ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 955/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din ședința camerei de consiliu de la 2 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/86/2016/a6 de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare a doamnelor judecător A., B. și C., membre ale completului de judecată C I Civil., învestit cu soluționarea recursului ce formează obiectul Dosarului nr. x/86/2016. Împotriva acestei încheieri, petentul a formulat recurs, ce a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 ianuarie 2018. În ședința publică de la termenul din 22 martie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (2) C. proc.

civ. "încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul." Așadar, încheierea de respingere a cererii de recuzare are, din punctul de vedere ai căilor de atac, același regim juridic ca și hotărârea asupra fondului. În speță, prin încheierea recurată, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul D. în cadrul Dosarului nr. x/86/2016, având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva a două încheieri pronunțate asupra unor cereri de recuzare (încheierile din 02.06-2016, 08.09.2016) și împotriva unei încheieri prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părților (încheierea din 09.09.2016), pronunțate de Tribunalul Suceava, fondul cauzei fiind așadar o hotărâre irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ. Prin urmare, coroborând textele legale anterior menționate, întrucât în cauză hotărârea ce s-a pronunțat în soluționarea recursului are caracter irevocabil, reiese că și încheierea prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul D. este irevocabilă, nefiind susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului. Principiul legalității căilor de atac, prevăzut de dispozițiile art. 129 din Constituție, presupune făptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motîv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea din data de 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac. Pentru considerentele expuse, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează al respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul D. împotriva încheierii din 2 noiembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/86/2016/a6. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2018.