ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 434/2012

Ședința publică de la 2 februarie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul L.I., în calitate de asociat și administrator unic al SC I.A. SRL, a chemat în judecată, în calitate de pârât, pe domnul P.I., asociat al SC I.A. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună excluderea acestuia din societate. Prin cererea reconvențională depusă la dosar pârâtul P.I. a solicitat să se constate că se retrage din societate, întrucât acuzele absurde care i se aduc de către administratorul societății i-au creat convingerea că scopul asocierii lor nu mai poate fi realizat, nemaiexistând încrederea reciprocă.

Prin sentința civilă nr. 1343 din 2 mai 2011, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a respins acțiunea reclamantului și a disjuns cererea reconvențională acordând termen pentru soluționarea acesteia la data de 16 mai 2011. Împotriva acestei sentințe reclamanta SC I.A. SRL a formulat apel înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași, secția comercială. Prin încheierea din data de 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția comercială, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului formulat de reclamanta SC I.A. SRL, reținând, în esență, că nici una din părți nu a solicitat judecata în lipsă și deși legal citate, acestea nu s-au prezentat în instanță.

Împotriva acestei încheieri reclamanta SC I.A. SRL a declarat recurs susținând, că nu s-a ținut cont de solicitarea sa de a se judeca în lipsă. Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului. Recursul este fondat. Înalta Curte, verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate de recurenta-reclamantă, de dispozițiile legale incidente în cauză și de mijloacele de probă administrate, a constatat că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed. Norma juridică din art. 242 pct. 2 C. proc. civ., referitoare la suspendarea voluntară determinată de lipsa părților, are caracter imperativ iar nu facultativ și drept urmare, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea judecății dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. (1) din același cod.

Pentru termenul de judecată din 21 septembrie 2011 când a fost pronunțată încheierea recurată reclamanta

SC I.A. SRL

a formulat și depus la dosar note scrise înregistrate la instanță la data de 16 august 2011, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Deși notele scrise exprimând poziția procesuală a reclamantei privind judecarea apelului există la dosar, în încheierea de ședință nu este menționată depunerea acestora prin compartimentul de registratură, astfel că instanța nu le-a luat în examinare, neobservând astfel solicitarea recurentului reclamant de a se judeca în lipsă. Exprimarea în scris, de către reclamantă, a poziției sale față de judecata cauzei face ca dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ., să fie aplicabile. În acest context, procedând la aplicarea art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, încheierea pronunțată fiind supusă casării cu trimiterea cauzei spre continuarea judecății aceleiași instanțe de apel. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta

SC I.A. SRL

împotriva încheierii din 21 septembrie 2011 a Curții de Apel Iași, secția comercială. Casează încheierea recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecării apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2012.