ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 746/2018

Asupra contestație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81/F din 29 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de reabilitare formulată de către petentul A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 12.01.2018 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, sub nr. x/109/2018, cererea de reabilitare judecătorească privind pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată petentului A. prin sentința penala nr. 8 din 14.02.2012 a Curții de Apel Târgu Mureș pronunțată în dosarul nr. x/2008, definitiva prin decizia nr. 88/A a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În motivarea cererii, petentul A. a arătat ca a achitat în întregime cheltuielile la care a fost obligat prin sentința penală, nu a mai săvârșit o alta infracțiune, a avut asigurata existența prin muncă cinstită, a locuit și locuiește în Pitești, str. x nr. 29, județul Argeș și că a avut o comportare în comunitate și în raporturile cu autoritățile, fiind invocate, în drept, dispozițiile art. 166 C. pen.

În susținerea cererii, petentul a depus în copie minuta sentinței penale nr. 8 din 14.02.2012 a Curții de Apel Târgu Mureș pronunțată în dosarul nr. x/2008 și a deciziei nr. 88/A a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

La termenul de judecata din 1.02.2018, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Argeș, față de dispozițiile art. 529 C. proc. pen. și a solicitat declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești.

Prin sentința penală nr. 31 din 01.02.2018, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetentei materiale și, în baza art. 50 C. proc. pen., a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, cu motivarea că petentul a fost condamnat în primă instanță de Curtea de Apel Târgu Mureș, așa încât, competența de soluționare a cauzei revine, conform art. 529 C. proc. pen., Curții de Apel Pitești - instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

La Curtea de Apel Pitești cauza a fost înregistrată la data de 21 februarie 2018, iar înscrisurile au fost completate cu cele depuse la filele 11-273, 280, iar instanța a solicitat relații de la locul de detenție cu privire la data liberării condiționate a condamnatului și restul de pedeapsă rămas neexecutat, sens în care s-a transmis adresa nr. L60484/PMAG din 11.04.2018.

Conform sentinței penale nr. 8 din 14.02.2012 a Curții de Apel Târgu Mureș pronunțată în dosarul nr. x/2008, definitivă prin decizia nr. 88/A a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în condițiile art. 57 C. pen.(1969), pentru săvârșirea unor infracțiuni concurente, fiind emis mandatul de executare nr. 25 din 14.04.2014, din care s-a liberat condiționat la data de 18.02.2015, având un rest neexecutat de 372 de zile.

Având în vedere că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele cumulative prevăzute de art. 166 - 168 C. pen., în contextul în care nu s-a împlinit termenul de reabilitare judecătorească, respectiv de 4 ani calculat de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, respectiv 24.02.2016, chiar dacă petentul a achitat despăgubirile civile și cheltuielile judiciare la plata cărora a fost obligat, fiind cunoscut cu o conduită corespunzătoare în colectivitate, potrivit 166-170 C. pen. raportat la art. 529-537 C. proc. pen., Curtea a respins cererea de reabilitare judecătorească, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație petentul A., personal, fără a motiva calea de atac promovată și fără a se prezenta la termenul fixat pentru soluționarea cauzei.

Examinând contestația formulată de petentul A., în raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând termenele de reabilitare judecătorească, art. 166 C. pen. stabilește în alin. (1) lit. a) că persoana condamnată poate fi reabilitată, la cerere, de instanță, după împlinirea termenului de 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, dar care nu depășește 5 ani, pentru ca, în art. 167 alin. (1) C. pen. să se arate că termenele prevăzute în art. 165 și art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris.

În ceea ce privește condițiile reabilitării judecătorești, art. 168 C. pen. stabilește că cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întrunește următoarele condiții: a) nu a săvârșit o altă infracțiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166; b) a achitat integral cheltuielile de judecată și și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 532 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și fond când a fost introdusă înainte de termenul legal.

Având în vedere situația juridică a petentului și prevederile legale menționate, Înalta Curte constată că, deși este îndeplinită condiția referitoare la achitarea integrală de către persoana condamnată a cheltuielilor judiciare și a despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat, fiind cunoscut cu o conduită corespunzătoare în colectivitate, nu este întrunită cerința privind termenul de introducere a cererii de reabilitare.

Astfel, se constată că termenul de reabilitare judecătorească pentru petent urmează a se împlini la 23 februarie 2020 în condițiile în care acesta este de 4 ani și curge de la 24 februarie 2016 (dată la care se consideră executată pedeapsa închisorii de 3 ani, având în vedere că a fost liberat condiționat la 18 februarie 2015, având un rest neexecutat de 372 de zile).

Prin urmare, întrucât, în prezent, termenul de reabilitare judecătorească nu s-a împlinit, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, judecătorul fondului a respins cererea de reabilitare formulată de petentul A., aceasta fiind introdusă înainte de termenul legal de 4 ani prevăzut de dispozițiile art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425<SUP>1 </SUP>alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 81/F din 29 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018, și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 81/F din 29 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 13 septembrie 2018.