ÎCCJ, decizie (scj.ro #82432)

Daune morale solicitate în baza art. 504 C. proc. pen., de victima unei condamnări eronate la o pedeapsă privativă de libertate Cuprins pe materii : Drept civil. Obligații. Arestare și condamnare la pedeapsă privativă de libertate eronate. Prejudiciu nepatrimonial. Răspunderea statului Index alfabetic : - Arestare eronată - Condamnare eronată - Prejudiciu nepatrimonial - Daune morale - Răspunderea statului C.civ. : art. 998 și urm. C.proc.pen.: art. 504 și urm. La stabilirea cuantumului daunelor morale se iau în considerare și consecințele, traumatizante, determinate, după înlăturarea condamnării eronate, de dificultățile reintegrării sociale, datorită antecedentelor, nivelul scăzut al studiilor sau lipsa de calificare profesională.

I.C.C.J., secția civilă, decizia nr. 2293 din 19 martie 2004 Prin sentința civilă nr. 730 pronuntată de sectia civilă a Tribunalului Cluj la 20 noiembrie 2002 a fost admisă în parte actiunea formulată de F.D.F. împotriva Statului Român reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Cluj, pârâtul fiind obligat să îi plătească reclamantului 606 milioane de lei cu titlu de despăgubiri. Apelul făcut de pârât a fost respins prin decizia civilă nr. 74 pronuntată de Curtea de Apel, sectia civilă, la 18 aprilie 2003. Instanta de fond si cea de apel au avut în vedere că în perioada 30 ianuarie 1995 - 29 noiembrie 1995 reclamantul s-a aflat în executarea unei pedepse privative de libertate care i-a fost aplicată prin sentinta penală nr. 1006 din 23 mai 1995 a Judecătoriei Cluj Napoca, în sarcina sa retinându-se infractiunea de furt calificat în dauna avutului privat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) si g) C. pen.

Totodată, s-a relevat că, ulterior, reclamantul a fost achitat, constatându-se că infractiunea amintită fusese săvârsită de o altă persoană. În acest context, cele două instante au conchis că, potrivit prevederilor art 504-505 C. proc. pen. si art. 998 C. civ., reclamantul este îndreptățit să pretindă câte 2 milioane de lei pentru fiecare dintre cele 303 zile de detentie, apreciindu-se că aceasta reprezinta o modalitate echitabilă de despagubire a sa pentru suferintele de ordin psihic si moral datorate lipsirii sale de libertate. Statului Român, reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice Cluj, a declarat recurs. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., s-a sustinut, în esentă, că hotărârile pronuntate în cauză contravin cerințelor art. 504 C. proc. pen. si sunt prin urmare criticabile deoarece : reclamantul nu a reusit să contureze dimensiunea suferintelor cât si întinderea prejudiciilor morale la care a fost supus în vederea stabilirii echivalentului valoric; instantele de fond si de apel au stabilit în mod arbitrar cuantumul sumei cuvenite cu titlu de despăgubiri deoarece nu au tinut seama de probatoriul administrat precum si de persoana intimatului cu antecedente penale, nivelul scăzut al studiilor, fără calificare profesională; în raport cu aceste date ale speței reclamantul ar benmeficia de o îmbogatire fără justă cauză. Recursul este nefondat.

Curte are în vedere că libertatea individuala constituie o valoare socială de prim rang consacrata atât prin tratate internationale cât si prin reglemenrari interne - constitutionale si legale. Așa fiind, se prezumă că lipsirea nelegală de libertate a unei persoane este de natură a-i aduce acesteia un prejudiciu moral. În speță, reclamantul nu a evocat însă numai această prezumtie, iar depozitia martorului I.P.B. a confirmat pe deplin gravele traume de ordin moral suferite de acesta în urma condamnării penale si a perioadei de detentie. Prin urmare, este nefondată critica formulată de recurent referitoare la lipsa de suport probatoriu a actiunii. Stabilirea de către instante a cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial implică de regulă și o operațiune de estimare.

O astfel de estimare s-a făcut si în speță, însă ea nu a avut caracter arbitrariu, asa cum se sustine de către recurent, efectuându-se în raport cu anumite criterii obiective, ca de exemplu vârsta reclamantului și consecințele pe care condamnarea le-a avut asupra statutului său social. Afirmațiile recurentului potrivit cărora antecedentele penale, nivelul scazut al studiilor sau lipsa de calificare profesională ale reclamantului ar trebui să ducă la o diminuare a cuantumului despăgubirilor sunt lipsite de suport legal sau logic. În speță, acesti factori au fost evocati de instante care au subliniat că datorita lor reclamantul avea deja dificultăți de integrare socială și că, deci, condamnarea nedreapta si detentia care i-a urmat au fost cu atât mai traumatizante în cazul său.

Considerentele deja expuse demonstrează că valoare despăgubiri lor a fost corect stabilită, sens în care se impune a fi înlăturată si critica referitoare la pretinsa îmbogățire fără just temei de care ar fi beneficiat reclamantul. Așa fiind, Curtea a respins recursul ca nefondat.