ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.07.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2750/2010

HOTĂRÂRE
07.07.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2750/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

În ședința publică din 07 iulie 2010,

inculpatul T.S., prin apărătorii aleși, a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din O.U.G. nr. 43/2002, cu

modificările ulterioare, în raport de dispozițiile art. 26, art. 27, art. 28

rap. la art. 20 din Constituția României, revizuită precum și în raport de

dispozițiile art. 6 și art. 8 din Convenția europeană centru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În susținerea orală a

excepției precum și în notele depuse la dosarul cauzei, autorul acesteia a

susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de

art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea Curții Constituționale.

Pe fondul cererii s-a

susținut de autorul excepției că prin dispozițiile art. 16 din O.U.G. nr.

43/2002, se dă dreptul procurorului D.N.A. să efectueze activități privind

supravegherea sistemelor informatice, privind conturile bancare ale persoanei

care este bănuită de săvârșirea unei infracțiuni de corupție, fără a cere autorizare

din partea instanței și fără a i se da dreptul persoanei vizate să aibă dreptul

la un recurs. În opinia autorului, prin aceasta se aduce o vătămare gravă

dreptului la apărare, precum și dreptul la un proces echitabil așa cum este

consfințit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin

raportare la art. 64 din C. proc. pen. În realitate, s-au interceptat

convorbirile telefonice și au fost supravegheate mijloacele de comunicare ale

inculpatului, în baza Ordonanței nr. 12 din 26 mai 2009, dată la care acesta

avea doar calitatea de făptuitor, urmărirea penală fiind începută în cauză la

data de 06 noiembrie 2009. Acesta este un alt aspect care susține critica de

neconstituționalitate, în sensul că s-au administrat probe în susținerea acuzațiilor

fără a fi începută urmărirea penală, deci în afara cadrului procesual

reglementat de dispozițiile art. 91 și urm. C. proc. pen.

Analizând cererea

formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor

legale în materie, Curtea de Apel București a constatat că excepția ridicată nu

îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2),

(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale și a fost respinsă cererea de sesizare a Curții

Constituționale.

De către inculpat a

fost criticată această dispoziție, reluând în recurs solicitarea primară, și

anume aceea că se impune admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate mai sus-dezvoltată.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță de recurs într-un astfel de cadru procesual,

reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate

de către una dintre părți, de către procuror sau din oficiu în fața instanțelor

judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei

dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu

soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acesteia.

Din economia

dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că, prealabil

sesizării Curții Constituționale, instanța de judecată în fața căreia a fost

invocată o excepție de neconstituționalitate are obligația de a verifica dacă

excepția este admisibilă în raport de prevederile alin. (1) și (2) anterior

enunțate, precum și față de condiția expres prevăzută de alin. (3) al aceluiași

text de lege, referitoare la constatarea neconstituționalității prevederilor

criticate printr-o decizie anterioară a Curții.

În considerarea

acestei obligații, de către instanța de recurs se apreciază că, Curtea de Apel

a constatat cu deplin temei că excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul

T.S. nu are legătură cu cauza, întrucât acesta invocă neconstituționalitatea

unui text de lege, respectiv, a art. 16 din O.U.G. nr. 43/2002, modificată și

completată, prin care se reglementează măsurile ce pot fi dispuse de procurorii

D.N.A. în situația în care există indicii temeinice cu privire la săvârșirea

unei infracțiuni de corupție, text care nu are aplicabilitate concretă în

speță.

Interceptarea și

înregistrarea convorbirilor telefonice și în mediul ambiental ale inculpatului

T.S. dispusă de procuror în cauză, prin ordonanța nr. 82/P/2009 din 25 mai

2009, cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore, confirmată și prelungită

de instanță pe o perioadă de 28 de zile prin încheierea din 29 mai 2009 a

Curții de Apel Galați, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 91

1

- 91

2

alin. (2) C. proc. pen. și nu pe dispozițiile art. 16 din O.U.G. nr. 43/2002,

astfel cum s-a invocat de autorul excepției.

Practic aspectele

invocate de autorul excepției vizează modalitatea efectivă în care au fost

efectuate interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului T.S.,

aspecte care însă urmează a fi verificate de către instanța de judecată cu

ocazia administrării probatoriilor.

Pentru aceste

considerente, este de apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată de

inculpatul T.S. este inadmisibilă și, în conformitate cu dispozițiile art. 29

din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost corect respinsă cererea de sesizare

a Curții Constituționale, în consecință prezentul recurs fiind respins ca

nefondat pe criteriile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva Încheierii din 7 iulie

2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1585/2/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 iulie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3991/2010
le atacate nu sunt esențiale pentru soluționarea cauzei, neavând legătură cu fondul ei. În consecință, instanța de fond a respins ca inadmisibile excepțiile de neconstituționalitate invocate în loc să se pronunțe doar asupra cererii de sesi
ÎCCJ 2010-01-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 299/2010
tratatele internaționale ratificate de România. 3. Recursul declarat de S.L. Împotriva sentinței Curții de apel a declarat recurs pârâtul S.L., invocând, cu titlu general, dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ., precum și dispozițiile ar
ÎCCJ 2010-10-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4493/2010
pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul I.C. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că din materialul depus de reclamant la do
ÎCCJ 2010-03-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1599/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 2 martie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a
ÎCCJ 2011-11-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5221/2011
ării convorbirilor telefonice de la postul instalat la domiciliul numitului S. (P.) S. consilier la S.G.C.M. Prin măsurile propuse s-a avut în vedere verificarea activității lui „din instituție” dar și „din viața particulară”. Curtea de ape
Sursă