ÎCCJ, decizie (scj.ro #82417)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82417) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Răspunderea statului
pentru erori judiciare. Arestare nelegală. Prejudiciu nepatrimonial. Criterii
de evaluare
Cuprins pe materii:
Drept civil. Obligații.
Obligații izvorând din cauzare de prejudicii. Răspunderea statului pentru erori
judiciare.
Index alfabetic:
Drept civil
-
Arestare
nelegală
-
Prejudiciu
nepatrimonial. Criterii de evaluare
-
Răspunderea
statului pentru erori judiciare
-
Daune
morale
C. civ.: art. 998 și urm.
C. proc. pen.: art. 504 și urm.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui
prejudiciu nepatrimonial se au în vedere o serie de criterii cum ar fi
consecințele negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanța
valorilor morale lezate și măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea
cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost
afectată situația familială, profesională și socială.
Consecințele produse asupra familiei persoanei
împotriva căreia a fost luată, în mod nelegal, măsura arestării preventive sunt
expres prevăzute de art. 505 alin. (1) din Codul de procedură penală printre
criteriile de care trebuie să se țină cont la stabilirea întinderii reparației
.
I.C.C.J., secția civilă și de
proprietate intelectuală,
decizia
nr. 1256 din 12 februarie 2004
I. C. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice
pentru ca, în temeiul art. 504-506 C. proc. pen., să fie obligat să îi
plătească daunele materiale ce i se cuvin pe perioada 31.03.1993-18.02.1994,
cât a fost arestat preventiv, respectiv salariul de care a fost lipsit,
reactualizat în raport de indicele de inflație la zi, precum și daune morale în
cuantum de 3.000.000.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că, prin rechizitoriul
Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 18.08.1993, a fost trimis în
judecată, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor de
înșelăciune în dauna avutului public, delapidare și abuz în serviciu contra
intereselor publice, pentru toate aceste infracțiuni fiind achitat de
Judecătoria Iași, prin sentința penală nr. 1911 din 11.12.1996, rămasă
definitivă prin decizia nr. 284 din 06.03.2000 a Curții de Apel Ploiești.
A mai precizat reclamantul că, la data arestării preventive, avea calitatea de
director și timp de 10 luni a fost lipsit de salariu, iar familia privată de
suportul său material și afectiv; cazul a fost puternic mediatizat,
reclamantul fiind supus, alături de familie, la o puternică presiune psihică
cât și oprobriului public.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 253 din 04.04.2002, a admis acțiunea
reclamantului și a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,
să-i plătească suma de 68.688.412 lei, cu titlu de drepturi salariale, și l
miliard lei cu titlu de daune morale.
Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 31 din 20.09.2002, a respins
apelurile formulate de reclamantul I. C. și pârâții Statul Român prin
Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Iași și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, învederând,
printre altele, că reclamantul nu era îndrituit la daune morale pentru
suferințele membrilor familiei sale.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, deși este real că stabilirea cuantumului despăgubirilor
echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare,
instanțele au avut în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele
negative suferite de reclamant pe plan psihic, importanța valorilor morale
lezate și măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care cu fost
percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația
familială, profesională și socială.
Prin privarea sa de libertate, pe perioada 31.03.1993-18.02.1994, reclamantului
i s-au adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar
durerile psihice și suferințele fizice provocate de o atare măsură pot și
trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri.
Astfel, s-a probat că – la data arestării – reclamantul îndeplinea funcția de
director la S.C. „I” S.A. Iași, că măsura luată împotriva sa a fost puternic
mediatizată și astfel i-a fost lezată onoarea, demnitatea, statutul social și
profesional, libertatea individuală, drepturi personale nepatrimoniale ocrotite
prin lege. De asemenea reclamantul nu a mai fost în măsură să-și susțină moral
și material familia și a fost supus oprobriului public. O atare situație a
durat cca. 11 luni, producându-i reclamantului un prejudiciu moral care, în
raport de criteriile deja expuse, a fost corect apreciat de instanțe la suma de
1 miliard de
lei.
Față de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.