la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța

competentă”.

Împotriva acestei hotărâri

de suspendare din funcție, V.M.R. a formulat recurs, invocând dispozițiile art.

49 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

În motivarea recursului

s-a susținut, în esență, că sancțiunea suspendării din funcție poate fi aplicată

numai când există o hotărâre de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului,

ori în cazul recurentului nu există o astfel de hotărâre.

Așa cum s-a reținut prin

încheierea din 26 noiembrie 2009, când pronunțarea soluției a fost amânată, reprezentanta

C.S.M. a invocat excepția inadmisibilității recursului de față, precizând că, prin

hotărârea nr. 1974, Plenul C.S.M. a respins contestația pe care reclamantul a formulat-o

împotriva hotărârii nr. 363 din 23 iulie 2009 a secției pentru procurori a C.S.M.,

această din urmă hotărâre fiind recurată de către recurent, dosarul având termen

la 20 ianuarie 2010 la această secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul este inadmisibil.

Într-adevăr, potrivit

art. 65

1

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,

republicată, cu modificările introduse prin O.U.G. nr. 50/2006, „(1) Prin derogare

de la dispozițiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată,

cu modificările ulterioare, recursul împotriva hotărârilor de suspendare din funcție

a judecătorului sau procurorului nu este suspensiv de executare. (2) În cazul în

care, împotriva hotărârii de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului,

se exercită calea de atac a recursului, acesta va fi suspendat din funcție până

la soluționarea irevocabilă a cauzei de către instanța competentă”.

Pe de altă parte, potrivit

art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările

și completările ulterioare, Plenul C.S.M. soluționează contestațiile formulate de

judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile C.S.M., cu

excepția celor date în materia disciplinară”.

Astfel fiind, atacarea

hotărârii nr. 363 din 23 iulie 2009 a secției pentru procurori a C.S.M. cu recurs

la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție

este inadmisibilă, în condițiile în care recurentul a susținut că nu este vorba

de o cale de atac greșit îndreptată.

De altfel, așa cum s-a

arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, recurentul a atacat hotărârea

nr. 363 din 23 iulie 2009 a secției pentru procurori a C.S.M. cu contestație la

Plenul C.S.M. care, prin hotărârea nr. 1494 din 11 septembrie 2009, a respins contestația

respectivă.

În concluzie, recursul

de față, care vizează o hotărâre adoptată de o secție a C.S.M., este inadmisibil

în raport cu dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, republicată,

astfel că va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de V.M.R. împotriva hotărârii nr. 363 din 23 iulie 2009 a secției pentru procurori

a C.S.M., ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 decembrie 2009.