ÎCCJ, decizie (scj.ro #83771)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #83771) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Trafic

de droguri. Operațiuni privind circulația drogurilor

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea

specială. Infracțiuni prevăzute în legi speciale. Infracțiuni privind traficul

și consumul ilicit de droguri

Indice alfabetic:

Drept penal

-

trafic de droguri

-

operațiuni privind circulația drogurilor

Legea

nr. 143/2000,

art. 2

Fapta

de a ridica un colet conținând droguri de la o societate de curierat rapid, în

scopul de a fi predat unei alte persoane, cunoscând atât conținutul coletului,

cât și activitatea infracțională a persoanei căreia urma a-i fi predat coletul,

constituie o operațiune privind circulația drogurilor, în sensul dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 143/2000 și se încadrează în aceste dispoziții.

I.C.C.J., Secția penală,

decizia nr. 1231 din 19 aprilie 2012

Prin sentința nr. 748 din 26 septembrie 2011 a Tribunalului București, Secția I penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., a fost condamnat inculpatul P.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au

fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.S. să execute pedeapsa

de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.J. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 70 din O. U. G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de două luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au

fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.J. să execute pedeapsa

de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut

că, la data de 1 februarie 2011, prin referatul Inspectoratului General al

Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul

Antidrog, a fost sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism cu privire la faptul că autoritățile competente din Aeroportul

Internațional Schiphol, Olanda, au depistat, în urma controlului efectuat

asupra unui colet suspect, cantitatea de 1 kg heroină.

Coletul a fost trimis prin firma A., parteneră cu firma de

curierat rapid P., din Iran via Dubai și Amsterdam, iar destinația finală era

București, România, cartier C., complexul D., stand nr. 101, indicându-se un

telefon de contact, expeditor fiind numitul A.A., iar ca destinatar figurând

numitul K.P.

Astfel, prin adresa autorităților olandeze competente din data

de 31 ianuarie 2011 s-a comunicat Inspectoratului General al Poliției Române -

Direcția de Combatere a Criminalității Organizate faptul că s-a permis trecerea

liberă a coletului suspect conținând cantitatea de heroină depistată

(aproximativ 800-900 g) pe calea aerului, prin intermediul cursei T. din data

de 1 februarie 2011.

La data de 1 februarie 2011 lucrătorii de poliție judiciară

delegați în cauză, împreună cu lucrători de poliție din cadrul Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră și un angajat al Autorității Naționale a

Vămilor - Biroul Vamal Otopeni au preluat coletul sosit din Amsterdam, Olanda,

în prezența martorilor asistenți N.I. și S.M., iar cu ocazia deschiderii au

constatat că în interior se afla o carte și două hard-discuri înfășurate într-o

folie de protecție din material plastic.

În momentul în care s-a procedat la desfacerea carcaselor celor

două hard-discuri s-a constatat că în interiorul ambelor obiecte se află o

substanță pulverulentă de culoare brună. Cele două hard-discuri, împreună cu

substanța pulverulentă găsită în interior, au fost predate la Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al

Poliției Române în vederea efectuării unui raport de constatare

tehnico-științifică pentru depistarea drogurilor.

Prin adresa din 1 februarie 2011 a Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al

Poliției Române s-a comunicat că probele înaintate în cauză conțin heroină,

substanță care face parte din Tabelul nr. 1 anexă la Legea nr. 143/2000, constituind drog de mare risc.

Ulterior, din raportul de constatare din 7 februarie 2011 al

Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române a rezultat că probele înaintate în

cauza privind pe numitul K.P., constând în 67,38 g (47,18 g după uscare) substanță pulverulentă umedă de culoare bej, 4,19 g (2,45 g după uscare) substanță pulverulentă umedă de culoare bej introdusă într-o punguță din

material plastic transparentă, două carcase de hard-disk cu urme de materie de

culoare bej, patru folii tip indigo cu urme de materie de culoare bej și o

folie din material plastic cu urme de materie de culoare bej, conțin toate

heroină, substanță care face parte din Tabelul nr. I anexă la Legea nr. 143/2000 și constituie drog de mare risc.

Investigatorii sub acoperire cu numele de cod D.S. și nume de

cod A.S. au fost autorizați în vederea strângerii datelor și informațiilor

privind existența infracțiunilor și identificarea persoanelor față de care

există presupunerea că le-au săvârșit, inclusiv efectuarea unei operațiuni de

livrare supravegheată cu substituirea totală sau parțială a cantității de

aproximativ 1 kg de heroină, pe o perioadă de 30 zile, de la data de 2

februarie 2011 până la data de 4 martie 2011.

Astfel, s-a procedat la interceptarea și înregistrarea

convorbirilor audio-video în mediul ambiental efectuate de numitul K.P. și alți

membri ai rețelei de narcotraficanți din care acesta face parte, având în

vedere că la data de 7 februarie 2011 o persoană care s-a recomandat cu numele

K.P. a apelat telefonic de 3 ori la sediul firmei de curierat P., întrebând de

ce nu i s-a livrat coletul din Iran, împrejurare în care a fost de acord să i

se livreze acest colet în cursul datei de 8 februarie 2011.

În cursul datei de 8 februarie 2011, numitul K.P. a utilizat

postul telefonic pentru a lua legătura cu numita P.A. și, totodată, în cursul aceleiași

zile a luat legătura cu firma de curierat rapid P., insistând să i se livreze

coletul din Iran la standul nr. 101 din complexul D., după care a luat legătura

cu o persoană, identificată ulterior ca fiind inculpatul P.S. și, imediat după

aceasta, a sunat din nou la firma de curierat rapid P., insistând din nou să i

se livreze coletul, deoarece are ceva important de primit din străinătate.

Astfel, din investigațiile efectuate în cauză a rezultat că

inculpatul P.J. utiliza două posturi telefonice, unul dintre acestea fiind

înregistrat pe numele K.P.

Așadar, persoana care s-a recomandat ca fiind K.P. era de fapt

inculpatul P.J.

La data de 8 februarie 2011, inculpatul P.J. a luat legătura cu

investigatorul sub acoperire A.S., telefonic, recomandându-se K.P., cerându-i

să-i livreze coletul cu heroina sosită din Iran în data de 9 februarie 2011, la

standul nr. 101 din complexul D., unde îl va aștepta personal, crezând că

vorbește cu angajatul firmei de curierat P.

După câteva minute, inculpatul P.J. l-a contactat pe fratele

său, inculpatul P.S., pentru a-l anunța că a doua zi trebuie să ridice coletul

din complexul D.

Tot la data de 8 februarie 2011, inculpatul P.S. a purtat o

discuție cu o altă persoană, care cunoștea despre transportul de heroină din Iran,

interesându-se unul de la altul dacă mai știu ceva de coletul cu droguri,

individul neidentificat comunicându-i faptul că acest colet va fi livrat a doua

zi la ora 12:00.

Inculpatul P.S. i-a spus că a sunat să întrebe ce s-a întâmplat

și i s-a spus că nu s-a livrat coletul din cauza aglomerației.

Totodată, interlocutorul inculpatului P.S. a discutat despre

faptul că s-au plătit 2 kg, referindu-se la faptul că aștepta să primească 2 kg heroină, adică atâta a comandat, inculpatul P.S. confirmând că știe despre tranzacție.

La data de 9 februarie 2011, inculpatul P.J. l-a contactat

telefonic pe inculpatul P.S. și l-a îndrumat cum să ajungă în fața standului

nr. 101, iar în timpul uneia din discuțiile telefonice acesta din urmă i-a

confirmat că a luat pachetul.

La sfârșitul discuției, inculpatul P.S. i-a spus inculpatului

P.J. că pleacă din locul acela ca să nu vină cineva, fiind evidentă temerea

celor doi de a nu fi prinși de autorități cu pachetul de droguri.

Aceste discuții au fost purtate în contextul în care după ce

inculpatul P.S. a fost coordonat telefonic de către inculpatul P.J. să preia

coletul cu droguri de la investigatorul sub acoperire A.S., crezând că este

angajatul firmei de curierat, primul dintre inculpați a fost prins de

lucrătorii de poliție judiciară în timp ce se îndrepta spre ieșirea din

complexul D., după ce în prealabil a sesizat că este urmărit și a început să

fugă, iar când s-a încercat imobilizarea sa, a opus rezistență, totodată

apelându-l pe inculpatul P.J. pentru ca acesta să audă că a fost prins de

poliție.

În drept, faptele săvârșite de către inculpatul P.S., constând

în aceea că, la data de 9 februarie 2011, a ridicat de la investigatorul sub acoperire A.S., despre care a avut reprezentarea că este un angajat al

serviciului de curierat rapid, respectiv al poștei, coletul cu substanța care a

substituit cantitatea de circa 80 g heroină sosită din Iran via Dubai și

Amsterdam, folosindu-se cu bună știință de un pașaport fals pe numele K.P. la

solicitarea fratelui său, inculpatul P.J., fiind prins în flagrant la ieșirea

din complexul D. de lucrătorii de poliție judiciară delegați în cauză, s-a

considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic

ilicit de droguri de mare risc și uz de fals, în concurs, prevăzute în art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 291 C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta săvârșită de către inculpatul P.J., constând în aceea că,

în cursul anului 2009, a pătruns fraudulos pe teritoriul României din Irlanda,

folosindu-se de un pașaport fals pe numele K.P., s-a apreciat că întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute în art. 70 din O. U. G. nr.

105/2001.

Faptele săvârșite de către inculpatul P.J., constând în aceea că

a comandat din Iran și a dispus transportul din acea țară via Dubai și

Amsterdam până în România a cantității de circa 80 g heroină, iar la data de 9 februarie 2011 l-a trimis pe fratele său, inculpatul P.S., să ridice

coletul ce conținea cantitatea de heroină menționată, punându-i la dispoziție

un pașaport fals pe numele K.P., împrejurare în care, la data de 9 februarie

2011, în jurul orelor 12:00, inculpatul P.S. a ridicat coletul, conținând circa

80 g heroină de la investigatorul sub acoperire A.S., despre care a avut

reprezentarea că este un angajat al serviciului de curierat rapid, respectiv al

poștei, folosindu-se cu bună știință de un pașaport fals pe numele K.P., fiind

prins în flagrant la ieșirea din complexul D. de lucrătorii de poliție

judiciară delegați în cauză, s-a considerat că întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc,

trafic ilicit internațional de droguri de mare risc și fals privind

identitatea, în concurs, prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 293 alin. (2)

C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin decizia nr. 16 din 19 ianuarie 2012, Curtea de Apel

București, Secția a II-a penală, a admis apelul declarat de către procuror

împotriva sentinței nr. 748 din 26 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, Secția I penală, a desființat în parte sentința atacată și

rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a

faptei inculpatului P.S. din art. 291 C. pen. în art. 291 teza I C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a

faptei inculpatului P.J. din art. 70 din O. U. G. nr. 105/2001 în art. 70 alin.

(1) din O. U. G. nr. 105/2001.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. a) C.

pen., a condamnat pe inculpatul P.S. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de o lună

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.S. să execute pedeapsa

de 4 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.J. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O. U. G. nr. 105/2001, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit.

e) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de o lună închisoare.

În baza art. 293 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și c) C. pen. și a art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a condamnat

pe același inculpat la pedeapsa de două luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.J. să execute pedeapsa

de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților P.S. și

P.J.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs,

între alții, inculpatul P.S.

Inculpatul P.S. a arătat că fapta sa nu se circumscrie

elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute în art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, activitatea sa neîncadrându-se în

niciuna din modalitățile descrise în respectivul text de lege, solicitând

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10

alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat

în cauză, prin prisma motivului invocat și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondate pentru următoarele

considerente:

Motivul de critică, formulat de inculpatul P.S., se referă la

greșita încadrare juridică dată faptei (caz de casare prevăzut în art. 385

9

alin. 1 pct. 17 C. proc. pen.), reținută în sarcina sa, respectiv infracțiunea

prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Inculpatul a

arătat că așa zisa „activitate infracțională” nu este prevăzută de textul de

lege menționat.

Este adevărată această susținere a inculpatului P.S., în sensul

că operațiunea de ridicare a coletului, realizată de către acesta, nu este

cuprinsă în enumerarea activităților expres menționate în art. 2 din Legea nr.

143/2000, însă această activitate se circumscrie ipotezei prevăzute de

legiuitor sub denumirea „alte operațiuni privind circulația drogurilor.”

Prin această expresie legiuitorul a dorit să incrimineze orice

alte activități, în afara celor enunțate expres în textul de lege, care încalcă

regimul legal al drogurilor.

Astfel, nu se poate susține că activitatea desfășurată de

inculpat nu se circumscrie elementului material al laturii obiective a

infracțiunii prevăzute în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, atâta

timp cât textul de lege, prin sintagma „alte operațiuni privind circulația

drogurilor”, poate include și activitatea infracțională desfășurată de către

inculpat, activitate care încalcă evident regimul legal al drogurilor, motiv

pentru care cererea recurentului de a se dispune achitarea sa, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru

această infracțiune este nefondată.

De altfel, din probele administrate atât în faza de urmărire

penală, cât și de cercetare judecătorească (procese-verbale întocmite de

lucrătorii de poliție judiciară, procese-verbale de depistare a drogurilor,

procese-verbale de ridicare a coletului cu droguri, procesul-verbal de

substituire totală a drogurilor, întocmit de lucrătorii de poliție judiciară,

de investigatorul sub acoperire, procesul-verbal de prindere în flagrant,

declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor asistenți, declarațiile

martorilor cu identitate protejată, adresa și raportul de constatare tehnico-științifică

al Inspectoratului General al Poliției Române, acte procedurale efectuate de

autoritățile competente olandeze, procese-verbale cu notele de redare ale

convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în mod autorizat,

procesul-verbal cu nota de redare a convorbirii audio-video în mediul ambiental

purtată de inculpat cu ocazia flagrantului din 9 februarie 2011) a rezultat

faptul că inculpatul P.S. cunoștea atât conținutul coletului, cât și

activitatea infracțională desfășurată de fratele său.

Deși inculpatul P.S. nu a recunoscut săvârșirea faptelor,

susținând că nu a cunoscut nicio clipă conținutul coletului, declarațiile sale

nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, fiind lipsite de

suport probator.

Pentru a satisface exigențele dispozițiilor art. 69 C. proc. pen., faptele și împrejurările învederate de inculpat în declarațiile sale trebuie să se

regăsească în cea mai mare parte din probe, să aibă un caracter de

repetabilitate.

Așadar, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpatului sunt

simple afirmații, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecințele

penale ale faptelor sale, fiind făcute pro cauza, necoroborându-se cu celelalte

probe administrate.

Dând sens și dispozițiilor art. 3 C. proc. pen., privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, Înalta

Curte de Casație și Justiție a reținut și apreciat numai acele probe care

reflectă adevărul.

Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia

cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de

apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate

influența convingerea bazată pe probe certe.

Faptul că, în cauză, se impune înlăturarea declarației

inculpatului ca nesinceră nu poate reprezenta o încălcare a prezumției de

nevinovăție și nici a principiului egalității armelor în fața instanței,

desprins din conținutul tratatelor internaționale privind drepturile omului.

Inculpatul P.S. cunoștea că în colet se aflau droguri, nereușind

să ofere explicații plauzibile cu privire la conținutul convorbirilor

telefonice interceptate în mod legal în data de 8 februarie 2011, în care se

făceau referiri exprese la coletul ce urma a fi livrat și la suma de plătită în

Iran pentru cele 2 kg. De altfel, în ziua flagrantului, așa cum rezultă din

discuția telefonică dintre cei doi inculpați, a rezultat că inculpatul P.S.

cunoștea că ceea ce făcea era o operațiune ilegală, dovadă fiind starea sa de

agitație și prudență din acele momente. Deși a susținut că această stare s-ar

fi datorat faptului că pașaportul pe care-l avea era fals, în acest caz nu se

justifică o asemenea reacție, întrucât urma să se întâlnească cu un

reprezentant al unei firme de curierat care nu avea mijloacele necesare să constate

caracterul fals al pașaportului său.

Or, dacă inculpatul P.S. nu ar fi cunoscut că pachetul ridicat

conține droguri, nu se explică starea de agitație și cea de vigilență,

respectiv de a verifica dacă este urmărit de autorități după preluarea

coletului.

Deși inculpatul, în ultimul cuvânt, la întrebarea adresată de

președintele completului de judecată, dacă s-a considerat provocat de

investigatorul sub acoperire, a învederat că nu a fost provocat, în motivele de

apel și recurs apărătorul acestuia a vorbit de o activitate de provocare din

partea investigatorului, motiv pentru care reprezentantul parchetului a invocat

cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., arătând că instanța de apel nu s-a pronunțat pe această apărare a inculpatului. În

contextul declarațiilor făcute de către inculpat, în sensul că nu a fost

provocat, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acest motiv este

nefondat, însă, în contextul probator administrat, va analiza și această

critică a inculpatului.

Din declarația dată în fața instanței, când inculpaților li s-a

dat posibilitatea să adreseze personal întrebări investigatorului acoperit,

precum și din modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională nu a

rezultat provocarea inculpaților, investigatorul sub acoperire desfășurând o

activitate legală.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului

(cauza Ludi c Elveției), la baza desemnării investigatorului acoperit au

existat unele rațiuni pentru care inculpatul era bănuit că ar fi un traficant

de droguri, respectiv informații din partea autorității competente din

Aeroportul Internațional Schiphol, Olanda, care au descoperit un colet suspect,

ce conținea cantitatea de 1 kg heroină, ce urma să aibă ca destinație finală

complexul D., stand nr. 101, București, România, destinatar fiind K.P.

În contextul concret al cauzei de față, probele au fost corect

obținute, fără încălcarea prevederilor art. 64 alin. (2) și art. 68 C. proc. pen. (ca urmare a provocării din partea agenților infiltrați). Inculpatul era bănuit de

săvârșirea operațiunilor, iar infracțiunea de trafic de droguri nu a fost

comisă ca urmare a intervenției și acțiunii investigatorului (cauza Teixeira de

Castro c Portugaliei).

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a

statuat că, în special în lupta împotriva traficului de stupefiante, este

esențial să nu se creeze o „intenție criminală” din partea polițiștilor, ci

aceștia să folosească „intenția criminală deja existentă”, iar în cursul

procedurii inculpatul să fi avut posibilitatea să îi interogheze pe polițiști.

Utilizarea metodelor specifice de investigație este admisă în cea mai mare

parte a țărilor membre ale Consiliului Europei, mai ales în cazul

infracțiunilor de criminalitate organizată, însă investigatorii sub acoperire,

ca și colaboratorii lor nu au voie să facă pași concreți pentru luarea

hotărârii infracționale de către cel vizat.

În literatura de specialitate, română și străină, s-a pus

problema de a ști ce înseamnă „provocare polițienească.” Curtea de casație

belgiană a definit provocarea polițienească de o manieră precisă, văzând în ea

un mijloc consistent fie de a da naștere rezoluției infracționale celui care

urmează să execute infracțiunea, fie de a o întări. Se poate vorbi de

provocare, în sensul menționat mai sus, doar dacă sunt îndeplinite unele

condiții, și anume: să fie anterioară comiterii infracțiunii; să existe o

legătură directă sau o legătură cauzală imediată între incitarea funcționarului

de poliție (investigatorului) sau a colaboratorului, a cărui activitate este

supervizată de investigatorul sub acoperire și infracțiunea comisă. În privința

sarcinii probei, s-a subliniat că, în conformitate cu regulile generale

referitoare la probe în materie penală, sarcina probei incumbă părții urmăritoare.

Ca atare, din momentul în care apărarea invocă, în mod plauzibil, existența

unei provocări polițienești, Ministerului Public îi revine sarcina de a dovedi

că procedura a fost regulată. S-a remarcat că apărarea s-ar putea găsi în

dificultatea de a stabili această verosimilitate a provocării, dacă se ține

seama de existența unui dosar confidențial în mâinile procurorului, care

conține informațiile asupra diferitelor faze de punere în aplicare a acestor

metode de investigație (sub acoperire), la care apărarea nu are acces.

Or, în speță, nu rezultă că ar fi existat o astfel de provocare

din partea investigatorilor sub acoperire, D.S. și A.S.; de altfel și

inculpatul a recunoscut că nu a fost provocat de către aceștia.

Față de aceste considerente, este pe deplin dovedită implicarea

inculpatului P.S. în activitatea infracțională, fiind exclusă posibilitatea

achitării inculpatului.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, recursul

inculpatului.