ÎCCJ, decizie (scj.ro #84771)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84771) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cariera judecătorilor și
procurorilor. Hotărâre a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii de
respingere a cererii de transfer. Condiții de legalitate.
Legea nr.317/2004, art. 29
alin. (7)
Legea nr. 303/2004, art. 60
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Carieră
magistrat
Hotărâre CSM. Motivare
Judecător
Procuror
Transfer
Analiza unei
cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art.3 din Regulamentul
privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor,
delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor
în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în
funcția de procuror și a procurorilor în funcția de
judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al
Magistraturii nr. 193/2006, nu trebuie să fie formală ci trebuie
să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență,
legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale
fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între
interesul public pe care CSM are obligația să-l ocrotească în
exercitarea rolului său de garant al independenței justiției
și interesului legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de
transfer.
De aceea, soluționarea
unei cereri de transfer doar prin prisma unor criterii referitoare la volumul
de activitate al instanțelor implicate în procedurile de transfer
analizate , la numărul posturilor vacante la respectivele instanțe,
precum și la vechimea efectivă în funcția de judecător/ vechimea
la instanța de la care se solicită transferul, fără a se ține
cont de faptul că, în raport de dispozițiile art.3 din Regulament,
respectivele criterii nu au un caracter absolut și nu justifică
excluderea de plano a criteriilor de ordin personal, care de altfel,
particularizează fiecare cerere de transfer în parte, echivalează cu
o motivare deficitară și neconvingătoare a hotărârii
Plenului CSM de respingere a cererii de transfer, cu consecința
generării excesului de putere din partea acestei autorități
publice.
Decizia nr. 721 din 13 febr.
2013
Prin Hotărârea
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1009 din 01 noiembrie 2012 a fost respinsă contestația formulată de GA, judecător la Curtea de Apel Craiova, împotriva Hotărârii nr. 703 din 27 septembrie 2012 a Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin Hotărârea
Plenului CSM nr. 1010 din 01 noiembrie 2012 a fost respinsă contestația formulată de CC, judecător la Curtea de Apel București, împotriva Hotărârii nr. 732 din 27 septembrie 2012 a Secției pentru Judecători a CSM.
În considerentele
Hotărârilor CSM nr.1009, respectiv nr.1010 din 01 noiembrie 2012, se reține
că în soluționarea celor două cereri de transfer formulate, Secția
pentru Judecători, a avut în vedere atât motivele în sprijinul
solicitării, cât și criteriile prevăzute de dispozițiile
art.3 din Regulamentul privind transferul și detașarea
judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea
judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere,
precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a
procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu
modificările și completările ulterioare, respectiv: lipsa
posturilor de judecător efectiv vacante disponibile la Curtea de Apel București; faptul că încărcătura medie/judecător și
pe încărcătura medie/schemă înregistrate la Curtea de Apel Pitești în anul 2011 și în primul semestru al anului 2012 se
situează cu mult sub media națională calculată pentru aceeași
perioadă; faptul că încărcătura medie/judecător și
pe încărcătura medie/ schemă înregistrată la Curtea de Apel Craiova în anul 2011 și în primul semestru al anului 2012 sunt situate
semnificativ peste media națională calculată pentru aceleași
perioade;, aspecte în raport cu care, Plenul a apreciat, că în mod
justificat, s-a concluzionat că aprobarea transferului ar conduce la
perturbarea activității instanțelor de la care s-a solicitat
transferul.
Referitor la existența
unor avize favorabile, respectiv nefavorabile, exprimate de instanțele
implicate, Plenul a reținut că aceste avize sunt analizate în raport și
de celelalte criterii prevăzute de Regulament, criterii ce trebuie
analizate cumulativ, constituie un indicator relevant în cazul în care toate
instanțele implicate transmit avize favorabile, cerință
neîndeplinită în ceea ce-i privește pe contestatori.
În ceea ce privește susținerea
referitoare la transferul la schimb, s-a reținut că în mod corect, Secția
pentru Judecători a apreciat că aceasta nu poate fi primit, ținând
seama de faptul că o astfel de procedură nu este prevăzută
în Regulament iar pe de altă parte, de faptul că atât recurentul GA
cât și recurenta CC, au optat pentru instanțele la care își
desfășoară activitatea de doar câteva luni de la data susținerii
concursului de promovare efectivă în funcție de execuție a
judecătorilor și procurorilor.
În ceea ce o privește
pe recurenta CC, Plenul CSM a reținut și faptul că în mod corect
Secția pentru Judecători a avut în vedere, alături de motive de
ordin personal din cuprinsul cererii de transfer, și împrejurarea că
doamna judecător are o vechime de numai 3 luni la instanța de la care
solicită transferul și în gradul aferent instanței de la care solicită
transferul, aspecte în raport de care, a apreciat că este necesară
asigurarea unei stabilități a personalului pentru buna funcționare
a instanțelor judecătorești implicate.
Recursul exercitat de
recurenții CC și GA
Împotriva Hotărârilor
nr.1009 și nr.1010 din 9 martie 2012 a Plenului CSM au declarat recurs comun CC și GA, solicitând în temeiul art. 29 alin.(7) din Legea nr.
317/2004, republicată anularea hotărârilor contestate și
obligarea intimatului la emiterea unor noi hotărâri prin care să dispună
admiterea cererilor de transfer formulate.
Recurenții au
susținut, în esență, următoarele motive de nelegalitate și
netemeinicie în ceea ce privește actele atacate: respingerea cererilor de
transfer, cu ignorarea practicii constante a Secției pentru
Judecători, în sensul admiterii unor cereri reciproce de transfer (ex.
Hotărârile Secției pentru Judecători nr.13, nr.89, nr.176/2008,
nr.556 și nr. 586/2012); faptul că lipsa unei prevederi exprese în
Regulament cu privire la modalitatea de transfer solicitată( la schimb) nu
poate constitui prin ea însăși motiv de respingere a cererilor; soluționarea
cererilor fără a fi luate în considerare aspectele de ordin personal
expuse în motivarea cererilor de transfer referitoare la viața
privată a fiecărui solicitant( părinți bolnavi, soțul
și copilul la distanță de 250 km, contactarea unor credite bancare) afectată de desfășurarea activității la o distanță
de 250 km de domiciliul unde se găsește și familia
fiecăruia; faptul că nu au fost luate în considerare toate criteriile
legale pentru soluționarea cererii de transfer prevăzute în art.3 din
Regulament, ( specializarea judecătorului solicitant, domiciliul acestuia,
distanța între sediul instanței și domiciliul judecătorului
și timpul afectat parcurgerii acesteia); aprecierea, fără temei
legal, a intimatului în sensul că se impune luarea în considerare doar a
criteriilor relevante, ceea ce a dat loc arbitrariului în soluționarea
celor două cereri de transfer; împrejurarea că la data de 03.09.2012
pe sit-ul CSM a fost publicat un post vacant la Curtea de Apel București; faptul că avizul negativ al Curții de Apel București
de la care s-a solicitat transferul nu poate susține motivarea respingerii
cererii, având în vedere că respectivul aviz nu a fost motivat dar și
că un astfel de aviz este facultativ și nu este prevăzut între
condițiile de admitere a cererii; inconsecvența intimatei în
aprecierea criteriilor în condițiile în care prin Hotărârea
nr.575/18.07.2012 Secția pentru Judecători a admis cererea de transfer
a recurentei de transfer la Curtea de Apel Craiova.
Apărarea Consiliului
Superior al Magistraturii.
Intimatul CSM la data de
11.02.2013 a depus întâmpinare conform art.308 alin.(2) Cod procedură
civilă, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,
formulând în acest sens apărări față de susținerile
recurenților care vizează soluționarea cererilor de transfer.
Astfel, intimatul susține,
în esență, că hotărârile recurate sunt temeinice și
legale deoarece la adoptarea acestora au fost avute în vedere motivele invocate
în cererile de transfer, criteriile prevăzute de art.3 din Regulament dar și
faptul că dispozițiile regulamentare nu permit secției să
facă un schimb de posturi între doi judecători, postul fiecăruia
dintre aceștia, în cazul în care s-ar admite vreuna din cererile de
transfer, devenind vacant, urmează a fi alocat unor eventuale, cereri de
transfer formulate ulterior.
Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului:
Examinând hotărârile
atacate emise de Plenul CSM, prin prisma criticilor ce le-au fost adus, a
apărărilor intimatului și față de prevederile
legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte
apreciază că recursul este fondat în sensul și pentru
considerentele în continuare arătate.
Cu titlu prealabil, Înalta
Curte arată că deși printr-un recurs comun sunt atacate
două hotărâri distincte ale Plenului CSM, dată fiind
similitudinea criticilor și a motivelor de recurs
înfățișate de cei doi recurenți, urmează a le
analiza grupat, răspunzând acestora, în principal, prin argumente
comune. Totodată, legalitatea actelor administrative contestate va fi
analizată, în limitele recursului declarat în cauză, respectiv
fără a se avea în vedere considerentele referitoare la Tribunalul Dolj,(recurenta CC solicitase transferul de la Curtea de Apel București la Curtea de Apel Craiova sau la Tribunalul Dolj) respectiv la Curtea de Apel Pitești( recurentul G solicitase transferul la Curtea de Apel București sau la Curtea de Apel Pitești).
În acest context, Înalta Curte
constată că a fost investită în temeiul art.29 alin.(7) din
Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,
republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu
un recurs comun ce are ca obiect Hotărârea nr.1009/01.11.2012 prin care
Plenul CSM a respins contestația formulată de GA, judecător la Curtea de Apel Craiova, împotriva Hotărârii nr.703/27.09.2012 a Secției pentru
Judecători a CSM, precum și Hotărârea nr.1010/01.11.2012 prin
care Plenul CSM a respins contestația formulată de CC,
judecător la Curtea de Apel București, împotriva Hotărârii
nr.732/27.09.2012 a Secției pentru Judecători a CSM.
În primul rând, Înalta
Curte, fără a nega, prin prisma Hotărârilor Secției pentru
Judecători nr.89/27.03.2008, nr.176/05.06.2008,
nr.556/18.07.2012nr.586/18.07.2012, faptul că intimatul a consacrat, pe
cale administrativă, noțiunea de cereri reciproce de transfer (transferuri
la schimb), pe care le-a considerat admisibile în considerarea unor posturi
astfel, vacantate la instanțele implicate, constată că atâta
timp cât o astfel de procedură nu-și găsește corespondent
într-o normă de drept, recurenții nu pot pretinde și justifica,
în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, un drept
vătămat în sensul art.2 alin.(1) lit.o) din Legea contenciosului
administrativ nr.554/2004.
Prin urmare, sunt lipsite
de temei și vor fi înlăturate ca atare, criticile referitoare la
nelegalitatea hotărârilor recurate sub aspectul nerespectării, în
soluționarea cererilor de transfer ale recurenților, a practicii Secției
pentru Judecători a CSM referitoare la agrearea unor transferuri
reciproce, Înalta Curte considerând, în acest context, că respectivele
hotărâri ale Secției pentru Judecători, nu pot reprezenta, în
cadrul unei acțiuni în contencios administrativ, mai mult decât un reper
a modului în care intimatul a interpretat și aplicat, în situații
concrete, dispozițiile regulamentare referitoare la criteriile și
procedura de soluționare a unor cereri de transfer.
Înalta Curte, consideră,
însă, ca fiind întemeiate motivele de recurs înfățișate
și dezvoltate de recurenți, subsumate criticilor privind motivarea
deficitară și neconvingătoare a hotărârilor atacate, cu
consecința generării excesului de putere din partea intimatului Consiliul
Superior al Magistraturii.
În acest context, Înalta
Curte, reamintește, în acord cu jurisprudența sa constantă,
că analiza unei cereri de transfer prin prisma criteriilor prevăzute
în art.3 din Regulament, nu trebuie să fie formală ci trebuie să
asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență,
legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale
fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între
interesul public pe care CSM are obligația să-l ocrotească în
exercitarea rolului său de garant al independenței justiției
și interesului legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de
transfer.
Însă, examinând
întregul probatoriu administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosar,
Înalta Curte reține că în cazul recurenților, intimatul CSM
nu a examinat în mod efectiv și concret toate criteriile invocate de
recurenți în motivarea cererilor de transfer formulate, prin prisma
dispozițiilor legale în materie, ceea ce echivalează cu o motivare
deficitară, aspect ce va fi reținută ca prim motiv de
nelegalitate în cauza de față.
Astfel, analizând
hotărârile atacate, în limitele criticilor aduse prin cererea de recurs,
Înalta Curte constată că intimatul în motivarea ambelor
hotărâri, s-a rezumat în mare parte l-a expunerea detaliată a
dispozițiile legale incidente precum și l-a redarea unor date
statistice referitoare la instanțele implicate în cele două proceduri
de transfer( posturi ocupate/vacante, încărcătură
medie/judecător, încărcătura medie/schemă) fără a
analiza și motivele de ordin personal, invocate de fiecare recurent, de
altfel, circumscrise criteriilor prevăzute în art.3 din Regulament,
menite a contura o situație juridică individuală și
subiectivă, specifică fiecărei cereri de transfer.
Așadar, motivele
pentru care s-a apreciat, în concret, că se impune respingerea contestației
și implicit a cererii recurentei CC de transfer de la Curtea de Apel București la Curtea de Apel Craiova, se rezumă, practic la două
aspecte respectiv vechimea de numai 3 luni la instanța de la care se
solicită transferul și în gradul aferent instanței la care se
solicită transferul precum și existența unor avize
favorabile/nefavorabile exprimate de instanțele implicate.
Aceeași abordare
formală se observă și în cazul recurentului GA, în condițiile
în care respingerea cererii de transfer de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel București, a fost justificată în esență, prin prisma
lipsei posturilor de judecător efectiv vacante disponibile la Curtea de Apel București și la avizele exprimate de instanțele implicate.
Așadar, din
lecturarea hotărârilor contestate rezultă că intimatul CSM,
trecând, în mod discreționar, peste analiza motivelor de ordin personal
invocate de fiecare recurent în motivarea cererii de transfer formulate,
circumscrise unor criterii prevăzute de art.3 din Regulament,( domiciliul
solicitantului; locul de muncă al soțului sau soției;
distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului
la care funcționează judecătorul ori procurorul și
posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat
acesteia; starea de sănătate și situația familială ) a
soluționat cele două cereri de transfer, doar, prin prisma unor
criterii referitoare la volumul de activitate al instanțelor implicate în
procedurile de transfer analizate , la numărul posturilor vacante la
respectivele instanțe, precum și la vechimea efectivă în
funcția de judecător/ vechimea la instanța de la care se
solicită transferul, fără a ține cont de faptul că, în
raport de dispozițiile art.3 din Regulament, respectivele criterii nu au
un caracter absolut și nu justifică excluderea de plano a criteriile
de ordin personal, care de altfel, particularizează fiecare cerere de
transfer în parte.
Totodată, astfel cum
Înalta Curte a statuat deja în practica sa în această materie
împrejurarea că intimatul CSM beneficiază de o marjă largă
de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum sunt cele atacate în
cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției
se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente
de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter
arbitrar.
Așadar, un motiv
comun de nelegalitate al celor două hotărâri contestate, îl
reprezintă încălcare dispozițiilor art.3 din Regulament sub
aspectul soluționării celor două cereri de transfer prin
raportarea selectivă doar la o parte dintre criteriile reglementate în
condițiile în care respectiva normă juridică impune
fără echivoc, în analiza unei cereri de transfer, prin sintagma vor
fi avute în vedere următoarele criterii, menținerea unui just
echilibru între criteriile de ordin obiectiv referitoare la situația
instanțelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer ci
criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce impune, ca și
premisă, analiza tuturor motivelor invocate în susținerea unei cereri
de transfer.
Totodată, Înalta Curte constată
că Plenul CSM prin hotărârile contestate nu a realizat, chiar prin
raportare la criteriile reținute, o motivare convingătoare, în
argumentarea soluției de respingere a celor două cererii de
transfer.
Astfel, argumentele
referitoare la împrejurarea că recurenta CC are o vechime de numai 3 luni
la instanța de la care solicită transferul și în gradul aferent
instanței la care solicită transferul apar ca neavând caracter
convingător, chiar în contextul recunoașterii marjei largi de
apreciere la care este îndreptățit CSM, în condițiile în care,
intimatul s-a raportat în mod diferit la respectivele criterii atunci când
prin Hotărârea Secției pentru judecători a CSM
nr.575/18.07.2012, revocată ulterior prin Hotărârea nr.664/21.08.2012
a Secției pentru Judecători, a aprobat transferul recurentei de la Curtea de Apel București la Curtea de Apel Craiova, chiar în absența unui loc
efectiv vacant, la data formulării cererii, începând cu data de
01.10.2012, în considerarea motivelor de ordin personal ale acestei.
Totodată, Înalta
Curte constată că intimatul CSM nu a dat eficiență, în
soluționarea cererii de transfer a recurentei nici altor criterii la care
a făcut referire în cuprinsul hotărârii contestate, respectiv existența
unui post vacant la instanța unde s-a solicitat transferul, avizul
pozitiv emis de Curtea de Apel Craiova și criteriului referitor la
volumului de activitate de la Curtea de Apel Craiova care depășea
atât media națională cât și media Curții de Apel București
( în primul semestru al anului 2012, încărcătura medie/judecător
a fost de 907 cauze, față de media națională de 806
cauze/judecător, iar încărcătura medie schemă/schemă a
fost de 907 cauze, spre deosebire de media națională de 800
cauze/schemă) împrejurare a conduce la reținerea caracterului
arbitrar al actului administrativ contestat.
În fine, în condițiile
în care respingerea cererii de transfer a recurentei CC, nu este
justificată prin prisma criteriului referitor la vechimea de numai 3 luni
la instanța de la care solicită transferul și în gradul aferent
instanței la care solicită transferul, este lesne de reținut
excesul de putere al intimatului în emiterea hotărârii contestate.
De asemenea, pe lângă aspectele, deja,
expuse care în parte își găsesc aplicare și în cazul
hotărârii contestate de recurentul GA, argumentul inexistenței
posturilor efectiv vacante la Curtea de Apel București, în contextul
modului în care intimatul s-a raportat, în practica sa, la noțiunea de
post efectiv vacant, ca și avizul negativ exprimat de instanța la
care s-a solicitat transferul, reținut ca atare, în motivarea
hotărârii de respingere a cererii de transfer a recurentului GA, nu este
apreciat de Înalta Curte, ca fiind convingător în justificarea
soluției adoptate, câtă vreme din situația publicată pe
sit-ul intimatului la data de 03.09.2012, în considerarea căreia a și
fost formulată respectiva cerere de transfer, apare ca fiind vacant un
post iar avizul negativ emis de Curtea de Apel București nu este de
natură a antrena automat respingerea cererii formulate, în condițiile
în care în absența unei motivări nu are o natură obiectivă.
Raportat la argumentele
astfel expuse, Înalta Curte, în raportat la conținutul textelor de lege
incidente în cauză, respectiv prevederile art. 60 din Legea nr. 303/2004,
coroborate cu prevederile art.3 din Regulament constată că
motivarea soluțiilor adoptate, prin hotărârile contestată,
este deficitară și neconvingătoare, aspect ce conduce
nemijlocit la conturarea excesului de putere, în sensul art. 2 lit.n) teza a
II-a din Legea nr. 554/2004, și ca atare generator al caracterului nelegal
al celor două acte supuse cenzurii instanței.
Drept urmare, fiind întemeiate
motivele de recurs de față, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod
procedură civilă cu referire la art. 29 alin.( 7) din Legea nr. 317
/2004, se va admite recursul declarat și se va dispune anularea
Hotărârilor nr.1009 și nr.1010 din 1 noiembrie 2012 a Plenului CSM și a Hotărârilor Secției pentru Judecători nr.703 și
nr.732 din 27 septembrie 2012, cu consecința obligării intimatului
l-a emite unei noi hotărâri prin care să se admită cererile
de transfer pentru recurentul GA de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel București, iar pentru recurenta CC Simona de la Curtea de Apel București la Curtea de Apel Craiova.