ÎCCJ, decizie (scj.ro #82432)

Daune morale solicitate în baza art. 504 C. proc.

pen., de victima unei condamnări eronate la o pedeapsă privativă de libertate

Cuprins

pe materii

: Drept civil. Obligații. Arestare și condamnare la pedeapsă

privativă de libertate eronate. Prejudiciu nepatrimonial. Răspunderea statului

Index

alfabetic

:

-

Arestare eronată

-

Condamnare eronată

-

Prejudiciu nepatrimonial

-

Daune morale

-

Răspunderea

statului

C.civ. : art. 998 și

urm.

C.proc.pen.: art. 504

și urm.

La stabilirea cuantumului

daunelor morale se iau în considerare și consecințele, traumatizante,

determinate, după înlăturarea condamnării eronate, de dificultățile

reintegrării sociale, datorită antecedentelor, nivelul scăzut al studiilor sau

lipsa de calificare profesională.

I.C.C.J.,

secția civilă, decizia nr. 2293 din 19 martie 2004

Prin sentința civilă  nr. 730 pronuntată  de sectia

civilă a Tribunalului Cluj  la 20 noiembrie 2002  a fost admisă în

parte actiunea formulată de F.D.F.  împotriva Statului Român reprezentat

de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice

Cluj, pârâtul fiind obligat să îi plătească reclamantului 606 milioane de lei

cu titlu de despăgubiri.

Apelul făcut de pârât a fost respins  prin decizia civilă nr. 74

pronuntată de  Curtea de Apel, sectia civilă, la 18 aprilie 2003.

Instanta de fond si cea de apel au avut în vedere că în perioada 30

ianuarie 1995 - 29 noiembrie 1995 reclamantul s-a aflat în executarea unei

pedepse privative de libertate care i-a fost aplicată prin sentinta penală nr.

1006 din 23 mai 1995 a Judecătoriei Cluj Napoca, în sarcina sa retinându-se

infractiunea de furt calificat în dauna avutului privat prevăzută  de

art.  208 alin. (1),  art. 209 lit. e) si g) C. pen.

Totodată, s-a relevat că,  ulterior, reclamantul a fost achitat,

constatându-se că infractiunea amintită fusese  săvârsită de o altă

persoană.

În  acest context, cele două instante au conchis că,

potrivit prevederilor art 504-505 C. proc. pen. si art. 998 C. civ.,

reclamantul este îndreptățit să pretindă câte 2 milioane de lei  pentru

fiecare dintre cele 303 zile de detentie, apreciindu-se că aceasta reprezinta o

modalitate echitabilă de  despagubire a  sa  pentru suferintele

de ordin psihic si moral datorate  lipsirii sale de  libertate.

Statului Român, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin

Directia Generala a Finantelor Publice Cluj, a declarat  recurs.

În motivarea  recursului,   întemeiat pe dispozitiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., s-a sustinut, în esentă, că hotărârile  pronuntate

în cauză contravin cerințelor art. 504 C. proc. pen. si sunt prin urmare

criticabile deoarece : reclamantul nu a reusit să contureze dimensiunea

suferintelor cât si întinderea prejudiciilor morale la care a fost supus în

vederea stabilirii echivalentului valoric;  instantele de fond si de

apel  au stabilit în mod arbitrar cuantumul sumei cuvenite cu titlu de

despăgubiri deoarece nu au tinut seama de probatoriul administrat precum si de

persoana intimatului cu antecedente penale, nivelul scăzut al studiilor, fără

calificare profesională; în raport cu aceste date ale speței reclamantul ar

benmeficia de o îmbogatire fără justă cauză.

Recursul este nefondat.

Curte are în vedere că libertatea individuala  constituie o

valoare socială de prim rang  consacrata atât prin tratate

internationale  cât si prin reglemenrari interne - constitutionale si

legale.

Așa fiind, se prezumă că lipsirea nelegală de libertate a unei persoane este

de  natură a-i aduce acesteia un prejudiciu  moral.

În speță, reclamantul nu a evocat însă numai această prezumtie, iar

depozitia  martorului I.P.B. a confirmat pe deplin gravele traume de ordin

moral suferite de acesta  în urma condamnării penale si a perioadei de

detentie.

Prin urmare, este nefondată  critica  formulată de recurent

referitoare la  lipsa de suport probatoriu a  actiunii.

Stabilirea de către instante a  cuantumului

despăgubirilor  echivalente  unui prejudiciu  nepatrimonial

implică  de regulă  și o operațiune de estimare.

O astfel de estimare s-a făcut si  în  speță, însă ea nu a avut

caracter arbitrariu, asa cum se sustine de către recurent,

efectuându-se  în raport cu anumite criterii obiective,  ca de

exemplu  vârsta reclamantului și  consecințele  pe care

condamnarea  le-a avut  asupra statutului său  social.

Afirmațiile recurentului potrivit cărora antecedentele penale, nivelul scazut

al studiilor sau lipsa de calificare profesională ale reclamantului ar trebui

să ducă la o diminuare a cuantumului despăgubirilor  sunt lipsite de

suport legal  sau logic.

În speță, acesti factori au fost evocati de instante care au subliniat că

datorita lor reclamantul avea deja dificultăți de integrare socială și

că,  deci, condamnarea nedreapta si detentia care i-a urmat au fost

cu atât mai traumatizante  în cazul său.

Considerentele deja expuse demonstrează că valoare despăgubiri

lor a fost corect stabilită,  sens în care se impune a fi înlăturată

si critica referitoare la pretinsa îmbogățire fără just temei de care ar fi

beneficiat reclamantul.

Așa fiind, Curtea  a respins recursul ca nefondat.