ÎCCJ, decizie (scj.ro #82399)

Daune materiale solicitate de soția victimei erorii judiciare Cuprins pe materii : Drept civil. Răspundere civilă delictuală. Răspunderea statului pentru erori judiciare. Daune materiale solicitate pentru soția reclamantului, victimă a unei erori judiciare Index alfabetic : Drept civil - Răspundere civilă delictuală - Răspunderea statului pentru erori judiciare - Daune materiale solicitate pentru soția victimei erorii judiciare C. proc. pen . art. 504 și urm. În temeiul art. 505 alin. (1) C. proc. pen., soția victimei erorii judiciare – prin arestarea preventivă pe nedrept – are dreptul la daune materiale constând în diferența dintre salariul ce a avut și pensia pentru invaliditatea ce i-a fost creată datorită arestării preventive pe nedrept a soțului.

Î.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 204 din 20 ianuarie 2004 Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin recursurile declarate împotriva deciziei nr. 24 din 27 ianuarie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au susținut, printre alte critici – în legătură cu daune morale acordate victimei erorii judiciare, – că nelegal statul a fost obligat să plătească 23.967.120 de lei, cu titlu de daune materiale, constând în diferența dintre salariul pe care l-a avut soția victimei și pensia pentru invaliditate de gradul II ce i s-a provocat de situația soțului. În esență, prin recursurile menționate, s-a susținut că drepturile materiale, acordate de instanța de apel, nu se justifică, întrucât nu există raport de cauzalitate între arestarea preventivă a soțului (în perioada 6 iunie 1996 – 20 iulie 1996) și îmbolnăvirea ulterioară a soției.

Motivele de recurs nu sunt fondate. Instanța de apel în mod temeinic și legal a soluționat capătul de cerere privitor la daunele materiale care i-au fost cauzate soției reclamantului, în sensul că au făcut o corectă aplicare a principiilor care stau la baza erorilor săvârșite în procesele penale, potrivit cărora compensarea trebuie să fie integrală și efectivă, cuprinzând atât pierderea suferită cât și beneficiul nerealizat. În limita principiilor enunțate, s-a stabilit că soția reclamantului este îndreptățită la despăgubiri materiale în cuantum de 23.967.120 de lei ce reprezintă diferența dintre pensia soției reclamantului, de 766.000 lei – pensionar gr. II – și salariul avut anterior pensionării – 1.250.000 lei pe care l-ar fi încasat dacă n-ar fi fost nevoită să se pensioneze din cauza suferințelor fizice și psihice îndurate de pe urma arestării nelegale a reclamantului.

Trauma psihică ce i-a fost creată reclamantului prin arestarea sa ilegală s-a răsfrânt negativ și asupra soției acestuia. Așa se face că soția reclamantului a fost nevoită să se pensioneze (gr. II) din cauza traumei psihice suferite. Deci, există legătură de cauzalitate între trauma fizică creată reclamantului și pensionarea soției sale.