ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 985/2020

Ședința publică din data de 28 mai 2020

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin încheierea nr. 93 din 6 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de recuzare formulată de petentul A. privind recuzarea completului de judecată C2Rciv, învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Suceava.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A..

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 34 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Calea de atac a recursului a fost exercitată, în speță, împotriva unei încheieri pronunțate într-un dosar având ca obiect recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din camera de consiliu nr. 315 din 7 septembrie 2018 a Tribunalului Suceava, în dosarul nr. x/2009.

Astfel, din interpretarea textului procedural mai sus menționat, rezultă că încheierea atacată nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, fiind pronunțată într-un dosar de recurs, ce se soluționează printr-o hotărâre irevocabilă conform art. 377 alin. (2), pct. 4 C. proc. civ.

Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, încheierea de ședință din 6 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință nr. 93 din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2020.