ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 434/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 434/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică de la 2 februarie 2012
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul L.I., în calitate de
asociat și administrator unic al SC I.A. SRL, a chemat în judecată, în calitate
de pârât, pe domnul P.I., asociat al SC I.A. SRL, pentru ca prin hotărârea ce
se va pronunța să se dispună excluderea acestuia din societate.
Prin cererea
reconvențională depusă la dosar pârâtul P.I. a solicitat să se constate că se
retrage din societate, întrucât acuzele absurde care i se aduc de către
administratorul societății i-au creat convingerea că scopul asocierii lor nu
mai poate fi realizat, nemaiexistând încrederea reciprocă.
Prin sentința civilă nr.
1343 din 2 mai 2011, Tribunalul Vaslui, secția civilă, a respins acțiunea
reclamantului și a disjuns cererea reconvențională acordând termen pentru
soluționarea acesteia la data de 16 mai 2011.
Împotriva acestei
sentințe reclamanta SC I.A. SRL a formulat apel înregistrat pe rolul Curții de
Apel Iași, secția comercială.
Prin încheierea din
data de 21 septembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția comercială, în temeiul
dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea
judecării apelului formulat de reclamanta SC I.A. SRL, reținând, în esență, că
nici una din părți nu a solicitat judecata în lipsă și deși legal citate,
acestea nu s-au prezentat în instanță.
Împotriva acestei
încheieri reclamanta SC I.A. SRL a declarat recurs susținând, că nu s-a ținut
cont de solicitarea sa de a se judeca în lipsă.
Pentru acest motiv a
solicitat admiterea recursului.
Recursul este fondat.
Înalta
Curte, verificând încheierea recurată în raport de criticile formulate de
recurenta-reclamantă, de dispozițiile legale incidente în cauză și de
mijloacele de probă administrate, a constatat că este afectată legalitatea și
temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed.
Norma
juridică din art. 242 pct. 2 C. proc. civ., referitoare la suspendarea
voluntară determinată de lipsa părților, are caracter imperativ iar nu
facultativ și drept urmare, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea
judecății dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și
nu s-a cerut judecarea în lipsă, conform art. 242 alin. (1) din același cod.
Pentru
termenul de judecată din 21 septembrie 2011 când a fost pronunțată încheierea
recurată
reclamanta
SC I.A. SRL
a formulat și depus la dosar note scrise înregistrate la
instanță la data de 16 august 2011, prin care a solicitat judecarea cauzei în
lipsă.
Deși
notele scrise exprimând poziția procesuală a reclamantei privind judecarea
apelului există la dosar, în încheierea de ședință nu este menționată depunerea
acestora prin compartimentul de registratură, astfel că instanța nu le-a luat
în examinare, neobservând astfel solicitarea recurentului reclamant de a se
judeca în lipsă.
Exprimarea
în scris, de către reclamantă, a poziției sale față de judecata cauzei face ca
dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ., să fie aplicabile.
În
acest context, procedând la aplicarea art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,
instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, încheierea pronunțată
fiind supusă casării cu trimiterea cauzei spre continuarea judecății aceleiași
instanțe de apel.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de
reclamanta
SC I.A. SRL
împotriva
încheierii din 21 septembrie 2011 a
Curții de Apel Iași, secția comercială.
Casează încheierea
recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecării
apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 februarie 2012.