ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2411/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6972/2/2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, a solicitat amendarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire cele statuate prin Sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998.

Prin Sentința civilă nr. 3619 din 18 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția perimării, invocată din oficiu și a constatat perimată cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București.

Cererea de recurs.

Împotriva Sentinței civile nr. 3619 din 18 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.

În dezvoltarea motivelor de recurs partea a susținut următoarele:

- instanța de fond a refuzat cu rea credință punerea în executare a Sentinței civile nr. 871 din 23 septembrie 1998, definitivă și învestită cu formulă executorie;

- pretențiile deduse judecății se referă la invocarea autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 871 din 23 septembrie 1998, punerea în executare a acesteia, în procedură de urgență și respectarea dreptului procedural de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil;

- există un principiu de drept conform căruia, între o lege cu caracter general și o lege cu caracter special, ultima este aplicabilă, iar Legea nr. 44/1994 stipulează că veteranii de război își pot cere drepturile oricând. În această situație, instanța de fond avea obligația de a invoca din oficiu autoritatea de lucru judecat și punerea în executare a hotărârii, examinarea excepției perimării fiind de prisos, deoarece drepturile veteranilor de război sunt imprescriptibile. De asemenea, instanța de fond avea obligația să acorde prioritate impunerii supremației art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor expuse în cererea de recurs, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum rezultă din actele dosarului de fond, prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2013, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6972/2/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, amendarea acestuia pentru refuzul nejustificat de a aduce la îndeplinire cele statuate prin Sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a susținut că pretențiile deduse judecății se referă la invocarea autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 871 din 23 septembrie 1998, punerea în executare a acesteia, în procedură de urgență și respectarea dreptului procedural de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil, iar instanța de fond a ignorat aceste aspecte.

Înalta Curte constată că aceste apărări nu pot fi primite atât timp cât, prin sentința civilă supusă cenzurii, instanța de fond s-a pronunțat pe excepție, nu pe fondul cauzei, iar constatarea perimării cererii de chemare în judecată din cauza pendinte nu afectează efectele Sentinței civile nr. 871 din 23 septembrie 1998.

În ceea ce privește constatarea perimării de către prima instanță, Înalta Curte reține că, prin încheierea din data de 16 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea soluționării cauzei înregistrată sub nr. 6972/2/2013 până la soluționarea recursului declarat în Dosarul nr. x/2013 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Această măsură a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor art. 138 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Când unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt înaintea instanțelor de fond, acestea din urmă sunt obligate să suspende judecata până la soluționarea recursului", deoarece din verificările efectuate în programul Ecris, s-a constatat că pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a a fost înregistrat Dosarul nr. x/2013, privind aceleași părți, obiect și cauză.

Prin Sentința civilă nr. 3195 din 22 octombrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea promovată, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004, de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului București, având ca obiect sancționarea pârâtului pentru refuzul de a aduce la îndeplinire Sentința civilă nr. 871 din 23 septembrie 1998 și obligarea la despăgubiri. Prin aceeași sentință au fost respinse și excepțiile lipsei calității procesuale pasive și lipsei de interes.

Având în vedere că Sentința civilă nr. 3195 din 22 octombrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2013 a fost recurată, iar dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea recursului, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 16 decembrie 2013, instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 138 alin. (6) C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 3533 din 30 septembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat recursul declarat de reclamantul A., împotriva Sentinței civile nr. 3195 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

După această dată, reclamantul avea posibilitatea să solicite repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Neprocedând în acest mod, din rațiuni administrative, la data de 18 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus repunerea cauzei pe rol, în vederea discutării excepției de perimare.

Înalta Curte reține că, dispozițiile art. 416 C. proc. civ. statuează în mod expres că:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

Cu privire la cursul perimării, dispozițiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Procedând la verificarea actelor dosarului de fond, Înalta Curte constată că de la data pronunțării Deciziei civile nr. 3533 din 30 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2013 și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea verificării împlinirii termenului de perimare, părțile nu au înregistrat nici o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că datorită stării de pasivitate a părților, cauza a stat în nelucrare mai mult de 6 luni de la data la care aveau posibilitatea să solicite repunerea pe rol a cauzei, în vederea continuării judecății, iar în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, motiv pentru care soluția primei instanțe este corectă.

Temeiul juridic al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. și va menține hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 3619 din 18 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2017.

Procesat de GGC MM