ÎCCJ, decizie (scj.ro #81949)

Răspunderea patrimonială a statului

pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

Cuprins pe materii

.  Drept civil. Obligații. Răspunderea statului

pentru erori judiciare.

Index alfabetic

.

Drept civil.

-

Erori judiciare.

-

Răspunderea statului

Constituția României:

art

. 48

C.pr.penală

:

art

. 504 și

art

. 505

Potrivit

art

.

48 alin. (3) teza I din Constituție statul răspunde patrimonial pentru

prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

Astfel, principiul responsabilității

Statului față de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare

săvârșite în procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea

erori, fiind inadmisibil ca anumite erori judiciare

neimputabile

victimei să fie suportate de aceasta

.

Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală,

decizia

nr

. 2220 din 9 martie 2007.

Prin cererea întemeiată pe dispozițiile

art

. 504 Cod procedură penală și înregistrată la data de 14

iulie 2004 la Tribunalul București reclamantul O.F.C. a chemat în judecată pe

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca prin

hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligat la plata sumei de

989.000.000 de lei daune materiale și morale.

În motivarea cererii a arătat că a fost

arestat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București,  reținându-se

în sarcina sa săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art

.

211 al. 2

lit

. e Cod procedură penală cu aplicarea

art

. 13 Cod penal.

Prin Ordonanța

nr

.

1249/P/1998 emisă la data de 9 septembrie 2002 a fost scos de sub urmărirea

penală și s-a dispus

neînceperea

urmăririi penale

față de el sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de

art

. 180 Cod penal în temeiul dispozițiilor

art

. 10

lit

. d și

lit

.  h din Cod procedură penală.

Reclamantul a mai arătat că a fost lipsit

de libertate timp de aproximativ 6 luni, suferind un prejudiciu moral și

material.

Prin sentința civilă

nr

.

394 din 14 aprilie 2005 Tribunalul București, secția a III – a civilă, a admis

în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei de 20.000.000 lei cu

titlu de daune morale. A respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care au

fost cerute daune materiale.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

a reținut în esență că sunt întrunite dispozițiile

art

.

504 și 505

C.pr.penală

.

Reclamantul a fost arestat preventiv la

data de 9 aprilie 1998 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, arestare

preventivă prelungită până la data de 3 septembrie 1998. La data de 9

septembrie 2002 Parchetul de pe lângă Tribunalul București a emis ordonanța

nr

. 1249/P/1998 prin care reclamantul a fost scos de sub

urmărire penală reținând că potrivit actelor administrate în cauză pe parcursul

urmăririi penale nu au rezultat probe temeinice din care să rezulte că acesta

ar fi sustras părții vătămate bunuri sau alte sume de bani odată cu exercitarea

asupra acestuia a actelor de violență.

Instanța a apreciat că în perioada 9

aprilie 1998 – 3 septembrie 1998 reclamantul a fost în mod nelegal privat de

libertate motiv pentru care a suferit un prejudiciu moral pe care l-a stabilit

la 20.000.000 lei.

În ce privește capătul de cerere privind

repararea prejudiciului material, instanța l-a respins deoarece reclamantul nu

și-a demonstrat pretențiile.

Împotriva acestei sentințe reclamantul,

Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă

Tribunalul București – au declarat apel.

Reclamantul susține în ce privește daunele

materiale că a depus dovezi din care rezultă că înainte de arestare a lucrat și

că în mod greșit instanța a respins cererea sa pentru efectuarea unei expertize

de specialitate care să stabilească eventualul venit mediu pe care nu l-a

realizat în perioada arestării. De asemenea, a mai arătat că reținerea sa a

fost până în luna octombrie a anului 1998 și nu până în septembrie cum a

reținut instanța și că fiind în anchetă penală nu s-a putut angaja, fiind privat

și de alte posibilități de a câștiga.

Suma acordată ca daune morale este

simbolică și nu poate repara prejudiciul suferit.

În apelul său Ministerul Public – Parchetul

de pe lângă Tribunalul București, critică sentința deoarece arată că  a

fost acordată suma de 20.000.000 lei fără a fi probate aceste pretenții, suma

fiind exagerat de mare și depășește valorile

nepatrimoniale

care i-au lezat personalitatea, viața și sănătatea.

Ministerul Finanțelor Publice critică

sentința pentru că a acordat suma de 20.000.000 lei cu titlu de daune morale,

fără a se face dovada daunelor solicitate.

Prin decizia civilă

nr

.

570 A din 23 octombrie 2006 Curtea de Apel București, Secția a III – a civilă și

pentru cauze cu minori și familie a admis apelurile intimaților și a schimbat

în tot sentința în sensul că a respins acțiunea. A respins apelul

reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărârea

instanța a reținut în esență că nu sunt aplicabile dispozițiile

art

. 504 alin. (1) Cod procedură penală deoarece în cauză

nu este o eroare judiciară. Scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului a

avut loc deoarece partea vătămată nu a formulat plângere prealabilă.

Împotriva acestei decizii reclamantul a

declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile

art

. 304

pct

. 8 și 9 Cod procedură civilă.

Recurentul-reclamant arată că despăgubirile

acordate, de prima instanță, de 20.000.000 lei sunt derizorii iar Curtea de

Apel București, respingându-i apelul a pronunțat o hotărâre profund greșită.

Cât privește daunele morale, ele se

justifică prin prejudiciul moral suferit datorită unei detenții abuzive. A fost

știrbit prestigiul moral în familie și în societate.

Recursul este fondat și va fi admis pentru

considerentele ce vor urma.

Potrivit

art

. 48

alin. (3) teza I din Constituție statul răspunde patrimonial pentru

prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

Astfel cum s-a decis în contenciosul

constituțional prin decizia

nr

. 45/1998 principiul

responsabilității Statului față de persoanele care au suferit din cauza unor

erori judiciare săvârșite în procesele penale trebuie aplicat tuturor

victimelor unor asemenea erori, fiind inadmisibil ca anumite erori judiciare

neimputabile

victimei să fie suportate de aceasta.

În speță, din expunerea rezumativă a

lucrărilor dosarului, rezultă fără dubiu că reclamantul a fost victima unei

erori judiciare căci prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală

nr

. 1249/P/1998 din 9 septembrie 2002 a Parchetului de pe

lângă Tribunalul București s-a reținut că nu sunt probe temeinice din care să

rezulte vinovăția reclamantului.

Prezumția sa de nevinovăție a fost grav

încălcată prin faptul că a fost deținut aproximativ 6 luni, pentru o faptă

pentru care nu a fost găsit vinovat.

Greșit a reținut instanța de apel că nu

există eroare judiciară deoarece lipsește plângerea prealabilă a părții

vătămate, căci Ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală este indubitabilă

privitor la lipsa de vinovăție a reclamantului.

Sunt întrunite elementele prevăzute de

art

. 504 alin. (1) Cod procedură penală pentru eroarea

judiciară.

Daunele morale nu pot fi supuse unei

cuantificări exacte.

În această materie operează pe deplin

principiul reparației integrale care guvernează răspunderea civilă delictuală.

Este evident că au fost lezate valori

morale esențiale ale reclamantului fiind afectată situația sa profesională,

socială și familială. Așa fiind, iar reclamantul solicitând acesteia daune

morale la valoarea de 1.000.000.000 de lei vechi urmează a fi acordate.

Cât privește daunele materiale acestea sunt

o consecință directă a arestării preventive nejustificate.

De altfel, în faza de apel s-a efectuat o

expertiză judiciară având obiectivul de a preciza de ce venituri a fost privat

pe perioada detenției fiind stabilite la fila 100 dosar apel.

Reclamantul a depus înscrisuri  din

care rezultă că a avut serviciu, solicitarea sa pentru acordarea daunelor

materiale fiind pe deplin justificată.

Așa fiind recursul a fost admis.