ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2353/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 28 iulie 2009, reclamantul V.M.R., în contradictoriu cu intimatul C.S.M., secția pentru procurori, a solicitat anularea Hotărârii nr. 363 din 23 iulie 2009 emisă de pârâtă. Motivând acțiunea, reclamantul a arătat că, prin hotărârea menționată pârâtul a dispus suspendarea sa din funcția de procuror până la soluționarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 7/P/21 mai |009 a aceluiași consiliu. A mai susținut că hotărârea este nelegală, întrucât a fost emisă în temeiul art. 65 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, deși aceste dispoziții legale se referă în exclusivitate la situația în care există o hotărâre de eliberare din funcție a judecătorului sau procurorului și împotriva acesteia s-ar exercita calea de atac a recursului; Intimatul C.S.M.

a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului declarat, întrucât recursul de față privește o hotărâre a Secției pentru procurori, iar dispozițiile legale prevăd expres că numai hotărârea Plenului C.S.M. poate fi atacată cu recurs la Secția de contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 398 din 29 octombrie 2009 a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul V.M.R., în contradictoriu cu pârâtul C.S.M., secția pentru procurori, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că hotărârile Plenului C.S.M.

referitoare la cariera magistratului pot fi atacate cu recurs Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte de Casație și Justiție învestită cu soluționarea acestui recurs se va pronunța cu precădere pe excepția de inadmisibilitate a recursului, în temeiul art. 137 C. proc. civ. și, constatând ca această excepție este întemeiată o va admite și va respinge recursul formulat ca inadmisibil, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., Plenul C.S.M. soluționează contestațiile formulate de judecători și procurori împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile C.S.M., cu excepția celor date în materie disciplinară.

De asemenea, dispozițiile art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 prevăd expres faptul că hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs de față vizează o hotărâre pronunțată de Secția pentru procurori care ar putea fi atacată numai la Plenul Consiliului Superior al Magistraturii (C.S.M.), astfel încât recursul adresat acestei instanțe nu îndeplinește cerințele de admisibilitate prevăzute de lege. Este de menționat în acest sens și Decizia nr. 5542 pronunțată în data de 3 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de către V.M.R.

împotriva Hotărârii nr. 363 din 23 iulie 2009 a Secției pentru Procurori a C.S.M. Pentru aceste considerente, recursul declarat va fi respins inadmisibil, în temeiul art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.M.R. împotriva Hotărârii nr. 363 din 23 iulie 2009 a C.S.M., secția pentru procurori, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 mai 2014.