ÎCCJ, decizie (scj.ro #85590)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85590) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Nepredarea
metalelor prețioase. Operațiuni interzise cu mijloace de plată străine.
Abrogare.neconstituționalitate. Lege penală mai favorabilă
1.
Prevederile Decretului nr.244/1978 sunt abrogate implicit ca urmare a
Decretului-lege nr.54/1990 și a Legii nr.31/1990, precum și a art.41 din
Constituție. Totodată, prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.190
/2000
,
Decretul nr.244/1978 a fost abrogat expres; faptul că, ulterior,
prin Ordonamnța de urgență a Guvernului nr.295/2000 aplicarea ordonanței
menționate a fost suspendată este irelevant în cazul faptelor ce nu au fost
definitiv judecate înaintea adoptării ordonanței de abrogare, deoarece aceasta
își produce efectele în temeiul art.13 C.pen., ordonanța constituind legea mai
favorabilă în atare situație. Suspendarea celei dintâi ordonanțe, echivalentă
cu o reincriminare, ar fi incidentă numai pentru fapte săvârșite ulterior
intrării în vigoare a suspendării dacă nu opera și abrogarea implicită menționată.
2.
Prevederile art.41 raportat la art.39 din Decretul nr.210/1960, referitoare la
operațiuni ilicite de schimb valutar efectuate de cetățeni străini sunt
constatate ca fiind neconstituționale potrivit deciziei nr.66/1996 a
Curții Constituționale și contravin, totodată, principiului nediscriminării
prevăzut în Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale.
Completul de 9 judecători, decizia nr.110
din 7 octombrie 2002
În urma rejudecării în recurs, inculpații J.F. și F.J., între altele, au fost
achitați pentru infracțiunile prevăzute în art.41 raportat la art.39 din
Decretul nr.210/1960 și condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute
în art.50 și 67 din Decretul nr.244/1978 raportat la art.37 alin.1 și 3 din
Decretul nr.210/1960.
Prin decizia nr.2618 din 22 mai 2001, Curtea Supremă de Justiție, Secția
penală, care a judecat ultimul recurs declarat în cauză, s-a motivat că
fapta
inculpaților
,
de a
fi
efectuat
schimburi
valutare
importante
,
într
-o
perioadă
în
care
aveau
calitatea
de
persoane
străine
cu
viză
temporară
pentru
afaceri
,
iar
nu
de
rezidenți
,
cum
greșit
s-a
reținut
de
prima
instanță
,
constituie
infracțiunea
prevăzută
în
art.41
raportat
la art.39 din
Decretul
nr.210/1960,
aceste
texte
de
lege
neputând
fi
considerate abrogate
prin
art.150 din
Constituție
.
S-a
arătat
, de
asemenea
,
că
este
nefondat
motivul
de recurs
prin
care
s-a
susținut
că
fapta
prevăzută
în
art.50
raportat
la art.67 din
Decretul
nr.244/1978,
raportat
la
art.37 alin.1
și
3 din
Decretul
nr.210/1960 a
fost
dezincriminată
,
motivându
-se
că
prin
Decretul
nr.9/1989
nu
s-a
abrogat
, implicit,
Decretul
nr.244/1978,
ci
numai
art.37 din
Decretul
nr.210/1960 la care,
prin
art.50 din
Decretul
nr.244/1978, se face
trimitere
exclusiv
cu
privire
la
limitele
de
pedeapsă
,
astfel
că
soluția
de
condamnare
pentru
nepredarea
celor
16
ducați
mari
austrieci
din
aur
este
corectă
.
Impotriva
acestei
decizii
s-a
declarat
recurs
în
anulare
, cu
motivarea
,
între
altele
,
că
prevederile
art.50
lit.a
din
Decretul
nr.244/1978 au
fost
abrogate, implicit, ca
urmare
a
instituirii
,
prin
art.41 din
Constituție
, a
principiului
garantării
și
ocrotirii
în
mod
egal
a
proprietății
private,
precum
și
ca
urmare
a
adoptării
Decretului-Lege
nr.54/1990
și
a
Legii
nr.31/1990,
fiind
apoi
abrogate
expres
prin
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr.190 din 9
noiembrie
2000,
și
că
,
în
raport
cu
decizia
Curții
Constituționale
nr.66 din 16
aprilie
1998,
instanța
de recurs a
condamnat
greșit
pe
inculpați
pentru
infracțiunea
incriminată
prin
Decretul
nr.210/1960.
Recursul
în
anulare
este
fondat
.
In
adevăr
,
în
condițiile
deținerii
de
către
stat a
monopolului
asupra
operațiilor
cu
metale
și
pietre
prețioane
,
prin
art.50
lit.a
din
Decretul
nr.244/1978
s-a
prevăzut
că
nepredarea
metalelor
prețioase
,
în
cazurile
și
termenele
prevăzute
de
lege
constituie
infracțiune
.
Așa
cum s-a
subliniat
în
recursul
în
anulare
,
pe
lângă
că
dispozițiile
din
Decretul
nr.244/1978
sunt
implicit abrogate, ca
urmare
a
instituirii
,
prin
art.41 din
Constituție
,
a
principiului
garantării
și
ocrotirii
dreptului
de
proprietate
în
mod
egal
,
indiferent
de titular,
precum
și
a
neindicării
operațiilor
cu
metale
și
pietre
prețioase
printre
activitățile
private considerate
interzise
prin
Decretul-lege
nr.54/1990
și
Legea
nr.31/1990,
mai
trebuie
avut
în
vedere
că
decretul
respectiv
a
fost
abrogat
expres
prin
art.36 din
Ordonanța
de
Urgență
a
Guvernului
nr.190 din 9
noiembrie
2000.
Dispoziția
ulterioară
, din
Ordonanța
de
urgență
a
Guvernului
nr.295/2000, de
suspendare
a
aplicării
Ordonanței
de
urgență
a
Guvernului
nr.190/2000
nu
putea
împiedica
instanța
de recurs
să
se
conformeze
prevederilor
art.13
alin.1 din
Codul
penal,
potrivit
cărora
în
cazul
în
care de la
săvârșirea
infracțiunii
până
la
judecarea
definitivă
a
cauzei
au
intervenit
una
sau
mai
multe
legi
penale
, se
aplică
legea
cea
mai
favorabilă
.
Așa
fiind
,
instanța
de recurs
trebuia
să
dispună
,
în
baza
art.11 pct.2
lit.a
raportat
la art.10
lit.b
C.pr.pen
.,
achitarea
inculpaților
pentru
săvârșirea
infracțiunii
prevăzute
în
art.50
lit.a
raportat
la art.67 din
Decretul
nr.244/1978,
raportat
la art.37 alin.1
și
3 din
Decretul
nr.210/1960.
În
legătură
cu
condamnarea
inculpaților
pentru
săvârșirea
infracțiunii
prevăzute
în
art.41
raportat
la art.39 din
Decretul
nr.210/1960,
este
de
observat
că
,
prin
decizia
nr.66 din 16
aprilie
1998,
Curtea
Constituțională
a
constatat
că
dispozițiile
de
încriminare
a
acestei
infracțiuni
sunt
abrogate
potrivit
art.150
alin.1 din
Constituție
.
Neținând
seama
de
această
decizie
,
adoptată
în
conformitate
cu
drepturile
recunoscute
,
prin
art.18 alin.1 din
Constituție
,
cetățenilor
străini
și
apatrizilor
care
locuiesc
în
România
,
precum
și
cu
principiul
legalității
și
nediscriminării
consacrat
în
art.14 din
Convenția
pentru
Apărarea
Drepturilor
Omului
și
a
Libertăților
Fundamentale
,
instanța
de
recurs a
condamnat
pe
inculpați
pentru
săvârșirea
acestei
infracțiuni
,
în
loc
să
dispună
achitarea
în
baza
art.11 pct.2
lit.a
raportat
la art.10
lit.b
C.proc.pen
.
În
consecință
recursul
în
anulare
a
fost
admis
și
s-a
dispus
achitarea
inculpaților
conform
considerentelor
ce
preced
.