ÎCCJ, decizie (scj.ro #82707)

Daune

materiale și daune morale. Art. 504 C.proc.civ.

În cazul victimei unei erori judiciare,

prin arestare și condamnare la o pedeapsăî privativă de libertate - după care a

fost achitat – se pot pretinde daune morale al căror cuantum se stabilește prin

aproximare, instanța urmând să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi

consecințele negative suferite de cel în cauză, pe plan fizic și psihic,

importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost  lezate aceste

valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Secția civilă, decizia nr.4790 din 18

noiembrie 2003

Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr.45 din 26.11.2002, a respins

acțiunea civilă formulată de către reclamantul O.A., de obligare a

Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru daune morale,

produse în urma unei greșite condamnări penale.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs reclamantul.

Recursul este fondat.

Potrivit art.504 alin.1 C.proc.pen. orice persoană care a fost condamnată

definitiv are dreptul la repararea de către stat a  pagubei suferite.

În speță, reclamantul O.A. a fost condamnat la 4 ani închisoare, din care a

executat 1 an și 6 luni. Prin  decizia penală nr.573/29.04.1999 a

Tribunalului Galați s-a dispus achitarea reclamantului conform art.11 pct.2

lit.a, raportat la art.10 lit.e C.proc.pen., întrucât a existat o cauză ce a

înlăturat răspunderea penală a reclamantului, respectiv iresponsabilitatea.

Prin acțiunea sa, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri pentru daune

morale ce i-au fost cauzate pe perioada de 1 an și 4 luni cât a fost în

detenție, și ulterior.

Instanța de apel a considerat că reclamantul nu este îndreptățit la despăgubiri

pentru daune morale pe considerentul că reclamantul nu a produs probe în sensul

celor solicitate.

Soluția instanței de apel este greșită cu privire la despăgubirile pentru

daunele morale.

Cât privește temeinicia susținerii reclamantului vizând prejudiciul moral,

trebuie avut în vedere că dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care

definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a

omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare,

prestigiu profesional și alte valori similare.

Din această perspectivă, prin privarea de libertate – 1 an și 6 luni închisoare

–  din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în baza sentinței penale

nr.955/31.03.1998 a Judecătoriei Galați, ulterior desființată prin decizia

penală nr.573/29.04.1999 a Tribunalului Galați, reclamantului i s-a adus

atingere drepturilor  și libertăților fundamentale ale omului, iar

durerile psihice și suferințele fizice provocate de o atare măsură, pot și

trebuie compensate prin acordarea unor despăgubiri.

Pe de altă parte, deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor

echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare,

instanța trebuie să aibă în vedere o serie de  criterii cum ar fi

consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic,

importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori

și intesitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării.

Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii apare necesar ca cel ce

pretinde daunele morale să producă un minim de argumente și indicii din care să

rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin

Constituție, i-au fost afectate prin condamnarea ilegală, și pe cale de

consecință să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să

compenseze prejudiciul.

Cu referire la cazul în  speță, reclamantul a evidențiat împrejurări de

genul celor menționate în cuprinsul acțiunii și pentru care a solicitat daunele

morale, cum ar fi: executarea a 1 an și 4 luni închisoare în detenție i-a

afectat desfășurarea unei vieți sociale normale și de a se  manifesta

liber, fără constrângeri. În acest sens reclamantul a depus la dosarul cauzei

și actele medicale din care rezultă bolile de care suferă care îl fac

iresponsabil, boli care s-au agravat pe perioada de detenție, și care

influențează negativ viața socială normală și în prezent.

Pentru toate aceste considerente Curtea apreciază că reclamantul este

îndreptățit la despăgubiri pentru daune morale în cuantum de 70.000.000 lei.

Față de cele reținute Curtea va admite recursul și pe cale de consecință, se va

modifica decizia atacată în sensul că se va admite în parte acțiunea

reclamantului iar Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat

la plata sumei de 70.000.000 lei cu titlu de daune morale către reclamant.