ÎCCJ, Decizia nr. 8/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1379 din camera de consiliu de la 3 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins cererea formulată de A. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 142 din C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de strămutare în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a reținut considerentele arătate în continuare.

Sunt îndeplinite următoarele condiții de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992: (i) excepția este invocată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești; (ii) excepția vizează dispoziții dintr-o lege în vigoare; (iii) dispozițiile criticate au legătură cu soluționarea procesului, întrucât constituie temeiul invocării, din oficiu, a excepției necompetenței materiale a Înaltei Curți în soluționarea cererii de strămutare; (iv) dispozițiile criticate nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Totodată, însă, instanța a reținut că cererea de sesizare a Curții Constituționale este nemotivată, întrucât autorul excepției s-a rezumat la susținerea că art. 142 C. proc. civ. încalcă dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2) și art. 50 din Constituție României, fără însă a dezvolta în concret critici de neconstituționalitate.

În aceste condiții, raportat la prevederile art. 10 alin. (2) și art. 29 din Legea nr. 47/1992 și la Decizia Curții Constituționale nr. 115/2017 (pct. 19 și 20), instanța a reținut că cererea nu îndeplinește cerința motivării.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recursul A. în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 142 din C. proc. civ.

Prin criticile de recurs, recurentul susține că nu a cunoscut prevederile Legii nr. 47/1992 în sensul că trebuia să motiveze excepția de neconstituționalitate pe care a invocat-o, astfel că, luând cunoștință de conținutul deciziei recurate, a atașat la motivele de recurs motivarea excepției de neconstituționalitate.

În raport cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și având în vedere fizionomia juridică proprie a căii de atac exercitate în cauză, în sensul considerentelor de la pct. 21 - 22 din Decizia Curții Constituționale nr. 321/2017, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate din perspectiva criticilor formulate de recurent, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, în mod corect prin hotărârea recurată s-a reținut că, pe lângă cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, este necesar a fi îndeplinită și condiția prevăzută de art. 10 alin. (2) din aceeași lege, în sensul că "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate". De asemenea, este corectă observația instanței în sensul că această condiție de admisibilitate a fost reținută și în jurisprudența Curții Constituționale, spre exemplu, prin considerentele de la pct. 20 din Decizia nr. 115/2017, conform cărora:

"[...] potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorilor excepției în ceea ce privește identificarea și formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție."

Din perspectiva condiției de admisibilitate menționate, cu just temei s-a reținut în hotărârea recurată că nu este îndeplinită cerința motivării în condițiile în care autorul excepției de neconstituționalitate s-a rezumat la afirmația că art. 142 C. proc. civ. încalcă dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1) și (2) și art. 50 din Constituție, fără a fi explicitată pretinsa relație de contrarietate dintre dispozițiile legale și constituționale menționate de o manieră care să permită identificarea în mod rezonabil a unor critici de neconstituționalitate.

Susținerile recurentului în sensul că nu a cunoscut prevederile Legii nr. 47/1992 referitoare la necesitatea motivării excepției de neconstituționalitate nu sunt apte să demonstreze nelegalitatea ori netemeinicia hotărârii recurate.

De asemenea, faptul că recurentul a depus motivarea excepției de neconstituționalitate în cadrul recursului declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea sa de sesizare a Curții Constituționale nu este de natură a demonstra nelegalitatea ori netemeinicia Deciziei nr. 1379 din camera de consiliu de la 3 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1379 din camera de consiliu de la 3 octombrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CL