ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4492/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C proc.

civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1.1.

În fapt

Prin cererea înregistrată pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală

la 15 iulie 2010, contestatorii L.F., C.D.N., T.D.C. și O.C.F. au solicitat, în

contradictoriu cu intimații Consiliul Local al mun. Timișoara și Primarul mun. Timișoara,

anularea deciziei civile nr. 9912 din 04 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

În motivarea cererii s-a arătat că instanța

de recurs a conchis în mod eronat că dovedirea inexistenței autorizației de construire

era în sarcina reclamanților, intimatul Consiliul Local al mun. Timișoara trebuind

să dovedească existența acesteia.

Instanța de recurs nu a observat că intimatul-pârât,

refuzând să restituie în natură suprafața de teren, nu a justificat în niciun chip

acest refuz.

Potrivit legilor în vigoare și jurisprudenței

Înaltei Curți de Casație și Justiție, terenul nu a ieșit niciodată din proprietatea

reclamanților deoarece actul prin care aceștia au fost deposedați a fost declarat,

prin lege, abuziv.

Prin nerestituirea suprafeței de 50,4 m.p.,

reclamanții sunt grav prejudiciați.

1.2. În drept

Contestația în anulare a fost întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Consiliul Local al mun. Timișoara a depus

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nelegală

și netemeinică.

Contestația în anulare este inadmisibilă

pentru următoarele considerente:

Fiind o cale extraordinară de atac, contestația

în anulare poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute în lege.

Astfel, art. 317 C. proc. civ., invocat

ca temei de drept, prevede două motive pentru care se poate cere anularea hotărârii

irevocabile: procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina,

nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; hotărârea a fost dată de judecători

cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

La rândul său, art. 318 C. proc. civ. arată

că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea

dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul

sau adrnițându-l numii în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre

motivele de modificare sau de casare.

Contestatorii au invocat apărări care vizează

fondul litigiului, criticile formulate de aceștia neîncadrându-se în niciunul dintre

motivele limitativ prevăzute în art. 317-318 C proc. civ.

Pe cale de consecință, contestația în anulare

va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de contestatorii L.F., C.D.N., T.D.C. și O.C.F. împotriva deciziei

nr. 9912 din 04 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

mai 2011.