ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3334/2011

Ședința publică de la 27 octombrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 2246/105/2009 reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâții A.V.A.S. București și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 1.000.000 RON reprezentând prejudiciul cauzat societății prin restituirea către fostul proprietar M.D.I. a imobilului situat în oraș Sinaia, compus din teren în suprafață de 1117,40 mp și construcția Vila Floricica situată pe acesta. Prin sentința nr. 421 din data de 6 octombrie 2010 Tribunalul Prahova a admis acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanta SC P. SA în contradictoriu cu pârâții A.V.A.S.

București și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, obligând pârâții în solidar să plătească reclamantei 4.134.039,4 lei reprezentând prejudiciul cauzat acesteia prin restituirea imobilului către fostul proprietar. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele D.G.F.P. Prahova (în numele Ministerului Finanțelor Publice) și A.V.A.S. București, ambele criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 26 din 8 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-au admis apelurile declarate de pârâtele D.G.F.P. Prahova și A.V.A.S. împotriva sentinței nr. 421 din data de 6 octombrie 2010 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta SC P. SA.

A schimbat în tot sentința, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a respins acțiunea față de acest pârât ca fiind îndreptată împotriva unui pârât fără calitate procesuală. A respins acțiunea față de pârâta A.V.A.S. București. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că reclamanta nu poate obține prin acțiunea formulată la data de 20 februarie 2009 despăgubiri pe baza unui contract pentru care a intervenit rezoluțiunea convențională prin aplicarea pactului comisoriu de gradul IV la data de 10 iunie 2004 întrucât cumpărătorul nu a plătit ratele stipulate în contract. Împotriva deciziei nr. 26 din 8 martie 2011 a declarat recurs S.C.

P. S.A invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta arată că: 1) în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în speță garanția pe care statul este obligat să o acorde în cazul în care din motive care nu țin de culpa părții, ci de încălcarea legilor în vigoare la momentul transmiterii dreptului de proprietate, de către instituțiile statului, duc la privarea persoanei de un drept constituțional garantat de lege; 2) răspunderea Statului Român își are temeiul și în reglementările interne de drept comun care prevăd răspunderea asociatului față de societate pentru situația evicțiunii, respectiv art. 1503 C. civ.

raportat la art. 1341 C. civ.; 3) instanța de apel a aplicat greșit legea prin faptul că nu a înțeles corect condițiile în care A.V.A.S. asigură repararea prejudiciilor pentru societățile evinse de bunuri aportate de Statul Român; 4) instanța de apel a motivat soluția pe interpretarea operațiunii de vânzare-cumpărare acțiuni, în condițiile în care obligația de despăgubire este legată de operațiunea de aport și de contractul de societate prin care Statul Român a dobândit acțiunile în schimbul bunurilor aportate (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de motivele de nelegalitate invocate de către recurentă, Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 C. proc.

civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii înseamnă că instanța a aplicat dispozițiile legale incidente cauzei, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit. Din această perspectivă precum și din primele două critici ale deciziei recurate Înalta Curte reține că prin pronunțarea hotărârii instanței de apel nu au fost încălcate dispozițiile art. 1 al Protocolului nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici art. 1503, art. 1341 C. civ. Potrivit art. 1 alin. (1) din Protocolul nr. 1, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Este adevărat că art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează dreptul de proprietate, însă nu garantează dreptul de a dobândi un anumit bun. Cu alte cuvinte, invocarea unui prejudiciu pur ipotetic ce nu a fost stabilit în fața instanței, nu deschide calea invocării protecției dreptului asupra unui bun apărat de Convenție. Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest context că recurenta reclamantă și-a întemeiat pretențiile pe contractul de vânzare-cumpărare nr. DPH/26 din 28 iunie 1999 ce a fost desființat la 10 iunie 2004 ca urmare a pactului comisoriu de grad IV menționat în clauza 5.1 B potrivit căreia „contractul va fi desființat de drept fără nicio somație, în cazul în care cumpărătorul nu plătește două rate consecutive.

În sentința comercială nr. 8716 din 15 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a reținut că pârâta Asociația Salariaților și Consiliului de Administrație P. nu a achitat decât rata 1, astfel că, în conformitate cu art. 1020 C. civ. s-a apreciat că în mod corect reclamanta (A.V.A.S.) a înțeles să facă aplicarea pactului comisoriu de gradul IV pentru desființarea contractului. Față de faptul că în contractul nr. DPH/26 din 28 iunie 1999 sunt menționate ca părți Asociația Salariaților și Consiliului de Administrație P. și A.V.A.S., succesoare FPS reiese că instituția statului implicată în privatizare este doar A.V.A.S. și nu Statul Român prin Ministerul Finanțelor astfel că acestuia nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1503, art. 1341 C. civ.

Referitor la cea de-a treia critică a recurentei în sensul că instanța de apel a greșit prin faptul că nu a înțeles corect condițiile în care A.V.A.S. asigură repararea prejudiciilor pentru societățile evinse de bunuri aportate de Statul Român, Înalta Curte reține că este nefondată deoarece prin rezoluțiunea contractului nr. DPH/26 din 28 iunie 1999, părțile fiind repuse în situația anterioară, A.V.A.S. a redevenit acționar al SC P. SA fiind înregistrat cu un număr de 5.832.482 acțiuni reprezentând un procent de 15,429 % din capitalul social al societății și în consecință nu îi mai sunt aplicabile dispozițiile art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale modificată prin Legea 99/1999.

Neîntemeiată este și ultima critică a recurentei în legătură cu interpretarea operațiunii de vânzare cumpărare acțiuni în condițiile în care obligația de despăgubire este legată de operațiunea de aport și de contractul de societate deoarece recurenta-reclamantă a fost aceea care și-a întemeiat pretențiile atât pe dispozițiile art. 32 4 din O.U.G. nr. 88/1997 modificată prin Legea 99/1999 cât și pe contractul nr. DPH/26 din 28 iunie 1999, contract ce a fost desființat de plin drept începând cu data de 10 iunie 2004. Față de faptul că recurenta-reclamantă și-a întemeiat pretențiile și pe clauzele prevăzute în contractul nr. DPH/26 din 28 iunie 1999 reiese că aceasta nu se poate prevala de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 deoarece instanța de apel nu a schimbat actul juridic dedus judecății ci dimpotrivă s-a raportat strict la raportul juridic stabilit între părțile contractuale.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale în funcție de împrejurările cauzei. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC P. SA, împotriva deciziei Secției comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești nr. 26 din 8 martie 2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2011.