ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3748/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19.06.2015, reclamanta S.C. A. S.A. Botoșani a solicitat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 05 iunie 2015 emise de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Infrastructură Mare-Autoritatea de Management Programul Operațional Sectorial Mediu, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru soluționarea cererii de suspendare, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauțiuni în cuantum de 300.000 RON, conform dispozițiilor instanței.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 153 din 7 septembrie 2015, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, și a dispus restituirea cauțiunii, apreciind, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamata S.C. A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 05 iunie 2015 emise de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-AMPOS Mediu, apreciind că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

A apreciat recurenta, în esență, că instanța de fond nu a analizat susținerile sale în ceea ce privește condiția cazului bine justificat, referitoare la regularitatea procedurii administrative sau a dimensiunii formale a actului administrativ, cât și a motivelor de țin de fondul raportului de drept administrativ, de legalitatea substanțială a actului supus evaluării.

Astfel, există indicii că actul contestat a fost emis cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept substanțial aplicabile, pentru că abaterile pentru care a fost sancționată nu se regăsesc în prevederile legale, nu s-a dovedit că inacțiunea sa este legată de săvârșirea abaterilor prevăzute în H.G. nr. 519/2014.

De asemenea, este inadmisibil pe calea unui control ulterior să se verifice aspecte ce au fost analizate de o autoritate administrativ-jurisdicțională cât și de o instanță judecătorească, pentru că rezultatul procedurii prin care a fost declarat câștigător ofertantul S.C. B. S.R.L. a fost contestat la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor de către Asocierea S.C. C. SRL-SC D. SRL-SC E. SRL-SC F. S.A., de către S.C. G. S.R.L. și de către S.C. H. S.R.L., iar, prin Decizia nr. 1566/C4/1578,1591,1592 din data de 27.05.2014, CNSAS a respins contestațiile. Împotriva deciziei CNSAS s-a formulat plângere la Curtea de Apel Suceava, care a fost respinsă prin Decizia nr. 6548 din 7 august 2014, ca nefondată.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, recurenta a apreciat că, deși la momentul formulării cererii de suspendare, nu fuseseră solicitate la rambursare cheltuieli aferente contractului, este de necontestat că aceste cheltuieli urmează a fi solicitate.

A menționat că, în luna aprilie 2015, a înregistrat încasări totale de 13.816.588,18 RON și a efectuat plăți totale în sumă de 13.747.799,55 RON. Astfel, executarea sumei de 14.540.646,54 RON ar conduce la poprirea conturilor și, implicit, la imposibilitatea achitării ratelor lunare reprezentând creanțele bugetare restante eșalonate și nu ar mai putea să-și continue activitatea, cu consecința încetării contractelor individuale de muncă a celor 475 de salariați.

De asemenea, este singurul furnizor al serviciilor de alimentare cu apă și canalizare din județul Botoșani.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 octombrie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată.

3.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Reclamanta S.C. A. S.A. Botoșani a solicitat suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 05 iunie 2015 emise de pârâtul Ministerul Fondurilor Europene-Direcția Generală Infrastructură Mare-Autoritatea de Management Programul Operațional Sectorial Mediu, până la pronunțarea instanței de fond.

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, fiind executoriu din oficiu.

Astfel, suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate).

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Altfel spus, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Analiza cazului bine justificat trebuie să se limiteze la o cercetare a aparenței dreptului, pentru că, în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare, nu este permisă prejudecarea fondului.

Legea nu face distincție între motivele de nelegalitate substanțială, de drept material, și cele de nelegalitate procedurală, esențial fiind, însă, ca nelegalitatea să fie evidentă, să poată fi decelată cu ușurință la nivelul aparențelor, fără o cercetare aprofundată a cauzei.

Or, în cauză, recurenta a invocat, ca împrejurări de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut, tocmai criticile de nelegalitate care vizează actul contestat -aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept substanțial aplicabile, a veridicității unor documente prezentate -, aspecte care ar urma să fie analizate de instanța învestită cu cererea de anulare a actului administrativ fiscal atacat.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși contestația/cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, vădita nemotivare a actului administrativ, modificarea semnificativă a actului administrativ în calea recursului administrativ etc.

Nu în ultimul rând, se reține că reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat suspendarea executării notei de constatare a neregulilor până la pronunțarea instanței de fond, invocând ca temei legal prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din informațiile furnizate de sistemul informatic ECRIS, se constată că, prin sentința nr. 28 din 16 februarie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal din Dosar nr. x/2015, s-a respins acțiunea reclamantei S.C. A. de anulare și suspendare a Notei de constatare și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 05 iunie 2015, ca inadmisibilă.

Astfel, cererea de anulare a deciziei de impunere fiindu-i respinsă, prevederile art. 15 alin. (4) din lege nu-i sunt aplicabile.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, nu era îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate, nemaimpuându-se analiza motivelor de recurs privind condiția prevenirii pagubei iminente.

3.3. Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare ale hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de S.C. A. S.A. Botoșani împotriva sentinței nr. 153 din 7 septembrie 2015 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2017.