ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1019/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată de petentul A. în dosarul nr. x/2016, având ca obiect soluționarea recursului declarat de aceeași parte împotriva încheierii nr. 358 din data de 8 septembrie 2016 și a încheierii din data de 9 septembrie 2016 pronunțate de Tribunalul Suceava.

Împotriva acestei încheieri, petentul a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 17 noiembrie 2017.

Analizând cererea de recurs sub aspectul admisibilității sale, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Așadar, încheierea de respingere a cererii de recuzare are, din punctul de vedere al căilor de atac, același regim juridic ca și hotărârea ce urmează a se pronunța asupra fondului.

În speță, prin încheierea recurată s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect soluționarea unui recurs, fondul cauzei fiind așadar o hotărâre irevocabilă, în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Coroborând textele legale anterior menționate și constatând că hotărârea pronunțată în soluționarea recursului are caracter irevocabil, reiese că și încheierea prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată în recurs este irevocabilă, nefiind susceptibilă de exercițiul căii extraordinare de atac a recursului. Cu atât mai mult, această încheiere nu ar avea deschisă separat cale de atac, ci numai odată cu fondul și doar în ipoteza în care fondul cauzei ar fi susceptibil de vreo cale de atac.

Principiul legalității căilor de atac prevăzut de dispozițiile art. 129 din Constituție, presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea din data de 6 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

Pentru considerentele expuse, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 6 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2018.