ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1018/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 112 din data de 6 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 269 din data de 2 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, hotărârea pronunțată fiind irevocabilă.

Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 17 noiembrie 2017.

Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, calea de atac a recursului a fost exercitată împotriva unei decizii prin care a fost respins, ca nefondat, un alt recurs declarat de aceeași parte împotriva încheierii nr. 269 din data de 2 iunie 2016 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă, hotărâre ce are în puterea legii caracter irevocabil.

Potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Coroborând textele legale mai sus menționate, reiese că decizia atacată în prezenta cauză, pronunțată în soluționarea unui alt recurs, nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al acestei căi de atac, având caracter irevocabil.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică ce reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.

Dreptul de a folosi o cale de atac este unic și se epuizează chiar prin exercițiul său, motiv pentru care calea de atac a recursului poate fi exercitată împotriva unei hotărâri numai o singură dată, o parte neputându-se judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 112 din data de 6 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În consecință, recursul formulat în cauză fiind inadmisibil, Înalta Curte urmează a-l respinge în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva deciziei civile nr. 112 din data de 6 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2018.