ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2750/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2750/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
În ședința publică din 07 iulie 2010,
inculpatul T.S., prin apărătorii aleși, a invocat excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 din O.U.G. nr. 43/2002, cu
modificările ulterioare, în raport de dispozițiile art. 26, art. 27, art. 28
rap. la art. 20 din Constituția României, revizuită precum și în raport de
dispozițiile art. 6 și art. 8 din Convenția europeană centru apărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În susținerea orală a
excepției precum și în notele depuse la dosarul cauzei, autorul acesteia a
susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prev. de
art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții Constituționale.
Pe fondul cererii s-a
susținut de autorul excepției că prin dispozițiile art. 16 din O.U.G. nr.
43/2002, se dă dreptul procurorului D.N.A. să efectueze activități privind
supravegherea sistemelor informatice, privind conturile bancare ale persoanei
care este bănuită de săvârșirea unei infracțiuni de corupție, fără a cere autorizare
din partea instanței și fără a i se da dreptul persoanei vizate să aibă dreptul
la un recurs. În opinia autorului, prin aceasta se aduce o vătămare gravă
dreptului la apărare, precum și dreptul la un proces echitabil așa cum este
consfințit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin
raportare la art. 64 din C. proc. pen. În realitate, s-au interceptat
convorbirile telefonice și au fost supravegheate mijloacele de comunicare ale
inculpatului, în baza Ordonanței nr. 12 din 26 mai 2009, dată la care acesta
avea doar calitatea de făptuitor, urmărirea penală fiind începută în cauză la
data de 06 noiembrie 2009. Acesta este un alt aspect care susține critica de
neconstituționalitate, în sensul că s-au administrat probe în susținerea acuzațiilor
fără a fi începută urmărirea penală, deci în afara cadrului procesual
reglementat de dispozițiile art. 91 și urm. C. proc. pen.
Analizând cererea
formulată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor
legale în materie, Curtea de Apel București a constatat că excepția ridicată nu
îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1), (2),
(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții
Constituționale și a fost respinsă cererea de sesizare a Curții
Constituționale.
De către inculpat a
fost criticată această dispoziție, reluând în recurs solicitarea primară, și
anume aceea că se impune admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale
cu excepția de neconstituționalitate mai sus-dezvoltată.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, ca instanță de recurs într-un astfel de cadru procesual,
reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate
de către una dintre părți, de către procuror sau din oficiu în fața instanțelor
judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei
dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu
soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul
acesteia.
Din economia
dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, rezultă că, prealabil
sesizării Curții Constituționale, instanța de judecată în fața căreia a fost
invocată o excepție de neconstituționalitate are obligația de a verifica dacă
excepția este admisibilă în raport de prevederile alin. (1) și (2) anterior
enunțate, precum și față de condiția expres prevăzută de alin. (3) al aceluiași
text de lege, referitoare la constatarea neconstituționalității prevederilor
criticate printr-o decizie anterioară a Curții.
În considerarea
acestei obligații, de către instanța de recurs se apreciază că, Curtea de Apel
a constatat cu deplin temei că excepția de neconstituționalitate invocată de inculpatul
T.S. nu are legătură cu cauza, întrucât acesta invocă neconstituționalitatea
unui text de lege, respectiv, a art. 16 din O.U.G. nr. 43/2002, modificată și
completată, prin care se reglementează măsurile ce pot fi dispuse de procurorii
D.N.A. în situația în care există indicii temeinice cu privire la săvârșirea
unei infracțiuni de corupție, text care nu are aplicabilitate concretă în
speță.
Interceptarea și
înregistrarea convorbirilor telefonice și în mediul ambiental ale inculpatului
T.S. dispusă de procuror în cauză, prin ordonanța nr. 82/P/2009 din 25 mai
2009, cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore, confirmată și prelungită
de instanță pe o perioadă de 28 de zile prin încheierea din 29 mai 2009 a
Curții de Apel Galați, s-a întemeiat pe dispozițiile art. 91
1
- 91
2
alin. (2) C. proc. pen. și nu pe dispozițiile art. 16 din O.U.G. nr. 43/2002,
astfel cum s-a invocat de autorul excepției.
Practic aspectele
invocate de autorul excepției vizează modalitatea efectivă în care au fost
efectuate interceptările convorbirilor telefonice ale inculpatului T.S.,
aspecte care însă urmează a fi verificate de către instanța de judecată cu
ocazia administrării probatoriilor.
Pentru aceste
considerente, este de apreciat că excepția de neconstituționalitate invocată de
inculpatul T.S. este inadmisibilă și, în conformitate cu dispozițiile art. 29
din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost corect respinsă cererea de sesizare
a Curții Constituționale, în consecință prezentul recurs fiind respins ca
nefondat pe criteriile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul T.S. împotriva Încheierii din 7 iulie
2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori
și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1585/2/2010.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 21 iulie 2010.